Postul Mare (2)

Raspunsuri - Pagina 5

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Adela99 spune:

casandra, m-am gandit mult la cele spuse de parintele Coman si parerea mea (cu toate ca stiu ca nu sunt eu cea mai in masura sa-mi dau cu parerea si sa analizez cele spuse de el)e ca uneori parintele "uita" ca in zilele noastre nu doar barbatul are responsabilitati care odinioara erau doar ale barbatului. se pare totusi ca e constient de asta pentru ca spune "sa nu ii spuna sotului ceva de genul "si eu am servici, copiii nu sunt numai ai mei,...". dar am gasit ca tot el spune
"De ce nu mai funtioneaza si astazi si se prapadesc repede casniciile? Din cauza acestei foarte ametitoare iluzii, amagiri a egalitații. Ce inseamnă dreptatea? Dreptul femeii si dreptul barbatului? Acesta este, dupa parerea mea, la rece judecat, cea mai neconforma cu realitatea chestiune. pentru ca daca noi, intr-o casnicie in care noi, ca niste ipocriti, spunem ca am pornit, ne-am adunat pentru ca ne iubim, ne cautam dreptatea, adica: Nu, este ca mine; nu este ca mine; nu, este al meu; nu, este al meu... Pai acela este om care iubeste, spuneti si dvs.? Un om care iubeste lasa de la sine totul; numai un gest din partea celuilalt cum ca ar dori ceva si el ii da de zece ori mai mult de la sine. Nu poate, se duce, se imprumuta, munceste, se chinuieste, face... Dar nu, acuma dreptul femeii, dreptul barbatului si egalitatea. aceasta are un singur sfarsit: tribunalul. Dreptatea si egalitatea are un singur sfarsit: ori tribunalul, ori mai este nu un sfarsit, este un chin, un vesnic chin, o tortura, adica sa il suporți pe celalalt cu constiinta ca ai dreptate. Este o tortura." observ ca spune un om care iubeste, deci nu numai femeia
ca mai apoi sa incheie totusi cu
"Daca am avea exercitiul acestei ascultari, femeia de o parte si barbatul exercitiul responsabilitatii lui ca si greutate, ca jug, ar fi extraordinar. Ca nu le facem este altceva, dar macar sa avem constiinta lor, tot ar fi un castig.”

din acelasi articol:
”Este temelia vietii crestinesti: ascultarea. Daca am privi-o foarte omeneste, cea mai totalitara institutie este Biserica, ca sa nu mai vorbesc de nedemocratie. Structura ierarhica, adica credincios, diacon, preot, episcop, arhiepiscop, mitropolit, patriarh, patriarh ecumenic. Cea mai ierarhica si nedemocratica structura este Biserica si in acelasi timp spatiul unde functioneaza libertatea omului la modul cel mai deplin. Ascultarea, ia ganditi-va dvs. ce este, insemneaza acceptarea de bunavoie, din partea subiectului ascultarii, a unei supuneri fata de cineva. Pentru ca cealalta este opresiune. Este presiunea cuiva asupra cuiva; aceea nu este ascultare, faci un lucru pentru ca te obliga... Ascultarea este: liber, tu primesti acest lucru.
Apropo de familie, daca sotia, de exemplu, ar accepta indemnul Sfantului Apostol Pavel ca sa asculte de barbat si sa accepte pe barbat drept cap al familiei, ierarhie deci -barbatul intai si femeia dupa aceea-, pentru ca acolo unde functioneaza iubirea, orice ierarhie capata valente pozitive. Daca ne iubim, nu ne batem pentru primul loc, pentru numele lui Dumnezeu, ci pentru ultimul. [...] Si iarasi, cand zice Sfantul Apostol Pavel ca barbatul este capul familiei, nu ii spune barbatului lucrul acesta, ci il spune femeii. Dar barbatul a gresit foarte mult pentru ca este neputincios si a facut dintr-o responsabilitate foarte mare, un privilegiu. [...] Daca barbatul functioneaza ca si cap al familiei, preluand sarcina a ceea ce inseamna acest lucru, femeia niciodata nu va atenta la pozitia lui de cap. Nu va atenta si va da slava lui Dumnezeu ca nu este barbat.
Deci eu va marturisesc iarasi, ca nu este nimic mai frumos ca o sotie care sa asculte de barbat. Nu exista. Care sa taca atunci cand barbatul vorbeste. Dar nu sa taca de frica, ci sa accepte ea aceasta randuiala"
http://www.ese-metz.fr/~dedu/misc/familie.coman.html

sincera sa fiu cu toate ca am incercat sa inteleg si sa accept, inca n-am reusit ... imi lipseste ceva ...


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

quote:
Originally posted by Sabina

irina ai descris exact situatia din familia mea...numai ca eu sunt aia care se joaca si sotu le face pe toate
si desi nu merge la biserica, tare-mi e ca el e mai sporit duhovniceste ca mine....deci cum ramane? Mersul la biserica vad ca nu conteaza in situatia asta.... Ps. nick a primit numa superlative de la sotu

Sabina si www.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=33789&whichpage=1" target="_blank">Sofia Galagia

Sabina,fericitoPS.la felIrina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns star33 spune:

Si eu cred ca in zilele noastre, cand si femeile se ocupa de cariera si muncesc pana seara, sotul este dator sa le ajute in treburile casei. Adica sa fie o comunicare, un sprijin reciproc si responsabilitatile sa se imparta. Pana la urma ajutorul sotului inseamna dragostea si respectul ce i le poarta sotiei, nu ? Cred ca intr-o casatorie nu este loc de sentimente de superioritate si de egoism. Sa dea Domnul ca toate casniciile sa fie frumoase!...desi in multe cazuri sunt probleme, din pacate.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Puteti asculta Radio Trinitas in Bucuresti pe 95,30 FM.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns star33 spune:

quote:
Originally posted by irina.c.

