Alaturi de IULIA! Ghiocei martie-aprilie2009 *448*

silvi8 spune:

La multi ani Novus, fericiti si cu impliniri la job!

novus spune:

Alexandra, mamei tale de care imi place tare mult , cat am vazut-o doar in poze, e o lady

Hai ca mi-ai facut pofta de ghebe cu maioneza

Abia astept sa ne vedem la intalneala



Mami lui www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
_

IULIA va invinge CANCERUL !!

http://iulia-elena.blogspot.ro/

AlexAndra_81 spune:

Ce m-am mai distrat si cu pildele Ilincai Isteata tare viitoarea surioara!
Dar si cu ale lui Novus astept povestea cap coada

Uff Pisik, nasol cu telefonul, usuca-l bine cu feonul (sau cum s-o scrie) si incearca la Orange facand pe inocenta. Nu stiu daca tine cu garantia, nu prea cred, dar macar sa poata fi reparat!

Ina, uitai sa spun ca mi-au placut mult pozele din Londra si nu numai, si-mi place de tine asa gospodina si relaxata

Mama, Novus, 15 ani!!! Nici nu stii cat te admir ca n-ai intrat in rutina si ca vezi mereu partea plina a paharului, si asta nu numai job related

novus spune:

Multumesc pt urari fetelor !

Adevarul e ca nici nu stiu cum au trecut anii, nu mai fac aproape nimic din ce faceam la inceputuri,tehnica a avansat, asta e bine pt ca nu ne plictisim




Mami lui www.flickr.com/photos/31088780@N05/" target="_blank">Alexandra (03.03.09)
_

IULIA va invinge CANCERUL !!

http://iulia-elena.blogspot.ro/

silvi8 spune:

neata!
Bianca, am ramas datoare cu o poveste…ce-I drept sfaturile nu prea merg in orice situatie dar daca tot ai zis ca ne permiti sa ne dam cu parerea …uite povestea promisa. In 12 ani am avut cu sotul meu un singur conflict major si asta se intampla cand avea crina patru luni. Pana atunci de fiecare data cand aparea o problema, conflict etc eu ma comportam foarte dulce si treceam peste toate doar ca sa fie bine. Problemele au aparut odata cu sarcina care, nu stiu daca va mai amintiti dar a fost dificila, si am stat 3 luni in spital…deci despartiti, apoi o perioada grea cand era Crina f mica, nu dormea, plangea foarte mult, eu eram intr-un gen de depresie si stresata tot timpul, etc. la 4 luni dupa nastere aveam deja problem grave si in urma unei discutii eu mi-am schimbat total comportamentul adica am devenit, asa cum ti-am zis, de gheata. Sincer, eram hotarata sa merg pana la capat si sa pun sfarsit relatiei, daca nu obtineam ce imi doream de la el…de la relatia noastra…
Urmarea a fost ca daca ma suna el ii raspundeam strict la intrebari, eu nu sunam niciodata. Mi-am facut programul singura fara sa il consult in nici o privinta, cand venea acasa, sotul meu sta destul de putin pe acasa, era ca si cand as fi avut un chirias, el in sufragerie, eu cu fata in dormitorul mare, nu ma interesa ce face, ce manaca, nimic... Si asta cam trei saptamani dupa care brusc si-a schimbat comportamentul radical, a devenit foarte comunicativ, interest de tot ce tine de mine si de casa, dintr-odata a inceput sa faca lucruri pe care nu le facuse niciodata.
Si uite asa dupa inca vreo luna in care el facea tot ce se putea ca sa fie bine, iar eu ma purtam extreme de rece si indifferent a venit aniversarea casatoriei noastre. Nu uitasem de ea dare ram sigura ca nu vom face nimic special in conditiile date. Flo insa a venit cu un aranjament superb, ne-a scos in oras si mi-a spus ca si-a luat concediu sa mergem la mare (pana atunci daca ii spuneam ceva de concediu, nu se putea niciodata) sI cand avea crina 6 luni am plecat o saptamana la mare. Asadar in doua luni am reusit sa facem progrese foarte mari si dupa acea vacanta la mare, cand am vorbit deschis despre toate problemele dintre noi totul a mers mai mult decat bine.
Comportamentul meu rece la determinat sa se schimbe, mai ales cand a inteles ca eu nu mai sunt dispusa la compromise si ca ma va pierde. Prima data si el a crezut ca e un joc si ca eu voi ceda dar cand a vazut ca eu ma tin tare a trebuit sa cedeze el. Si a cedat si acum suntem amandoi Ok nu mai exista un dezechilibru de forta in relatie si comunicam si din priviri.
Asta-I povestea mea, dar bineinteles ca nu e neaparat sa fie valabil pentru toata lumea, fiecare suntem facuti din alt aluat si in plus dupa acum am spus eu eram hotarata sa termin cu el nu era doar un joc…
m-am lungit...acu ce sa zic, sa ai un week-end clarifiator

