Am nevoie de ajutor

izabela88 spune:

kytana,maine sa nu care cumva sa nu te prezinti la medic,e cel mai frumos cadou de 1 martie pe care ti-l poti face
poate saptamana asta ti-a fost mai bine,dar nu-ti neglija sufletul ranit,are nevoie sa se vindece ca sa poti sa te bucuri de tot ceea ce te inconjoara,in special de familia ta(luca si sotul)
maine seara asteptam impresii,bineinteles,daca vei dori sa ni le impartasesti
sa ai o noapte frumoasa!

Kytana spune:

Ce m-ati citit! De dimineata mi-am trezit dl Sotz si i-am zis ca eu parca nu m-as mai duce la medic, ca ... ce ii spun, cum ii spun si va mai puteti imagina ce fel de scuze inventate. Noroc ca el s-a prins destul de repede si m-a trimis la plimbare.

Dl. dr m-a ascultat intelegator, mi-a pus intrebari adiacente si mi-a spus ce optini imi poate oferi: counselling, analize de sange (pt anemie, etc) si buline. Mi-a dat sa completez un test, aprox identic cu cel pe care l-am facut urmand posturile voastre. Cu partea de counselling va mai dura pt ca sunt multi la coada, poate chiar si 2 luni.

Nu sunt adepta pastilelor, dar daca am vazut ca va dura asa mult sa vb cu cineva, i-am cerut cam cele mai "slabe" antidepresive cu care sa pot si alapta. Le-am luat de la farmacie si ma uit la ele. Nu imi vine sa le incep.

Mi-a zis ca de cand ma simt mai bine, va trebui sa le mai iau inca 6luni, altfel se pierde efectul.

Ati luat vreodata astfel de pastile?

ela_04 spune:

Da. Cand am facut depresia postnatala am luat...cred ca 3 luni. La sedintele cu psihologul nu am fost decat la vreo 3 ca mi s-a parut pierdere de timp.
Era ceva de genul...Va sarutati des sotul? nu.
De ce? Pai ca sunt suparata.
Si ce va supara... Si inainte il sarutati des...
adica nu imi spunea nimic concret. Acum imi dau seama eu cam pe unde batea dr...dar at eram prea ocupata de nefericirea mea ca sa mai i-au in seama si altceva. Eu asteptam ...chesti mai concrete
Pastilele erau unele mai usoare...sedativ pc iar altele mai tari. Cele tari m-au cam ametit primele 2-3 dar apoi a fost ok. dupa 3 luni nu am mai fost la control sa prelungesc tratamentul. Eram iar ok si sti cum e...cand iti revi uiti de dr...
Eu numai alaptam de ceva timp.

izabela88 spune:

ma bucur pentru tine,kytana
ma bucur ca te-a trimis dl "sot" la plimbare,ca i-ai povestit doctorului problemele tale si ca vei primi ajutor...
si nu te mai uita lung la pastile,incepe tratamentul(fie si pentru efectul placebo combinat cu un inceput superb de primavara),cu siguranta te va face sa te simti mai bine,pana iti vine randul la...destainuiri
am luat si eu antidepresive,un tratament scurt(atat imi recomandase medicul)si nu sunt adepta pastilelor,dar speram sa-mi fie de folos.nu stiu daca tratamentul a functionat,discutia cu psihologul sau efectul placebo,dar mi-am revenit in scurt timp.
ne anunti si pe noi daca au efect si efecte(de orice fel)
sa ai parte de o primavara frumoasa!

Kytana spune:

Astazi am fost sa fac analizele de sange. Si astazi am vrut sa ma sustrag, dar m-am dus in cele din urma. Luca este tot mai agitat, noaptea se trezeste haotic, adoarme greu la loc si plange, sunt vraiste. Ziua, chiar daca ar dormi, nu pot dormi eu. Dar nici ziua nu doarme... somnuri scurte de 30 min max sau la san. Suzeta nu o mai vrea, doar imi roade degetul.

Medicamentul pe care mi l-a prescris se numeste Lofepramine. Pe site-ul NHS scrie cam asa:

Lofepramine
No data are available on the passage of lofepramine into human milk. The drug has theoretical advantages for use in lactation of reduced anticholinergic effects, a short half life of 5 hours and high protein binding (99%) (31,32). An alternative agent for which clinical data in lactation exist is preferred.

Dr mi-a zis ca le pot lua cat timp alaptez, dar pe prospect scrie ca nu se iau in sarcina sau cat timp alaptezi. Drept urmare dupa prima pastila, abia astazi m-am mai indurat sa iau alta... Voi stiti ceva de efectele secundare sau cum ar putea afecta copilul? Nu vreau sa renunt la alaptat. Mai bine nu mai iau pastilele...

nadaflorilor spune:

ai health visitor la bebe? daca da, spune-i si health visitor-ului despre medicamente si despre ce te framanta cu privire la ele, eventual poate iti/sau te recomanda cuiva pentru o a doua opinie, sau iti aduce mai multe informatii...desi eu cred ca daca medicul ti le-a prescris pot fi luate... eu inteleg ca nu exista informatii despre posibilitatea ca substanta sa treaca laptele uman si nu ca ar fi total neindicate

izabela88 spune:

nici cand iei antibiotice nu ar trebui sa alaptezi,dar,cu toate acestea,am auzit de cazuri in care s-a permis alaptarea sub un anumit tratament,fara nici o consecinta pentru bb.
eu cred ca nu au fost facute studii suficiente pe gravide sau mame care alapteaza,din motive usor de imaginat(cine ar vrea sa riste sanatatea copilului sau),asa ca se trece intotdeauna pe prospect ca nu sunt indicate in sarcina sau alaptare,cand,de fapt,unele(stiu medicii care) sunt inofensive
ce are bb de plange asa mult???
edit: poate ii dau dintii,daca zici ca roade degetul tau...

ingridnen spune:

Kytana, vad ca bb are aproape 5 luni.
Poate nu se mai satura doar cu lapte ? Ai bagat cereale, ceva consistent ?
Exact asa a patit colega mea, copilu' plangea de foame noaptea.

