PINGUINII delibereaza - capitol interimar(3)

Aqai spune:

mai sincer io nu-s plecata nicaieri inca :D am vrut sa scriu ieri la povestea cu baiatul tau si minciuna, d-apoi m-am plictisit eu de cat de moara stricata ma aud deja

am zis ca bine ai facut matale si fiecare cu oile lui :)

jobul il incep abia luni

pana atunci sunt tot la biroul meu, ingropata in hartii. maine am examenul final pt certificarea aia nenorocita. daca il iau, o sa mai am peste un an un study-case.

of course, copiii is raciti si acasa. of course in continuare fii-meu cel mare are detectorul de vibratii seatat pe lungimea mea de unda. Ma trezesc la 5 sa invat, hop si el sus. cu cereri. pe care nu pot sa le refuz, ca si-asa-i lovit in aripa saracu'. mana rupta, voce lipsa, temperatura etc.

cu cel mic, noroc ca doarme mai mult, ca daca nu, e la fel de demanding ca frate-su.

alinuk spune:

una bucata supravietzuitoare spune prezent!

nu a fost asa de rau
nici macar ameteala ...in max 5 min s-a umplut pungutza aia de aproape juma de litru...nu-mi venea sa cred ca mi l-au scurs asa rapid

simt ca si cum am repurtat o mica victorie (asupra temerilor mele desigur)

a fost cool de tot
ne-am si amuzat, glumit, socializat..un fel de teambuiding combinat

faini oameni in comunitatea asta

(e drept ca puteau sa fie mai multi)

www.flickr.com/photos/23251288@N07/8071159661/in/set-72157631731210457" target="_blank">maini unite


astept si eu recomandari la pb cu minciuna...pusa de Buflea
cum se face, chiar asa?
sa inlocuim placerea tfn cu alta placere!?
e clar ca tb facut cumva sa inteleaga ca minciuna e cea care i-a adus neplacerea
O teorie din aia ca minciuna aduce cu ea multa frustrare, neliniste... lucruri neplacute, si ca un adevar care te doare pe moment e mai bun decat o minciuna care te poate durea pe termen mai lung?

eu ma ofilesc cand vad copilul suferind si oftand, nu ma prea pot tine batz de cuvinte cu pedepse, desi stiu bine teoria in care tb sa aplici ceea ce spui

adica sincer, din ce ai povestit tu Bufleo...mi se facu o mila de bietul baiat..





Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


De dragul Artei



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

Aqai spune:

sa va spun cum vad eu totusi treaba asta... incerc sa nu pedepsesc (doar daca de fapt e o chestie atat de teribila incat imi ingheata sangele si creierul si nu ma pot abtine)

ma stradui tare mult sa-i fac sa vada si sa le intre bine in cap ca daca fac o prostie ii ajut sa o repare, sperand ca in felul asta or sa ajunga in timp sa nu mai simta nevoia sa se ascunda.

stiu ca ma mai mint, de multe ori ma prind eu din start si atunci le atrag atentia ca nu conteaza ce s-a intamplat, trebuie sa-mi spuna adevarul sa putem repara. se codesc un pic si spun. ma autoeduc sa nu pun intrebari la care stiu ca ma pot minti, ci daca simt ca e ceva le spun ca vreau sa aud de la ei adevarul. ca moara stricata

buflea, daca eram in locul tau sincer nu stiu ce-as fi facut. dar asa cu mintea ala rece si stiindu-l pe fii-meu al mare care negociaza totul la sange, probabil m-ar fi convins sa-i mai dau o sansa si i-as fi dat-o.

