Am nevoie de ajutor
Raspunsuri - Pagina 9
tzitziri spune:
Iuli, eu, acum, ca Bob spune ca te-a cunoscut personal, inclin si mai mult sa cred ca de fapt tu nu esti cum iti inchipui tu ca esti. Eu, care ma stiu timida si mai lipsita de incredere, stiu ca nu prea pot sa simulez chestiile astea.Adica sa ma fac ca nu sunt, sa ma dau sociabila si zambitoare si volubila si de fapt sa fiu altfel...Eu nu pot.Deci imi intareste convingerea ca tu nu esti asa.
Cred in continuare ca ramane problema cu mama ta, cu influenta ei (voita sau nevoita) asupra ta, cu 'balastul' pe care il duci dupa tine din copilarie.Si cred ca un specialist te va ajuta si in rezolvarea problemelor astora.
Oana,mamica implinita de David Paul(17.09.2008) si de Sophia Teodora (22.08.2012)
Computers are useless. They can only give you answers. -Pablo Picasso
stella87 spune:
Kytanutz, eu am ezitat sa-ti scriu la gandul ca, daca n-ai postat nimic la noi la odisee, poate eu te voi agasa... tu credeai ca ne impovarezi ceea ce nu-i adevarat, deci vezi, fiecare om isi face grijile lui.
Vazand ca fetele te-au incurajat aici, am prins si eu curaj. Sunt 100% de acord cu ce au scris ele! Chiar esti sufletul odiseei nostre, cea care mi-a dat mesaj in maternitate, cea care m-a chemat mereu la raport, m-a incurajat si mi-a dat sfaturi pertinente. Daca nu erai tu cu link-urile acelea despre comfort nursuring, nu stiu ce faceam... eram atunci intr-o pasa atat de prosta, dar tu mi-ai oferit o alinare si imi doresc din tot sufletul sa te ajut si eu.
De-a lungul sarcinii si dupa, mereu te-am admirat din tot sufletul si i-am povestit si sotului despre tine si realizarile tale. 
Ca te plimbai asa mult (eu m-am baricadat in casa in ultimele saptamani), ca gateai tot felul de deserturi delicioase (eu nici crema de zahar ars n-am incercat sa fac), dar cel mai mult te admir pt ca te-ai descurcat fara sotul tau! Pai sa merg eu singura cu copilul in taxi, si sa-l mai si alaptez acolo (apropo, ieri in masina cu sotul nu voiam sa alaptez ca mi-era rusine ca ma vede careva la stop), sa merg eu la ghisee sa vorbesc ( am incercat o data la administratia financiara si m-a pufnit plansul, stii ca am avut pb alea cu banii pe concediul de maternitate), cat despre timiditate din totdeauna mi-a fost teama sa vorbesc in fata clasei si m-am ofticat sa vad ca alti oameni au curaj, sunt dezinvolti, iar eu nu. Dar stii ce am facut? M-am inconjurat cu astfel de oameni, am mers la canto, deci trebuia sa cant pe scena, am mers la facultatea de jurnalism, deci trebuia sa prezint o gramada de referate in fata clasei, am fost chiar si la cursuri de dezoltare personala, unde iarasi vorbeam in sesiunile de brainstormimg. Mereu am cautat sa lupt cu aceasta frica. S cand zic frica, la fel ma refer ca nu dormeam nopatea, imi transpirau palmele, aveam o senzatie de vartej in cap si, cel mai rau, imi tremura vocea. Chiar zilele trecute auzeam la tv ca teama de a vorbi in public e cea mai raspandita si e mai puternica decat teama de moarte!
Concluzia care ar fi? Nu lasa aceste griji si complexe sa ia amploare, ele sunt asa de comune printre noi toti.
Si cred ca suferi asa de tare pt ca esti o persoana cu suflet bun care se gandeste mereu la cei din jur... Atata timp cat n-o sa te pui pe tine pe primul plan si n-o sa realizezi ca esti o fiinta importanta cu multe realizari, nu o sa gasesti acele lucruri care te fac fericita. Asa mult mi-as dori sa te vezi asa cum te vedem noi. Daca ai incepe sa-ti vezi adevarata valoare si te-ai aprecia, ai descoperi aproape involuntar si ce te face fericita!
nu_mai_stiu spune:
Scumpa mea si draga mea prietena,
Nu ma pricep deloc la sfaturi si la mesaje de alinare.
Ai vazut si pe forum cred ca sunt scurta si la obiect.De cele mai multe ori enumar cu liniuta ce vreau sa scriu.
