Despre integrarea in scoli si societate(3)
Despre integrarea in scoli si societate(3) | Autor: mihaela_s
Raspunsuri
nelia spune:
Ana, stim.
Poate un moderator sa ia mesajele de la Homeland-ul ala (de la mesajul Mihaelei) si sa le duca pe un subiect de palavrageala? Despre toate si nimic... Poate asa, ne mai incalzim si ne sensibilizam mai bine una pe alta.
L-as deschide io, dar nu pot sa iau si mesajele, nu stiu in ce sectiune sa-l pun si nici ce titlul sa-i dau... n-am inspiratie acum. Poate ii spunem chiar Homeland, ca sa nu uitam de unde am plecat.
Nu putem, ca-i in engleza... ginditi-va la titlu si il deschidem.
Cornelia
columbiana spune:
Rufus, sincer, tu ce simti cind cineva iti spune, sau tu crezi ca are mila de tine (ca-i convenabil sa fi in postura sa ai mila de cineva, dar sa devi recipient al sentimentului nu e deloc;
eu simt doar umilinta, repulsie, si asta nu de cind am copilul, ci dintotdeauna (noroc ca nu se intimpla des); o fi avind alte cauze, nu stiu, dar nu agreez deloc sentimentul.
Revenind la fiu'meu nu pot sa nu fac paralela intre:
grupul de romani de la primul bloc unde am locuit in Canada, ce-si faceau vara pe bordura de linga bloc si pe linga care treceam cu fiu'meu in vremea cind avea 3-4 ani, si se trintea pe jos si plingea, il tineam strins de mina cu paranoia-n git ca-l scap in strada intre masini, etc;
aia murmurau mereu 'vai, saraca' si erau tot o mila si-o mila de fiu'meu si de mine, nu mai spun de privirile lungi, compatimitoare, ce ma conduceau de la masina pina-n bloc; numai ca asta nu i-a facut, cu foarte putine exceptii, sa-l invite vreodata sa se joace cu copiii lor, la vreo aniversare la ei, etc;
pe de alta parte, vecinii quebecosi de la prima casa, care l-au dus mereu la ei, au adus copiii lor la noi la joaca, iar lunile cind barbatul a lucrat la 4000 de km de noi, in 2007, au fost mereu cu ochii pe el si pe mine; ei nu s-au sfiit sa-l educe, dojeneasca, cind a fost cazul, adica l-au tratat exact ca pe copiii lor; acolo n-a fost nici urma de mila, a fost doar un comportament normal, uman, de la egal la egal intre copii....
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Da, ca si mianna, sunt putin in ceata cu explicatiile astea; nu sunt de acord cu ducerea la extrem a explicatiilor in cele mai colorate nuante. Sunt termeni folositi uzual si nu stiu de ce trebuie sa-mi cenzurez mila pentru ceva/cineva. Nu stiu pe ce pozitie superioara ma situez fata de cladirea vecina casei mele, monument istoric de o frumusete deosebita care se degradeaza, fata de rechinii ucisi pentru aripioare (am vazut dimineata la Tv) sau fata de copiii refugiatilor sirieni, care stau cu piciorele goale la 0 grade in taberele cu corturi. Da, mi-e mila de acetea/acestia, habar n-am care-i pozitia mea superioara si cati metri are acum imaginea mea in oglinda. Si nici nu simt repulsie, dispret sau respingere. Pentru ca nu la asta mi-e capul. Acceptare sau tolerare? M-am uitat in Dex...sunt atatea explicatii acolo care au acelasi sens la cele doua notiuni...da, daca sapi gasesti diferente, insa tine de interpretare si zau ca nu vad rostul. Intotdeauna vei avea nevoie de acceptarea celor din jurul tau si de tolerarea extremelor firii tale, omenesti. Rufus, Tora si iadele  "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde |
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
columbiana spune:
n-avea cum sa se confunde toleranta cu condescendenta, pentru ca s-a facut asocierea mila/sentiment de superioritate si nu toleranta/sentiment de superioritate. si intr-adevar, mila se apropie de condescendenta; toleranta, cum o percep eu, nu.
| Citat: |
| citat din mesajul lui capcaunul Se confunda toleranta cu condescendenta! Condescendenta, si nu toleranta, este cea care situeaza subiectul pe o pozitie de superioritate fata de obiectul sentimentelor sale. |
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759
bird70 spune:
Cred ca mai este un aspect care nu trebuie neglijat. Romanii nu sunt educati sa faca fata anumitor situatii. Exact cum spunea Ana de romanii care o priveau cu mila dar nu au invitat copilul la joaca. Asta comparativ cu canadienii care au luat situatia asa cum a fost.
Un alt exemplu sunt parintii mei care sunt foarte bine intentionati, fara nici cea mai mica urma de superioritate, dar care nu stiu ce sa faca in anumite situatii. Cand socrul meu a fost bolnav terminal se interesau de el la mine. I-am intrebat de ce nu suna sa vorbeasca cu el si taica-meu mi-a zis: as suna dar...nu stiu ce sa spun, nu stiu ce atitudine sa am sa nu jignesc, sa nu produc mai multa suferinta familiei. La fel cu boala mea, desi eu sunt foarte deschisa si nu am probleme sa vorbesc despre asta, ei nu deschid niciodata subiectul. Le este frica sa nu ma supere daca vorbesc despre asta. E ca si cum daca ei deschid subiectul, eu imi amintesc ca sunt bolnava si ma intristez. Noroc ca ii cunosc foarte bine si stiu cat sufera, altfel as putea interpreta atitudinea lor ca nepasare.