anca_nicolae spune:

Foarte interesanta perceptia lui inapreda despre circ...., foarte, foarte interesanta, ne-a scris ca este un loc cu multa tristete concentrata. Si cumva, asa este. Plecand de la ideea asta, stiu ca pe percursul anilor am intalnit multi oameni la fel, destul de "departe" de notiunea de circ. De fiecare data cand intalneam un astfel de subiect/om, ma gandeam in sinea mea: dar mie? mie imi place circul?

Din exterior privind, 1 data la 2-3 ani cand parintii/scoala ma duceau la circ, ma bucuram in zilele de dinainte, cand ajungeam acolo si traiam acele bucati de timp, eram bulversata, aproape non-stop, mai putin in momentele cu "clauni" la care nu am ras nicidata, pentru ca prevad "gluma ce e pe vine" . Insa, de fiecare data am plecat de la circ cu senzatia: e amestecat si ciudat un spectacol de circ, e chiar trist, e ca in frumosul cantec Arlechino, nu as fi fericita si nu mi-as dori sa pot beneficia ZILNIC de un spectacol de circ, INSA.... ma atrage viata de circar. Dintotdeauna m-a atras viata de circar, si nu din perpectiva spectacolului, luminilor, aplauzelor, nu, din alte unghiuri. Stiu ca de multe ori mi-am zis ca intr-un fel, am avut "noroc" ca mama mea naturala "a venit in ro" sa ma nasca, pentru ca daca as fi apucat acolo [la Moscova, de unde este ea] sa deschid mai bine ochii, facultatea de circ imi era scrisa pe frunte. Sa nu fiu legata de zidurile unui apartament, sa traiesc amestecat, cand bine, cand mai putin bine, sa exersez la trapez, sa merg cu caravana si ici, si dincolo, sa iubesc tot un circar si sa facem copii tot circari... stiu ca o mare parte din mine ASA este... Dar asa, in ro, m-au infiat 2 parinti deosebiti, RATIONALI, civilizati, inscrisi in "cadrul legal de viata al majoritatii lumii", ingineri, m-au indreptat catre mate si calcu. Nu a fost rau, dar am un sentiment de dualitate, cateodata, cum ca aici as fi, si parca n-as fi, cateodata, chiar eu...

Totusi, ca o conluzie la faza f interesanta a inei, eu nu as interzice circul decat pt adulti... :)

petratudor sunt ff feri ca te-am revazut, de fapt tu stii asta ;), asa ca poate ne faci surpiza si veniti de Craciun.

novus

eu vreau sa ma inscriu pe lista de craciun, chiar daca 2 dati la rand am ratat [exclusiv din cauza lui vero :(], insa, anul asta vom veni, indiferent de vero, sunt hotarata.

lista lui mos craciun
si eu vreau [hmm, oare in toamna/iarna ce vine, o sa poarte ilincu' vreodata "chestia" de la mosul de anul trecut? :)]