Asa ca iti voi spune si tie ceea ce gandesc si am gandit despre tine de la inceput...
Esti o frumoasa si tu si sotul tau si mai ales pingu mic.Ca sa nu mai zic cum arati...dupa ce ai avut asa o minunatie de bebelus in burtica.Mie nu imi mai vine nimic acum dinainte de sarcina...nici macar verigheta,dar sunt fericita ca pot sa imi hranesc puiul si asta imi da putere sa ma privesc in oglinda.Am multe kg,15 in plus fata de cat aveam inainte.
Esti o fire puternica si nu iti scriu aici doar ca sa te perii si sa zici ca spun cuvinte frumoase despre tine asa de dragul de/a le scrie.
Tu,olivia si tzitziri sunteti cele 3 fete puternice ale odiseei.
Olivia ca a avut bebelina bolnavioara si plangacioasa,draga de ea
Tzitziri cu boala crunta pe care o are si totusi este o fire atat de vesela,sfatuitoare si optimista
Iar tu...ai trecut singura printr/o sarcina,prin cresterea copilului in primele 3 luni,care se stie ca sunt cele mai dificile...fara sot...nu multe persoane ar fi rezistat.
Cu pingu mic bolnavior,pe la spital,ba internat,putin mai plangacios...si...totusi ai facut fata situatiilor...eu recunosc ca nu cred ca as fi putut.
De aici poti sa tragi concluzia ce puternica esti.
Plecarea ta in Londra nu este deloc usoara,eu o am pe sora mea in germania si stiu cate zile a plans si ea ,nu/i usor sa traiesti intr/o tara straina,dar nu este imposibil.Ar trebui sa fii mandra si fericita ca ai asa un sot minunat care te iubeste si te sustine.
Tot ziceai ca nu faci nimic...iar sotul iti spune sa faci si tu ceva...Deocamdata esti mama,pentru 1 sau 2 ani...nici nu m/as gandi sa fac ceva.Ia si profita din plin de zilele petrecute langa pingu mic.Timpul trece,el o sa creasca si o sa/ti iei un serviciu de 8 ore pe zi si asa o sa/ti doresti sa iti petreci mai mult timp cu el ... dar timpul nu o sa/ti permita.
Daca imi aduc bine aminte ,scriai ca nici macar bb nu te poate face sa fii mai fericita...Nu vreau sa gresesc....parca asa citisem,asa imi aduc aminte...In situatia asta gandeste/te cum ti se sfasie sufletul cand e bolnav,cand e intr/o perfuzie su doamne fereste daca nu ar mai fi....atunci iti dai seama cat de mult il iubesti si cat de mult inseamna el pentru tine.
Mi/e dor sa fiu strigata de tine pe forum si sa iii spui celui mic Dl.Andrei 
Mi/e dor de posturile tale si mi/e dor de tine.
Fa/ti curaj si mergi la medic,fa/ti curaj si fii deschisa cu sotul tau si nu in ultimul rand cu mama ta.Impune/te in fata ei.
Nu te lasa modelata de ea...Eu personal nu as fi luat/o cu mine , daca ea incearca sa iti dicteze tie viata.Nu mi se pare normal.Discuta cu ea deschis si pana la capat chiar daca o sa inceapa sa planga.Zii tot ce ai de zis.
Mai revin ca s/a trezit andrei si mi-e frica sa nu pierd mesajul.
Scuze,dar nu am apucat sa il corectez
ANDREEA,mami fericita de 
Andrei (22.09.2012)
http://www.facebook.com/#!/de.yshop.7 un add va rog ...
http://lb1f.lilypie.com/arhLp2.png
anda141 spune:
Ti-am citit postarea, nu am citit toate cele 9 pagini in care te-au sfatuit fetele , dar , e clar ca ai o depresie puternica. pe langa pesiholog, terapeut, medicamente antidepresie, eu ti-as recomanda sa te rogi la Dumnezeu. Pe mine m-a ajutat in cele mai grele momente , si crede-ma ca si eu am fost la un pas de depresie. Insa atunci numai credinta in Dumnezeu m-a salvat. Incearca, nu ai ce pierde !
corinuka_g spune:
kytanutz drag...
am lipsit cateva zile si la-ntoarcere ce gasesc?
o prietena draga care tipa dupa ajutor...ma doare sufletul cand citesc ce simti si ce-ai trait...si nu-mi vine sa cred c-ai avut nevoie de ajutor si eu nu mi-am dat seama...