Am niste prieteni foarte buni, romani. Ea este ok si a reactionat foarte bine la felul meu deschis de-a vorbi despre problemele mele de sanatate si problemele copilului, la glumele pe care le fac (sotul se opune sa luam un al 2-lea caine dar mi-a promis ca imi ia unul din ala de ajutor pentru nevazatori 
). E adevarat ca ea lucreaza cu oameni cu probleme de sanatate si a invatat de la cei de aici cum sa se pozitioneze fata de ei. Sotul ei insa, intepeneste cand aducem vorba sau glumim despre sanatatea mea. Nu stie cum sa reactioneze si odata l-am auzit spunandu-i sotiei sa se opreasca cu tema asta ca nu e frumos sa glumeasca despre asta. Are o frica ca daca razi de asa ceva sau daca insisti sa vorbesti pprea mult, ceva rau se va intampla 
.
Mi se pare ca e cumva gresit sa comparam romanii cu canadienii sau australienii la atitudinea fata de bolnavi sau persoane cu dizabilitati pentru ca romanilor le lipseste educatia cu privire la asta.
Rufus spune:
Ana, sincer nu stiu ce sa-ti spun, pentru ca nu stiu de ce i-ar fi mila cuiva de mine. Mai am vreo doi prieteni care imi spun ca-i vai de c... meu cu trei copii, uneori fara job, etc dar e asa, ceva amical, nu cred ca plang pe ascuns din cauza mea. Iar daca le e mila cu adevarat de mine, foarte bine, inseamna ca tin la mine si ar vrea sa-mi fie bine. Voiam sa scriu ca nici n-am un motiv asa puternic de a fi demn de mila ca tine (copilul) dar tocmai ce mi-ai spus ca la tine nu tine de copil, ci tine de tine; asa ca e clar ca tine de fiecare in parte.
Voiam sa mai subliniez (ca s-a spus deja), dar tocmai a venit bird si a tras explicit concluzia, ca traim in contexte diferite si putem sa ne dam cu fundul de pamant si tot nu putem schimba asta. Asa ca de multe ori cei ce incearca sa explice ceva vorbesc chineza veche altora si se alege praful de orice buna intentie. In final, nici unul nu se agreaza pe altul, traind fiecare cu dreptatea lui.
Despre asta a fost vorba pe topicul asta, din care nu s-a inteles absolut nimic.
Edit: poate un soi de mila ar simti un cocalar care m-ar privi dintr-un Q7 cum ma dau jos din Hyundai-ul meu, dar iti dai seama cat ma "jigneste" mila lui...
Rufus, Tora si iadele
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus ...ca traim in contexte diferite si putem sa ne dam cu fundul de pamant si tot nu putem schimba asta. |
Eu cred ca putem schimba multe. Eu vorbesc mult despre fiica mea pentru ca vreau ca oamenii sa stie cum este, sa nu se fereasca de ea, sa nu o judece. Si incet, incet, o persoana pe rand, oamenii se schimba. Eu am zis de la inceput ca nu vreau sa invat pe fiica-mea sa 'para' normala, nu vreau sa ii fie rusine de ceea ce este pentru ca nu are nici un motiv. Vreau sa fie mandra de ea, sa mearga cu capul sus, sa nu-i pese de cei care o judeca sau o critica din cauza ca nu sunt capabili sa inteleaga.
Nici eu nu vreau sa simta lumea mila fata de copilul meu. Nu au de ce. E un copil vesel si fericit. Are anumite dificultati dar in majoritatea timpului e un copil foarte fericit. Are o tenacitate de invidiat si va ajunge departe.
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui bird70 Eu cred ca putem schimba multe. |
Da, se pot schimba, doar in cadrul celor doua contexte.
S-au si schimbat multe.
Dar nu cu suturi in dos. Nu merge asa.
Rufus, Tora si iadele
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Dar nu cu suturi in dos. Nu merge asa. |
Merge si cu suturi in fund
. Ia de exemplu aruncatul de hartii de jos. O parte din populatie intelege ca nu e frumos sa aruncam hartii pe jos pentru ca vrem strazi curate. O parte din populatie nu arunca hartii pe jos din cauza ca risca o amenda sau sa fie apostrofati de cei din prima categorie. Si asta functioneaza la orice. Unii oameni inteleg de vorba buna, altii au nevoie de suturi in fund.
Rufus spune:
Da, aia merge
Ma refeream la discutia noastra pe Forum.
Oricum, mi-ar place sa vad cum se schimba cu sutul situatiile alea...cum ziceati? de privit cu mila, ferit, judecat...
Rufus, Tora si iadele
bird70 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Da, aia merge Ma refeream la discutia noastra pe Forum. Oricum, mi-ar place sa vad cum se schimba cu sutul situatiile alea...cum ziceati? de privit cu mila, ferit, judecat... |
S-a mai schimbat si in alte parti. Legile antidiscriminare s-au dat pentru ca oamenii nu au inteles de vorba buna si a fost nevoie sa inteleaga de frica repercursiunilor.