pisik

faza cu telefonul este un "semn" sa iti aminteasca despre chestiile invatate de tine la acel curs [facut cu dyana] unde regaseati modul de valorificare a franturilor de viata [cu zice monn, cioburi de viata]. Un telefon pierdut/stricat inseamna niste banuti, inseamna un cadou pierdut, asa este. Dar, poate, inseamna si un impuls catre fiinta ta interioara de a te indrepta catre ALTE bucurii/valori. Un telefon "smecher", pana la urma, e doar un obiect. Daca iti este util, pana iei altul, iti ofer eu, cu mare-mare drag, un aparat de tel pe care il am in plus [nesmecher], acasa. Nu iti mai CONSUMA energia si timpul pt acest regret. Este doar un fapt. Atat. Chiar m-a farpat o "cioncidenta" a mea cu tine, in acest wk. Am fost la mega la cateva cumparaturi, cu bb3, si cand ne-am intors, in parc am stat 2 min, plase, etc, am plecat si am uitat protofelul pe banca [aveam, mainile full]. Nu mi-am ndat seama, si acas,a dupa 5 mim, ma suna nasica lui bb3 ca beib, du-te in parc ca ti-ai uitat tel acolo... Nu-mi venea sa cred. M-am dus, erau 3 baieti pe banca, mi-au dat portofelul cu: bani, cheile de la casa, cardul bancar, telefonul si.. un pix :). Nu-mi venea sa cred, le-am multumit, cand am plecat spre casa, mi s-a parut ca nu le-am multumit destul [gestul lor in zilele de azi a fost uimitor], apoi, acasa, m-am gandit un pic si la fecioara maria [eu care nu-s bisericoasa, doar ganditoare ;)], mi s-a parut ca a fost un ajutor al ei, ma rog, am realizat cat de bine e ca nu mi-am pierdut telefonul..., desi, telefonul meu este nesmecher. De asta zic, Pisik, nu-ti "ocupa" inima cu lucruri complicate/smechere, las-o LIBERA sa se bucure de chestii simple, dar esentiale. Iulia a sosit acasa cu bine, voi sunteti sanatosi, dl pisik are serv, tu poti primi un aparat de tel "pt chestii simple, dar dar utile", oo, sunt atatea chestii care sa contrabalanseze o pierdere... Un prieten de al meu, taxidriver [ca doar ma stiti, amestecata :))] mereu imi zice: mai trebuie sa mai si ai cate o pierdere, asa, din cand in cand..., totul e cum o gestionezi... Apropo, sapta trecuta nu am ajuns sa vb cu omu', ca au si ei niste probleme de sanatate in perioada asta, dar nu am uitat deloc si sper sa vorbesc.

Aaa, cand te gandesti la wk groaznic pe care l-a avut silvi.. un telefon smecher e un mare ... nimic..

Ah, si va las aici un link ff legat de patania lui pisik, cred ca este un link util pentru noi toate, din dragoste vi-l dau [parti din el, nu luat adliteram cu totul, chiar si eu agreez doar 80% din el]:

http://alublogu.blogspot.ro/2012/05/taina-si-haosul.html

Hai Pisik, tu ai o inima foarte sentimentala, poti!

olsika

la multi ani pt chitibus!!!!!!

bb3 la gradi

a inceput si bb3 gradi, pe 2 octombrie, e f bine, chiar ma gandesc cum de m-a pricopsit Domnu' cu as anoroc ca toti cei 3 copii ai mei sa nu plaga la gradi si sa le placa. Sunt doar 2 var: ori chiar reusesc sa INSUFLU entuziamsul pt notiunea de "joaca cu toti copiii", ori... sunt o mama asa rea incat oriunde le e mai bine copiilor decat cu mine :)))

roro

sper ca te bagi la "trasul din caciula"!
Esti mortala cum pove tu despre sotior, maii, IL VAD in fatza ochilor, la diverse faze, parca ar vorbi din mine, si acum imi imaginez cum el era SINGURUL detatsat de "gelozie" si isi zicea: ee, ce stiu eu cine e ala..." :))))



anamaria

mie mi se pare interesant ca ai fost la acel curs, poate, time ti time, ne scrii cate un paragraf si aici, la noi. :)

ramonel
nici nu am banuit ce ai patit la spital, la tel imi spunei ca ai burta dubios de umflata si ca te doare mult mai rau..., dar nici o clipa nu m-am gandit la as aceva. Bine ca ai avut PUTEREA sa te tarai la asistenta, TU esti cea care te-ai salvat, pt comorile tale si pt tine. Bravo!!!! Sper sa va fie bine de acum incolo, sa nu mai aveti probleme!

si.. bianca

nu sunt eu exemplul cel mai "castigator" din gasca, insa, nu ma pot abtine, scriu si eu:

- e posibil oare, sa existe in tine o ingrijorare/preocupare despre o posibila legatura/continuare intre:

1. momentul de acum ceva timp, privind raceala lui R [chiar fiind la Bucuresti] si "negasirea locului acolo, cu si printre voi",
2. starea de OK dar fara "bine" din concediul anterior [portugalia parca]
3. plecarea lui pt o perioada fara "solicitare profesionala" continua

?

