mai este cineva ca si mine sau eu sant.....nebuna

Dragele mele,
nici nu stiu cum sa incep,parca imi este greu sa-mi deschid sufletul de teama sa nu ziceti ca sant iesita din comun
dar hai sa-mi descarc sefletul la voi si va rog sa-mi spuneti daca si voua vi sa intamplat
il am pe Robert si are 18 luni,il iubesc din tot sufletul meu,si face atatea lucruri minunate (cea ce este normal la varsta lui sa faca)si ma mir de fiecare data si zic uite ce destept este,dar de multe ori imi vine in gand ca DOAMNE FERESTE SA NU-L PIERD
de cand era inca mic ma uitam la el daca respira bine,si acum cand doarme ma duc in camera si ma uit daca totul este ok si daca nu cunva se astupa cu plapuma si tot felul de ganduri de astea rele,intotdeauna pun raul in fata
si de multe ori citesc cate ceva la AJUTOR UMANITAR(MA INGROZESCSI ACOLO CATE SE MAI INTAMPLA)si imi este teama sa nu ise intample si la Robert
oare sant eu nebuna sau trebuie sa-l fac al doilea bebe ca sa-mi indrept aytentia asupra celuilant
??????????
multumesc

carmen77 spune:

Mie nu mi s-a intamplat, dar asta nu inseamna ca esti tu nebuna, ci doar poate un pic prea grijulie ... asa a fost si maica-mea cu mine, pana a facut-o pe sora mea si acuma o innebuneste pe ea .

Relax!

Matei

Carmen si Matei Gabriel - 27.10.2003

www.babiesonline.com/babycontest/votedo.asp" target="_blank">Ne dati un vot si noua in fiecare zi?

ana_a spune:

hm... asa sunt si eu... ma ingrozesc de multe ori de gandurile care imi trec prin cap....ca ar putea patzi Stefan (5 luni jumate)Eu am zis ca poate o sa merg la biserica sa ma rog nitzel sa-mi treaca spaima asta!

Maria Sa Stefan Speculant mic ( 19.08.2004) - POZICI
flori din gradina mea
Ana si Stefan, minunea lui mami si tati!

LYADA spune:

Si mie mi se intampla Rodica. Eu am obsesia ca il pierd )si ca nu il mai gasesc. Cel putin de cand cu cazul lui Vladut din Constanta sint paranoia.
Si da si mie mi se intampla chestia cu cititul la ajutor umanitar, ma impresioneaza fiecare caz in parte, incerc sa ma pun in pielea parintilor, etc si unele cazuri ma urmaresc destul de mult, poate mai mult decat normal...
Acum chiar am avut o problema cu copilul aparuta din senin si am aparut pe lista de rugaciuni, subiectul de pe prima pagina si chiar am avut un sentiment straniu ca atat m-am tot gandit la rau ca mi s-a intamplat. Binenteles ca partea rationala realizeaza ca nu e nici o legatura, insa subconstietul lucreaza...
asta e, nu esti singura, sper ca trece cu timpul...

Emi si mami spune:

Rodica, nu esti nebuna . Dar trebuie sa vorbesti cu un psiholog - subliniez, nu psihiatru, pentru ca nu ai probleme psihice.
Sa-ti spun acum si de ce: probabil ai trecut prin niste greutati care ti-au creat pe creier urmatorul scurtcircuit: sunt fericita, totul e ok = aoleu, sa nu imi ia Dumnezeu.
Esti o mamica normala, dar ai suferit probabil vreo trauma in trecut. Nu e nevoie sa fi fost "bb-related".
Trebuie sa anulezi scurt-circuitul.
Poate e un pic de depresie post-partum. Se manifesta in diverse feluri. Soacra mea a facut-o foarte tarziu, cand sotul avea 6 luni, deci nu e musai sa apara din ziua 1. Si daca nu o tratezi, se vindeca greu de la sine.
Nu sunt specialist, deci nu-ti pot da un sfat avizat, dar asta e parerea mea de om patit.
Va pupam si va dorim numai bine!