pai cum sa-mi dau? cand tu esti mereu vesela, bine dispusa, alaturi de fiecare si incantata de pingu mic? o persoana care are intotdeauna o vorba buna pentru fiecare..
trecutul ne face ceea ce suntem..dar putem sa-l depasim si sa fim mai buni...nici mie nu mi-a fost usor, in copilarie am avut un tata foarte autoritar, violent fizic uneori, dar am depasit aceste etape..apoi primul sot a fost dn nou violent...nu toti oamenii sunt la fel, cred ca trebuie sa cautam ce-i mai bun in cei de langa noi..
cel mai tare m-a lovit cand am citit ca esti un nimic si nu ai realizat nimic..nu-i adevarat, esti OM si multa lume te place si te iubeste, esti MAMA si asta ar trebui sa conteze cel mai mult..Dumnezeu ti-a dat o minune, un sufletel care are nevoie de tine si care iti insenineaza viata..
ai fost singura toata sarcina, dar ai facut fata ca nimeni alta, erai necajita cand pingu mic plangea, dar ai gaist taria sa-l alini, alaptezi exclusiv desi a fost foarte greu (eu i-am dat lp), ti-ai facut acte cu bebelu' in brate, ai plecat intr-o tara strain...estimult mai putrnica decat crezi..
ai un sot care te iubeste si o ai pe mama ta langa tine..ai multe lucruri in viata ta care sa te faca fericita..
pentru celelate care te umbresc poate ar ajuta sa stai de vorba cu cineva, sa-ti invingi teama, amintirile neplacute si sa te faca sa vezi partea plina a paharului, sa vezi de ce viata merita traita si trebuie sa ne bucuram de fiecare clipa alaturi de cei dragi..
cand esti necajita, cand te simti pierduta strange-ti puiul la piept si sunt sigura ca vei gasi alinare..
te pup si te imbratisez!
Kytana spune:
V-am citit si mi-au dat lacrimile. Nu va speriati, de data asta sunt de bucurie. Ma bucur sa gasesc in cuvintele voastre atata dragoste. Asa este, cum se zice, dragostea de multe ori o regasim in locuri nebanuite.
Imi cer iertare ca v-am ingrijorat si nu am scris in ultimele zile. Mi-am luat putin timp sa incerc sa vad lucrurile din afara. Mai greu de facut decat pare. Am iesit mai mult afara, am iesit cu Dl Pinguin (aka dl sotz), ieri mi-am comandat singura un cappuccino decaff si apoi am stat amandoi de vorba. Mama mea a ramas cu pingu mic, s-au jucat, iar noi am avut putin timp doar pentru noi.
Vreau sa va multumesc la fiecare in parte pentru vorbele bune si pentru ca ma ajutati sa realizez ca poate totusi sunt mai puternica decat ma vad si ca doar trebuie sa lupt sa scap de himerele din trecut. Cum spune Stelutz, asa mi-am propus, cand imi este jena/rusine sa fac ceva, fix atunci sa actionez invers si sa lupt cu sentimentul.
Astazi imi venise un gand sa nu ma mai duc vineri la doctor, dar nu trebuie sa neglijez starea pe care am avut-o cum bine mi-ati spus si voi.
Despre alaptat in public, acum nu se pune problema fiindca este frig, dar cu siguranta voi alapta in public. Voi incerca sa aflu unde au loc intalniri si sa ma duc si eu.
In alta ordine de idei, ma concentrez si pe mine, incerc sa imi tin mintea in continuare ocupata. M-am inscris la 2 cursuri online oferite de profesori de la universitati din SUA (coursera.org, in cazul in care va tenteaza ) si imi perfectionez engleza, franceza si italiana cand ma lasa pingu mic.
Astazi am vopsit-o pe mama mea si i-am tuns si bretonul, am facut de mancare si am cautat cateva retete de dulciuri pentru weekend. Sfatul cu listuta de lucruri pe care vreau sa le fac in fiecare zi chiar imi este de folos.
Inca nu imi dau seama ce a declansat sentimentele descrise in primul post, ce a umplut paharul. Dar incerc sa nu imi bat capul si sa ma concentrez pe alte lucruri, lucruri frumoase care sa ma faca sa zambesc.
Nu stiu cum sa va multumesc, fiecareia in parte!
