Despre integrarea in scoli si societate(3)

columbiana spune:

e al treilea topic in care se discuta despre discriminare, in contextul integrarii copiilor/persoanelor cu dizabilitati si e greu tare de observat (asta ca sa-mi permit o gluma...cam amara)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

bird70 spune:

Nu e chiar asa. Daca zugravesti exteriorul, primaria iti poate cere sa faci alta culoare din cauza ca strica aspectul strazii. La noi cand cumperi un lot de pamant intr-un cartier, ti se da o lista cu ce trebuie sa respecti cand construiesti acolo gen: cladire nu mai inalta de 2 etaje, exteriorul trebuie sa fie tencuit (nu caramida expusa), gardul de max atat inaltime si sa nu fie din beton, exteriorul in nuante de culoriile astea, etc.

Eu am decis sa-mi pun gard in fata casei, m-am dus la primarie si am intrebat conditiile (desi e proprietatea mea si ar trebui sa pot sa pun ce gard vrea muschii mei pe ea). Primaria mi-a dat o lista cu cerinte pentru zona mea, am cateva variante de gard, cu explicatii foarte clare. Daca gardul va avea scop ornamental, va fi sub 1 m inaltime, atunci nu am nevoie de aprobare atat timp cat se incadreaza in cerintele lor. Daca vreau un gard mai inalt de un metru, trebuie sa obtin o aprobare, sa pun un desen foarte amanuntit al gardului, cu dimensiuni si toate detaliile si masuratorile si primaria va considera daca e ok sau nu.

bird70 spune:

sau poate nu e offtopic

Ieri duc pitica la inot. Ma asez pe o banca pe partea opusa a bazinului si imi scot kindel-ul sa citesc. Fiica-mea impreuna cu copiii din grupa ei asteptau sa vina instructorul. La un moment dat aud o voce ridicata, las cartea si devin atenta. O instructoare se rastea la o fetita si i-a spus ceva de genul: daca nu esti atenta si nu faci ce iti spun te trimit inapoi la nivelul mai mic. Urmaresc cu atentie scena pentru ca e foarte neobisnuit sa vezi un adult care lucreaza cu copiii sa se manifeste asa fata de un student. O vad pe fiica-mea ca se ridica de pe banca si se duce la instructoare si ii spune ceva. Tipa ramane cu gura deschisa, se uita cateva secunde la fiica-mea, apoi se intoarce si pleaca. O intreb mai tarziu pe fiica-mea ce s-a intamplat. Mi-a spus ca i-a zis instructoarei ca este nepoliticos sa ridici vocea si sa vorbesti atat de aproape de fata cuiva si ca a suparat-o pe fetita si nu e frumos . Cred ca lumea are nevoie de mai multi copii speciali .

bird70 spune:

Vreau sa dau un exemplu de scoala pe care eu o apreciez foarte mult, scoala copiilor mei. Exista o lista de drepturi si responsabilitati pe care copiii le au in scoala. O sa pun lista in engleza pentru ca am incercat sa o traduc dar suna mai ciudat (nu ma pricep la traduceri). Am sa mai incerc si vin mai traziu cu traducerea:

gmmm spune:

Ana, nelia se referea la cazul general; contextul discutiei se largise deja.
Poti sa-i citesti mesajul, este pe pagina 7.
Acolo unde spune ca forumul trebuie sa formeze opinia "corecta".

Daca ar fi spus "sa exprime o opinie corecta", n-as fi reactionat: la urma-urmei, sintem pe un forum privat care poate sa defineasca "corectitudinea" in interiorul granitelor sale.
Problema este atunci cind nelia vrea sa "formeze" constiintele dupa opinia "corecta".

Si aici vin eu si intreb: ce e aceea "opinie corecta" la modul general, la exteriorul forumului? Opinia neliei? "Politiquement corect"-ul?

ana_a spune:

Eu am mereu o stanjeneala inconstienta in fata unor persoane diferite de mine. Nu este mila, este altceva, nu stiu cum sa o definesc, imi este mai usor sa-i zic stanjeneala. Nu vine de undeva de sus, nu ma simt de loc superioara, mila nu-mi place si desi uneori ma trezesc spunand cuiva "imi este mila de cutare situatie/persoana" In secunda doi imi surprind sentimentul inutil de mila si il spulber. Si totusi, mereu simt ca trebuie sa pun ceva in locul acelui sentiment de mila. dar ce as putea sa pun? Empatia exista deja.

Poate este proasta crestere si cum sunt pe punctul sa observ acest lucru, nu-mi ramane decat sa ma reeduc in privinta asta.

In preajma mea o am pe Irina care are un handicap fizic destul de sever, stiu foarte putine despre aceasta boala, nu vreau sa intru in detalii, vreau doar sa subliniez ca feciorilor mei le este usor teama de ea. Am discutat mult pe tema asta, insa, nu-i usor sa inveti pe altii ceea ce nici tu nu te pricepi prea bine... nu ca mie mi-ar fi frica, doar ca stanjeneala persista si copilul ma simte chiar daca nu identifica corect sentimentul meu.

Complicat.

