mai este cineva ca si mine sau eu sant.....nebuna

Mixella spune:

Subscriu si eu, imi imaginez ce poate fi mai rau, dar spun "Tatal nostru" si "Inger ingerasul meu" in fiecare seara. E adevarat cu posibile emotii trecute.

carmenutza spune:

eu de astea cu respiratul nu am....mi-au trecut repede temerile astea..cred ca dupa prima luna...in schimb un gand care m-a bantuit o vreme a fost ca nu cumva sa intre cineva noaptea in casa,la ea in camera, pe geamul de la baie(care este mai mereu deschis) si sa o FURE/RAPEASCA. ..m-am tot fremantat io singura o perioada pana cand i-am marturisit si sotului care mi-a raspuns imediat: nu o fura nimeni, cine sa o ridice din pat??!..ca Maya mica este grasunica..
De atunci mi-a disparut orice gand macabru....

Carmen si bb Maya Alexia
Poze cu Maya

gio spune:

quote:

---

Originally posted by carmenutza
[..m-am tot fremantat io singura o perioada pana cand i-am marturisit si sotului care mi-a raspuns imediat: nu o fura nimeni, cine sa o ridice din pat??!..ca Maya mica este grasunica..
De atunci mi-a disparut orice gand macabru....
[/url]

---

hai ca m-ai distrat Carmenutza!!!!

Eu am avut si inca mai am astfel de ganduri, am incercat sa mi le mai stapanesc, am culcat-o la ea in camera singurica de la inceput speciala ca sa nu ma trezesc de n-spe ori pe noapte sa vad ce face..dar ma mai apuca eu stiu ce ganduri negre...problema vine din timpul sarcinii, sti sigur, cand mi-a fost atata timp frica sa nu o pierd, si acum s-a transferat totul asupra ei...am perioade cand nu am nici un gand negru, si perioade in care ma tot gandesc cate in luna si in stele...
Cred ca sunt si o fire "predispusa" spre asa ceva, mai "prapastioasa", desi reusesc sa ma controlez de multe ori.

If a have a bag of rocks to carry as I go
I just want to hold my head up high....

alexa121 spune:

Eu am avut cateva saptamani teama ca daca o sa ma culc o sa mor in somn.
Plangeam noaptea de grija copiilor mei, ce o sa se intample cu ei, cum o sa fie.
Cred ca adormeam spre dimineata, umflata de plans si cu capul plin de ganduri negre.
Acum mi-a trecut.
Oare pentru cat timp?

Saso spune:

alaturi de voi sint si eu!
pina acum..sotul mi-a depistat super grija..si atentia pt copil! poate ca si ca am incercat vre-o 11 luni pina am ramas insarcinata..si problemele din acele luni..cind imi spuneau de la dr ca s-ar putea sa nu pot a raman insarcinata din cauza endometriozei! si eu tot ca voi! verific de mii de ori patutul, copilul, si daca respira mai adinc noaptea ma trezesc! nu pot sa-mi mia imaginez viatza fara ea! am fost la un interviu pt job..si deja dupa o jumate de ora nu mai puteam sta, to la fetitza ma gindeam..dar stiam ca e cu tatal ei si are grija de ea..dar abia asteptam sa ma duc la ea! si cind doarme abia astept sa se trezeasca sa ne jucam, s-o aud...s-o tin in brate! si acum nu ma mai prea lasa s-o tin in brate..si nici cu noi in pat nu vrea sa doarma..si alte mame imi zic ca-s nebuna ca nu ma bucur ca doarme singura! ma bucur..dar stiam ca o data si odata va dormi singura dar nu ma asteptam sa fie asa devreme!

eu va inteleg perfect!
daca s-ar putea as opri timpul atunci cind ea e la mine in brate si ride!
mi-e ciuda de timp! trece mult prea repede!
va pup..
rodicaosoian iti multumesc pt subiect..trebuia scirs!