Emi si mami

gicutza spune:

Wow... chiar zilele astea voiam sa deschid un subiect asemanator!!! Piticul meu are 10 luni si inca nu ma pot bucura pe deplin de el deoarece chiar cand se joaca, cand doarme, cand mananc, imi trec prin cap doar ganduri negre!!!
Nu mai spun cum e cand plec de acasa si il las cu bona. In fiecare secunda ma astept sa-mi sune tel. si sa-mi spuna bona ca bebe a murit!!!
Am obosit de atata teama, si acum se extinde si la sot. Daca nu reusesc sa iau legatura cu el 1/2 de ora de ex. deja intru in panica si-mi trec tot felul de scenarii prin cap.
Din cauza asta plang f. mult, chiar si cand imi legan copilul in brate si-i cant sau cand ne jucam si mai face cate o fetisoara haioasa!!! Noaptea nu prea dorm ca ma tot uit sa vad daca mai respira, ziua cand vine bona nu pot sa dorm ca ma gandesc daca nu are grija de el si pateste ceva (si trebuie sa va spun ca femeia are grija de el ca de propriul copil si-l iubeste aproape la fel de mult ca mine)...
Deci, Rodica, nu esti singura

Sa traim bine!

Leta spune:

Imi pare rau sa va dezamagesc, fetelor, dar "regina panicii" sint eu. Ma apuca panica si ma inspaiminta tot ce i se poate intimpla copilului meu nu doar acum, ci si peste 15 - 20 de ani...Si este o panica cumplita, cu hohote de plins...e tare rau.

Leta si un bebe

Want my life back...

Emi si mami spune:

Leta, problema ta SE REZOLVA prin psihoterapie si medicatie (nu te gandi la cine stie ce). Mergi la medic. Nu sta asa, n-ai nimic serios, dar starile astea de panica fara fundament trebuie rezolvate, sa nu lase urme.
Macar ia cate un extraveral cand simti ca te apuca.
Curaj, ca nu se intampla nimic cu bb! Gandeste-te la asta: peste 15-20 de ani, bb o sa fie super si tu o sa-ti dai seama ca ti-ai mancat nervii degeaba, cand puteai sa te bucuri de viata! Anii astia nu se mai intorc. Asa ma gandesc eu cand ma ia vreun atac de panica... si imi trece.
Bafta si liniste sufleteasca,

Raluca

rodicaosoian spune:

dragele mele,
va multumesc din suflet ca ma-ati raspuns
am venit cu sufletul la gura ca sa vad daca mi-a raspuns cineva si imi era teama sa si citesc de frica ca o sa-mi spunetica sant singura si ac sant nebuna
dar vad ca nu sant singura si chiar daca eu nu am stiut cum sa ma exprim voi ma-ti inteles
asa sant si eu parca simnt ca samnt prea fericita si mi-e teama sa nu se termine si tot felul de ganduri negre
si sa stiti ca si eu ma-m gandit sa ma duc la preot si sa ma spovedesc ca nu am mai facuto de vreun an
va multumesc ca ma-ti inteles
si sper ca BUNUL D-ZEU SA NE AJUTE SA TRECEM PESTE GANDURILE ASTEA NEGRE

Pegasis spune:

Rodica, iubita, nu esti singura care are astfel de stari. Robert al tau are 18 luni, da' Ana mea are 3 ani si 4 luni si eu tot ma duc la ea de nu stiu cite ori pe noapte sa vad cum doarme, cum respira, etc...

Nu-i nimic anormal in a-i purta de grija tot timpul copilului tau si nimic anormal in a te gindi cum sa eviti orice rau ar putea sa-l ajunga.

Acu' sa te binedispun: cind a fost ultimul cutremur in Bucuresti, ne-am speriat destul de rau (noi, parintii, ca fi-mea a dormit dusa). Deasupra patului ei erau niste rafturi pline cu jucarii. Unde crezi ca se aflau a doua zi la prinz? Pe podea . I-am spus lui barbata-miu ca poa' sa ma creada paranoica or ba, da' eu nu mai tin nimic deasupra patului copilului...

Le-am mutat pe peretele diametral opus si am scapat de "sindromul drobului de sare".

Carmen

"Cind o femeie nu vorbeste, sa n-o intrerupi pentru nimic in lume."
(Enriyeu Castaldo)

poze

alina023 spune:

Hihihihi si eu am postat aici un subiect cu un titlu aproape identic. Si eu credeam ca sunt nebuna de-a dreptu' dar am vazut ca de fapt nu sunt decat o mamica prea grijulie (dar care a si pierdut persoane dragi si de aici apare spaima asta).
Incerc din rasputeri sa ma autoeduc si daca voi vedea ca nu reusesc cred ca voi apela la voi sa imi recomandati un psiholog bun.
Pupici