Insa, daca pe vremea cand am cunoscut-o pe Irina care este aproape de vartsa mea (cu vreo 7-8 ani mai mica) imi era foarte frica de sentimentul ca as putea sa nasc un astfel de copil (eram insarcinata cu Stefan), acum, am evoluat foarte mult in acceptarea sentimentului pe care eu il simt in preajma unei astfel de situatii. Mi-am dat seama ca lupta este la mine, cu mine si atat.
Omul din fata mea nu face decat sa reflecte temerile mele. Consider ca nimic din ceea ce nu as fi avut eu in mintea si gandurile mele nu as putea vedea in preajma mea si in mintea/gandurile altora!

Irina, fata de care va povestesc a scos din mine cele mai grele frici si cosmaruri pe care le-am avut in perioada cand eram insarcinata cu Stefan. Si culmea, o intalneam zilnic, in conditiile in care, pana atunci nici nu stiam de existenta ei pe ulita noastra! Au trecut ani buni, am sarbatorit impreuna chiar si zile onomastice, ma ajutat foarte mult sa-mi inving frica, si inca mai am de invatat.

Nu stiu daca va ajutat cu ceva postul meu, in schimb ma ajutat pe mine sa recunosc ca sunt un om care invata in fiecare zi sa-si accepte temerile si mai mult decat atat, sunt un om care a inteles ca fiecare om pe care la intalnit vreodata, fie virtual, fie in realitate a venit cu singurul scop - sa ma invete sa vad in mine ceea ce se oglindeste in el. Uneori imi dau seama pe loc, alteori imi ia ceva timp, dar de fiecare data in ultima vreme reusesc....

Cu totii suntem minunati, perfecti, speciali, nici nu poate fi altfel...

edit: greseli gramaticale...

marius spune:

Am scos mesajele off topic (ultimele).
Daca postati mesaje diferite de sensul acestui subiect se va considera incalcarea cu buna stiinta a regulamentului de utilizare.

rrox3 spune:

Ana_a
Postarea ta eu o vad ca parte a educatiei.

Poate astfel de postari vor ajuta si mamele ingrijorate de "pericolul" prezentei in clasa copilului propriu si preaiubit a unui copil cu dizabilitati.

As analiza putin beneficiile unui copil "normal" care relationeaza/ este coleg de clasa cu un copil cu dizabilitati.
Pentru cei neincrezatori: nu vorbesc doar din teorie, ci si din experienta personala, a mea si a copiilor mei.

Relationarea cu un copil cu dizabilitati ii deschide copilului o poarta spre acceptarea si integrarea diversitatii umane.
Cunoscandu-l pe X (copilul cu dizabilitati), fiind mai intai intrigat, apoi curios, punand intrebari, incercand sa se apropie si sa vada ce se intampla, incercand sa se adapteze la comunicarea cu X, reusind sa aiba o relatie cu X si sa-l cunoasca, intelegand putin din universul si perspectiva lui X asupra lumii, va sfarsi prin a identifica corect pe X ca fiind un copil ca si el.

Am vazut asta intamplandu-se, nu sunt reverii personale.

Poate daca actualii adulti ar fi avut sansa unei astfel de experiente, situatia ar fi diferita astazi. Poate nu s-ar mai teme atat de oamenii diferiti de ei si nu ar mai avea nevoie sa ii evite sau chiar sa-i agreseze.

rrox3 spune:

qmmm contextul conteaza. Nu facem exercitii de logica aici.
Ce te motiveaza sa insisti in a te face ca nu intelegi despre ce e vorba si a continua cu argumente ce respecta logica, da' desconsidera grav sentimentele celor implicati?
Mai gandeste-te.

ladyJ spune:

Ah, asta imi aduce de vorba aia cu sfintii care te papa pana ajungi la Dumnezeu.

Gmmm, interesanta alegere ai facut si tu. Te impiedici de cuvinte. Hai sa stam acum sa intoarcem pe toate partile un cuvant sau doua, sa dam sensuri, sa cautam alte sensuri, pana ne apuca celalalt revelion. Noi vom fi ocupati cu asta iar in practica lumea va continua sa faca ce stie mai bine: sa dea cu piciorul in cei mai slabi.

Opinia corecta la modul general este un concept atat de simplu: nu dai intr-un om care s-a nascut intr-un anume fel. Nu lovesti in negri pentru ca-s negri.
Esti libera sa nu iti placa mincinosii, talharii, arogantii,lenesii, samd. Esti libera sa iti strigi nemultumirea cu privire la comportamentul unei persoane, dar nu la persoana in sine, care poate fi: neagra, galbena, mare, mica,cu nevoi speciale,samd.

Si pentru ca traim vremuri de glorie , dupa o istorie zbuciumata rau, uite suntem intr-un punct in care putem accepta ca unii fac alegeri pentru ei insisi fara sa trebuiasca sa ne ceara noua acrodul, deci nasul afara din oala vecinului. Care vecin? Homosexualul de exemplu. Sau ceea ce , cu lehamite numim ´´pocaitii´´. Si asa mai departe.

Nu iti place faptul ca homosexualul se afiseaza ostentativ ? Esti libera sa ii critici comportamentul. Dar lasa-i in pace orietarea.

Cam asta e corectitudinea. E intretinuta, ce-i drept, de o doza mare de bun simt pe care nicio lege si nicio formulare nu il poate inlocui.
Iar acolo unde bunul simt lipseste cu desavarsire, bine ca exista reglementarea care te trage de urechi.