Nathalie si Sofi
http://www.nathalie-marie.de/
“The duty of the architect is to give life a more sensitive structure.” Alvar Aalto

gabdyd spune:

nu esti nebuna deloc, si mie mie se intampla aceleasi chestii si mi-e si frica sa vorbesc despre ele, ma gandesc ca daca le spun exista riscul sa devina realitate. Mi se intampla demult, imi facea astfel de ganduri si cand era sora mea mica, avand in vedere ca intre noi sunt 9 ani.
Eu credeam ca sunt nebuna, dar vad ca nu sunt singura nebuna.
In concluzie, cred ca nu suntem asa nebune dar trebuie sa ne straduim sa gandim pozitiv. Eu am ramas cu obicei din timpul sarcinii, tot timpul cand vad ceva rau "imi scuip in san", la figurat, si imi repet tot timpul in minte ca al meu copil e perfect si nu se va intampla nimic rau, totul e bine, etc... Si, stii, cateodata chiar merge. Vointa e esentiala.
tinem legatura.
diana si bb Julie

cde

Mal spune:

Se putea sa lipsesc tocmai eu de pe aici?! Ganduri negre, spaime... e ceva normal. Cand erau copiii mici, aveam o obsesie. Ii puneam sa doarma pe burta, imi era teama sa nu se inece in timpul somnului. As putea scrie un roman cu toate aceste ganduri... Acum sunt destul de mari fetitele, grijile la fel de mari. Cand pleaca la scoala, la gradinita, ma gandesc ca se poate intampla se le calce vreo masina, ori sa le rapeasca cineva. Mereu le zic: Atentie la masini, Nu vorbiti cu oameni straini, Nu luati nimic de mancare de la straini. Zilnic aceleasi vorbe, as putea pune o caseta, ca deja fetele stiu ce le spun, cand ne despartim.
Andreea, fetita cea mare, miercuri va merge pentru prima data la piscina. Imediat au aparut ganduri de tot felul, de genul: Daca se ineaca, Daca aluneca pe gresie.
Nu e nevoie sa mai continui. Ati inteles cu cine aveti de-a face. Sunt o prapastioasa!!
Toate cele bune, tuturor.

rodicaosoian spune:

Buna mamicilor,
ma bucur din suflet ca va am si vreau sa va multumesc inca odata ca mi-ati raspuns si ca santem toate alaturi ca sa ne ridicam moralul,
sa stiti ca paca nu mai sant asa ca si inainte,pt ca inainte ziceam si eu ca de ce mi-e frica nu scap,dar nu cred ca este adevarat si vad ca santem multe care gandim tot felul de ganduri si cred ca este normal la orice mama care si-a dorit din suflet acel copilas si care la educat si este mandra de puiul ei
si am mai obseravat un lucru,am vazut ca sant altele si mai rau ca mine,ba uneori rad cu lacrimi cand citesc ,asa sant eumai sentimentala,plang si la bucurii si la necaz
va mai astept si pe alte mame sa -si deschida sufletul aici

va pup pe toate ,rodica&robert

ionella3003 spune:

rodica, multumesc pentru ca ai deschis subiectul, ca am aflat asa ca nu sunt singura... stii povestea cu drobul de sare... Mi se pare o fericire atat de mare faptul ca l-am adus pe lume si ca-l am in fiecare clipa alaturi, ca ma bucur de toate micile lui mari progrese, incat uneori mi se pare ca nu merit atata fericire... si mi-e teama... Insa stiu un lucru: D-zeu mi l-a dat, ca raspuns la atatea rugaciuni si atatea lacrimi si mai stiu ca ne iubeste si ca ne ocroteste. Ma rog pentru noi sa avem incredere si sa ne canalizam energia sa ne bucuram de fiecare clipa, lasand la o parte grijile. Doar suntem puternice pentru ca suntem MAME

Ionela si Alex (DN 21.09.2004)
ALEX cantaretul

vanessa ionescu spune:

pustiul meu cel mare are 7 ani jumatate si cel mic 8 luni. eu ma scol si acum noaptea sa-l pandesc pe cel mare daca respira, daca e invelit, etc. cand e la scoala stau cu sufletul la gura sa nu se intample ceva. nu pot sa plec o noapte de acasa fara el (cel mare in special ca de cand e cel mic nu prea s-a pus problema) ca nu ma simt bine si am tot felul de presimtiri tampite.
cu cel mic la fel.
simai e ceva, eu am suferit tot timpul de obsesia ca mi-l fura. intodeauna am zis ca nebunia isi are formele ei atipice. si ce e rau in asta?
orice nebunie din dragoste e minunata si asta e. daca nu mi-a trecut in 7 ani nu o sa-mi treaca nici cand se va insura. dar trebuie sa ma suporte amandoi ca nu au de ales. alta mama nu au de unde sa faca rost.

Vanessa, Andutu (30.07.1997)si Catalin (13.06.2004)
ALBUM
BAL@CRACIUN@REVELION@ALTE POZE
CATALIN LA 8 LUNI - SI ANDU