Intreb, pentru ca, similar cum a scris cineva mai inainte, parca chato, perceptia putin pesimista a plecarii unui partener [plecare teoretic profesionala, de job] are loc pe fondul unei relatii ce scartaie... si scartaie de dinainte de plecarea in sine.

Poate... poate aceasta plecare a survenit prea repede, cand inca nu va reveniseti 100% la stare de foarte bine, intre voi doi...

Ai putea oare, sa iit imaginezi, cum ar fi fost ACEST prezent, de aceste zile, daca el nu ar fi trebuit sa plece? Sincer, in sufletul tau, simti ca ati fi petrecut timpul "cu adevarat impreuna si cu gandurile/sufletele lipite"?

Mie mi se pare ca atitudinea lui [raspunsurile la tel, etc] par a fi desprinse din ACELASI moment de acum ceva timp [ala de la punctul 1]. Poate inca nu s-a incheiat acea faza. Poate inca R mai cauta, si in interior, dar si in afara, poate isi mai cauta rostul...

Nu cred ca el cauta o lata femeie, ci el se cauta pe el insusi. Si, pentru el, acesta perioada "acolo" este un prilej de a-si raspunde la niste intrebari.

Am citit ca vei merge acolo in wk. Eu zic sa incerci [e greu, f greu, TOATE stim] sa iti inghiti reprosuri, ironii, aluzii etc... si sa transformi acel wk intr-un pirlej de BUCURIE a lui R ca l-ati vizitat. Sa nu ramana in urma voastra, dupa ce voi va veti fi intors la bucuresti, cu gustul unor "interviuri/chestionari"/ Eu as zice ca anamaria, sa mergi acolo CA SI CUM t nici o clipa nu iti faci probleme despre relatia voastar, ca si cum nimic nu e ciuat, si acele cate zile/ore sa le petreceti cu entuziasm si bucurie.

Poate asa, vei reusi sa lasi acolo un R care "abia sa astepte sa va revada".

Iti tinem pumnii

Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 12 ani, Robert-Adrian 3 anisori

Bianca2503 spune:

neata,

va multumesc pentru raspunsuri.

Anca, asa voi face. Pana la urma cheia e la mine si cum spunea Cervantes:

"Ocupa; locul care ti se cuvine, ca sa nu fii niciodata nevoit sa te ridici”

Filosoafa rau la ora asta. Cunosc targetul, imi cunosc obiectivele, sper doar ca implementarea sa fie in acest sens (vorbesc din carti)

anca_nicolae spune:

hmm, eu nu sunt cu cartille..., prea putine am citit, de asta ma bucur cand gasesc la voi cate un citat :)

ma bucur ca bianca ne-a relatat "filozofia lui cervantes", pentru ca iata, ne ridica la fileu "o tema":

STIM oare, cu certitudine, locul ce ni se cuvine?

Normal, nu intreb asa, in general, daca ni se cuvine un loc de respect etc, la serv si printre oameni, ci ma refer la "locul" nostru intr-o relatie, la locul nostru privind ascensiunea profesionala, la locul nostru privind realizarea personala, realizarea interioara, la locul niostru de langa un EL sau de langa un ALT el... etc...



Poze cu noi

Veronica-Elena 14 ani, Tudor-Iulian 12 ani, Robert-Adrian 3 anisori

Bianca2503 spune:

eu ma rezum la relatia pe care o am...stii ca eu ziceam ca "I always get what I want".

Asa ca....

andiaroro spune:

Suntem total cu vaca la raze.
Nenea ala e fotbalist de ...fotbalamerican.
http://fr.wikipedia.org/wiki/Adam_LaRoche
Asa se explica discursul lui inceput cu " Iti vorbesc din California......"
Bianca- Nu avem video-ul, ca doar ni l-au improscat acolo pe perete si nu ni l-au dat si la...pachet.