Ingrid si Cristi 10 ani

ita2v spune:

eu poate iti raspund mai tarziu si nu pt ca nu am vrut ci pt ca imi cautam curaj nu e usor sa treci prin ce ai trecut si pot spune ca te inteleg prin ce treci eu am facut asa o depresie la primul copil si singurul lucru care te poate ajuta acum(care pe mine m-a ajutat)a fost copilul acum ai o noua speranta o noua viata pt care lupta tu trebuie sa ii oferi lui tot cea ce tie ti-a lipsit tot ce tu ai tanjit sa ai ii poti oferi lui si nu vreau sa ma condamne alti dar iti poti trai viata pe care ti ai dorit-o prin el acea lumina care se vede la capatul unui prea lung tunel e fiul tau si tu esti singura care il poate indruma in viata spuneai cat de mult ti-a lipsit tatal tau acum trebuie sa te gandesti cat de mult ii vei lipsi tu fiului tau si stiu ca nici o mama nu doreste ca copilul sau sa sufere cat a suferit ea intareste-te cu el si eu iti spun ca ori de cate ori ai nevoie sa te eliberezi sa spui ce simti fara sa fi judecata eu te ascult pt ca nu e usor sa iesi singura din acest cerc vicios dar atunci cand ganduri negre te cuprin privesteti fiul si el iti va da puterea de care ai nevoie

adelaide6 spune:

Am cunoscut si eu starile pe care le descrii: lipsa oricarui interes, oricarei placeri, debusolare, incertitudine, anxietate, ganduri suicidale etc. La mine au durat o lunga perioada, inca nu era net si nici nu am gasit pe cineva care sa ma sfatuiasca. Am reusit, cu greu, sa le depasesc singura. Ulterior, am incercat sa ma inteleg si am facut a doua facultate - psihologia. Nu am practicat niciodata profesia de psiholog si singurul meu interes a fost sa inteleg cat de cat anumite stari si comportamente din existenta mea. Pot sa spun ca nu ai pentru ce sa te simti vinovata; probabil te revolta, intr-un fel, faptul ca ai in viata ta lucruri importante, care lipsesc multora, precum un sot iubitor, un copil, o existenta asigurata (temporar, cel putin) si totusi nimic nu te bucura, nu te implineste si asta te face sa te simti si mai vinovata. NU ESTE CAZUL! Nu este vina ta ca nu simti nimic; in mod sigur suferi de distimie, sindrom depresiv major sau alta forma de depresie. Doar un psiholog te poate ajuta, in opinia mea, prin psihoterapie; este cea mai sigura si eficienta cale. Poti face si tu unele lucruri, de exemplu sa intelegi si sa accepti starea, sa constientizezi ca nu ai nicio vina si sa incerci sa organizezi un pic existenta, in conditiile date. Ideea este ca trebuie sa mergi mai departe; toti avem perioade mai bune sau mai rele si, in general, ele alterneaza.
In primul rand, situatia ta obiectiva nu este chiar de dorit, desi la o prima privire poate parea roz. Ai 27 de ani, un copil si o mama in grija si traiti toti din banii socrilor. Nu e ok, dar asta este in acest moment si trebuie sa o accepti si sa o iei ca atare. Poti profita de faptul ca esti acolo sa cauti surse proprii prin care in viitor sa-ti poti asigura existenta, daca doriti sa va stabiliti acolo. Poti incerca o echivalare a studiilor, eventual, un curs de limba, studia piata muncii pentru a identifica job-urile la care poti avea acces etc. Am inteles ca ti-a placut sa inveti...poti citi carti de psihologie sau despre dezvoltarea copilului. Ideea este sa ancorezi gandurile in concret si sa incerci sa conturezi ziua de maine. Ziua de azi este asa cum este, maine va fi o alta zi.
Legat de problemele de relationare cu oamenii...esti la fel de lipsita de vina pentru faptul ca ele exista si nu sunt motive sa te simti altfel din cauza lor. In primul rand, tine de temperament, lucru cu care nastem, este un dat. Probabil esti introvertita si timida; pe parcurs, daca interfereaza cu desfasurarea normala a existentei, poate fi o forma de fobie sociala sau alte tipuri de anxietate. Nu este nimic iesit din comun; exista diferite metode de tratare sau reducere a acestora, prin terapii psihologice variate. Si eu sufar de acestea, dar cata vreme viata profesionala si familiala se desfasoara ok, nu am recurs la asistenta de specialitate. Exista tehnici variate, de la hipnoza la autocontrol si desensibilizare progresiva etc.
Cred ca trebuie sa-ti cauti calea in conditiile concrete date. Copilul va creste foarte repede, mama ta poate sa se ocupe si ea de el in timp, iar tu incearca in acest ragaz sa identifici ce poti face.
Pentru multe femei este dificila perioada de dupa nastere, implica o transformare majora a existentei, cu parti bune si parti rele. In plus sentimentul matern, in opinia mea, cel care iti aduce bucuria de a fi mama, nu se naste automat si imperios necesar odata cu copilul; poate fi un lucru care se dobandeste in timp (la mine a fost in acest fel).
M-am intins prea mult; cred ca e important sa faci terapie, e important sa nu te simti vinovata, e important sa accepti situatia si pe tine si sa cauti un drum pentru cand va veni clipa (cand va mai creste un pic copilul).