Puteti asculta Radio Trinitas in Bucuresti pe 95,30 FM.


Draga Irina, nu stii daca se poate asculta la Brasov?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina.c. spune:

Da,starr,se poate,pe aceeasi frecventa ca si in Bucuresti.Irina si bb Iinca(26apr04)
"Toti traim sub acelasi cer ,dar nu toti avem acelasi orizont."

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns star33 spune:

Daca tot suntem in post si vorbim despre Spovedanie, vreau sa va intreb: voi nu cadeti uneori in deznadejde gandindu-va la pacatele voastre, la viata departe de Dumnezeu? Eu, cu cat ma rog mai mult, parca tot mai pacatoasa ma simt si ajung la deznadejde : « Doamne, ce ma fac, cum o sa ma ierti Tu pe mine, cum pot eu sa-Ti mai cer ceva ?... «

Citind un indreptar de Spovedanie, uitati ce am gasit :

«Deznadejdea nu-l lasa pe cel cazut sa se ridice, iar lenea (indolenta) pe cel drept il arunca jos. Accea ne lipseste des de bunurile dobandite, iar aceasta nu ne lasa sa iesim din relele ce stau sa vina. ...Numai ingerii nu pacatuiesc, insa noi oamenii toti pacatuim.

Dumnezeu nu ne va osandi pentru ca am cazut –stie de altfel ca vom cadea-, ci ne va osandi ca nu ne-am ridicat din cadere. Ai cazut, ai cazut, nu e asa important de ce ai cazut. De ce insa nu te-ai ridicat - ne va intreba Dumnezeu».

...asadar ar trebui sa nu deznadajduim atunci cand cadem si sa fim siguri ca Dumnezeu ne iarta de fiecare data ? Da asa ar trebui ! Insa cum sa facem sa uitam gustul amar al pacatelor noastre ?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns joanna spune:

Teoretic nu trebuie sa-l uitam acest gust amar al pacatelor, ca asa ne tinem inima treaza si smerita si trebuie sa apelam la mila Lui cea Mare ca sa nu cadem in deznadejde.Parerea mea.
Practic e greu si imposibil chiar, dar macar atat pot spune'Doamne ajuta necredintei mele!'


Habar n-am de-am dat sens la ce-am spus dar sincer asta mi-a trecut prin minte cind am citit intrebarea ta star 33.

Joanna

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns RA spune:

Sa va spun sincer,fetelor,eu nu acord atentie smintelii asteia cu
egalitatea intre sexe.Un barbat nu poate fi la fel cu o femeie din
nici un punct de vedere si slava Domnului ca e asa!Sa nu intelegeti din asta ca il consider pe unul superior celuilalt,nu,ci doar diferiti.
Acuma,Adela,eu cred ca fraza asta:

"barbatul a gresit foarte mult pentru ca este neputincios si a facut dintr-o responsabilitate foarte mare, un privilegiu."

este chintesenta multor,prea multor casnicii daramate.Oricine a fost vreodata intr-un post de conducere(si a dorit desigur,ca lucrurile sa iasa bine)stie ca responsabilitatile sunt mult mai apasatoare si mai numeroase decat drepturile.Asta cred c-o stiu dureros de bine si mamicile singure,de altfel.

Iarasi,cred ca este o chestiune de bun simt pana la urma,ca atunci cand cineva vorbeste,tu sa taci,sa asculti si sa incerci sa-ntelegi ce vrea sa spuna.Dupa cum iarasi,tot de bun simt este sa nu lasi omul sa vorbeasca singur,sa spui si tu ce crezi in problema pusa in discutie.Desigur,unii au mai mult talent oratoric...
Mie mi se pare esential pentru viabilitatea unei casnicii dialogul.
Cand acesta se tranforma din varii motive in monolog,e semn sigur
ca ceva nu-i in regula.

Ascultarea de buna voie?Ce inseamna "de buna voie"?Nu faptul ca am trecut prin filtrul mintii mele o propunere si am fost de acord cu ea?!
Ca nu putem fi tot timpul de acord,mi se pare normal...
Dar cand suntem prea rar de acord,asta se cheama "nepotrivire de caracter" si capata de obicei aceeasi traiectorie ca si monologul
intr-o casnicie.

Acu' stiu c-o sa-mi ridic in cap toate feministele forumului,dragele de ele,da' cam asa am inteles eu pana acum relatia maritala...

Aaa,si chiar asa,un om care iubeste nu numai ca lasa mult de la sine,
dar poate face minuni din cel pe care-l iubeste.Si asta mai cu seama cand cel care iubeste este barbatul.Eu asa am observat!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adita spune:

Ra

mamica de trei copilasi : Nectarie Ioan (5 ian. 2005), Elena (21 mai 2003)si Antim (27 sept. 2001)

Mergi la inceput