Bobuletz, tie vreau sa iti raspund in mod special: imi dau seama cat de greu ti-a fost sa scrii, dar culmea, impresia pe care ti-am lasat-o eu, mi-ai creat-o tu despre tine si te-am admirat pentru cat de puternica esti avand in vedere prin ce ai trecut inainte de Irisica Dragonita si profit de ocazie (ca sa nu imi stric reputatia de strigator, nu?) sa te chem din nou alaturi de noi, in odisee, cand vei simti tu ca poti.
De astazi revin in forta; inca lupt, dar nu voi renunta, pentru ca nu am de ce sa renunt. Vreau sa devin (sau sa ma conving pe mine ca sunt) fix asa cum ma vedeti voi
Va imbratisez si va pup pe toate. Va voi tine la curent dupa vizita la doctor.
carmencat spune:
Ma bucura enorm ce ai scris acum!
E bine ca nu renunti sa vorbesti cu doctorul vineri.
Tinem pumnii stransi si... sa ne mai scrii.
papelusca spune:
Kytana, ma bucur ca te simti mai bine. Totusi, eu m-as duce la doctor si as incerca sa fiu sincera in legatura cu ce simt. Cand ne este bine, tindem sa ascundem sub pres ce ne deranjeaza, dar problemele si durerea tot acolo raman. Inainte de a intra la medic, citeste ce-ai scris aici si vorbeste despre asta. Sper din suflet sa fii ajutata.
Aproape toti luptam cu anumiti demoni, din copilarie sau de mai tarziu. Dupa standardele actuale, si eu am fost abuzata fizic de ai mei; eu i-am iertat si m-am impacat cu ei sufleteste, nu am ce le reprosa. Au facut cum au stiut si putut ei la vremea aia, nu sunt parinti rai, mereu ne-au vrut binele. Asta nu inseamna ca n-au gresit, dar cine nu greseste? Conteaza cum iesim din asta, daca putem sa intelegem si sa iertam si sa fim fericiti cu viata pe care o avem. Cred ca vindecarea completa nu are loc pana nu ne indepartam de ceea ce ne-a provocat suferinta.
Eu abia cand am plecat la facultate si-am fost departe de ai mei am inceput sa ma vindec. Am analizat ce s-a intamplat, m-am pus in locul lor, am vazut ca "in afara" sunt altfel, oamenii ma plac nu doar imi reproseaza, si-am inceput sa am mai mare incredere in mine, sa am o viata frumoasa si linistita. Si in sufletul meu i-am iertat, niciodata nu le-am spus ca eram afectata. Mama ta trebuie sa invete sa isi traiasca viata ei, sa-si gaseasca bucurii ce nu au legatura cu tine, sa aiba incredere in ea. Poate o vei ajuta sa constientizeze ca victimizarea ei te afecteaza si va reusi sa accepte limite. Stiu ca mama e doar una, dar pt mine copilul e cel mai important, vreau sa fie fericit si pt asta trebuie sa fiu si eu fericita, si sotul ma face mai fericita decat mama/ tata. De asta m-am casatorit, am ales sa am familia mea.
Anaomaria spune:
Pff, Kytanutz!!!
Am intrat la odisee dupa o pauza de cateva zile si am vazut ca tot vorbeau fetele de tine si apoi am gasit si subiectul tau. Am stat cateva ore sa citesc toate paginile, de pe tel. Am vazut ca e mai buna situatia acum, dar am intrat sa-ti scriu, totusi, ca si mie imi esti tare draga si chiar ii povesteam sotului despre tine si familia ta, ce tinerei si frumusei sunteti, ce bine de voi ca ati facut bb mai devreme.
Dupa cum ai vazut, nu exista (sau nu apare pe forum) om fara temeri si complexe, fara lucruri care sa-l fi marcat negativ la un moment dat. Asta e, trebuie sa invatam sa traim cu ele.
Te pup si te imbratisez cu drag (in realitate n-as avea curaj sa fac asta, ca tot veni vorba 
) Doamne ajuta!
alba68 spune:
Draga Kytana,
bravo, bravo, bravo !
am schimbat topicul si ma bucur mult sa gasesc atit optimism in rindurile tale. De fapt ce altceva ar putea fi potrivit ptr. tine. Esti tinara, esti frumoasa (nu te cunosc dar asa zic cei care te cunosc si eu am incredere) ai un pui de om linga tine, Luca, ai un sot care te iubeste, da, e adevarat ca ai o mama cam "plictisitoare", etc, dar e alaturi de tine, poti sa lasi puiul tau cu ea si sa stai citeva momente cu sotul tau.
Du-te miine la doctor, asteptam vesti.
O zi buna
A.