cel mic nu ma pune in situatii de astea, din fericire. ba ca sa vedeti, azi la doctor a fost tare ciufut si n-a vrut nici cum sa se potoleasca, ba mai rau s-a ratoit la mine, m-a impins cand l-am luat de maini sa-l intorc spre mine... in fine. i-am zis ca totusi cred ca a mancat prea multa ciocolata de dimi de-a luat-o asa razna si poate e momentul sa faca un post de dulciuri

clar ca am uitat si am luat gogosi mai tarziu, ca-s amandoi raciti si ma gandeam sa le iau ca le plac si mananca ceva cu antibioticele alea. Ei bine, acasa mi-a spus el cand i-am oferit gogoasa: mama, eu nu mananc. Ai zis fara dulciuri, remember? am zis multumesc de reminder si gata, am mancat eu cu una in plus :)

Androix spune:

I-am supravietuit lui Tony, am terminat cele 90 de zile si iau o mica pauza pana o iau de la capat. Nu reusesc sa supravietuiesc clasei I. Nici dupa aproape o luna de scoala nu reusesc sa ma organizez cu drumurile pe care trebuie sa le fac: la 11:30 merg sa-l iau de la scoala, la 12:45 o iau pe Georgia de la gradinita, intre timp haladuim prin parcuri sau ne intoarcem acasa. Vreau pompa mea de benzina pe balcon sau un apartament de unde sa fac maxim 10 minute pe jos pana la scoala si alte 10 pana la gradinita. Ca sa fac lucrurile si mai palpitante de saptamana asta am inceput si activitatile sportive de dupa scoala si gradinita, alte drumuri. M-am saturat sa fiu sofer si bucatareasa
Si Filip ne-a chinuit cu niste bube de care foarte greu ne-am lamurit ce sunt si cum sa le tratam, noroc ca am un mare fler la d-astea si stiu sa caut pe net. Sunt contagioase asa ca a stat acasa cateva zile.

Aqai, bafta la examen si sanatate multa pentru kinderi!

Buflea, am vrut sa mai scriu de cand incepusi discutia despre dupa dealuri dar ai vazut ce viata palpitanta am. Pe mine nu dramele astea ma plictisesc de moarte la filmele romanesti si realitatea de rahat, ci cadrele luuuuuuuungi de cate 40 de secunde in care nu se intampla nimic, dar nimic, adica nu ca personajul sta in picioare si se scarpina in fund cu o mina serioasa, dar nici "printre randuri" nu se intampla nimic, pretentia asta de profunzime, de inteles adanc. Ultimul film romanesc pe care l-am vazut a fost super premiatul eu cand vreau sa fluier fluier, plictiseala maxima si un sfarsit de kko, tot asteptam sa inceapa actiunea. Sau poate sunt eu o insensibila

Deci, cum vedeti, citesc cu drag. Cand reusesc sa ma adun poate o sa fiu mai activa.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

viviana spune:

Neatza, eu scrisesm ieri un mesaj asa, mai lung, ce atingea mai multe subiecte si cand sa-l trimit, hopa se duse serverul dupa hackerul texan si m-a lasat cu buza-n soare.

Am supravietuit hackerelii chiar daca chestia aia din Texas a jucat o perioada rolul meu si ma puse sa-l servesc pe Marius cu triunghiul rosu.

Zugraveala e gata. Azi fac, ei zugravii, usile. Urmeaza curatenia. Cu ajutor ca singura nu fac fata. Da' ajutorul vine abia maine.
Cand i-am rugat ieri sa-mi puna la loc si tv-ul (e pe un suport din perete si intra pe o sina) imi zisera ca mai bine sterg inati a/c (e chiar deasupra teveului).
M-am sfiit sa le spun ca eu nu poci sterge a/c. Stergerea asta reclama stat cu capul usor pe spate - e o miscare ce inca n-o pot produce.
Asa ca am ramas iarasi cu ochii-n soare.

Sambata am de mers dupa canapele si fotoliu scoica pentru nashparlie.

viviana spune:

Buflea, e scarbos de cald. Se merge inca in sandale si maneca scurta. Doar de vreo cateva zile s-a mai racit asa putintel.

Sa va zic de minciuni. Nu vorbesc de fabulatiile normale varstei de care am avut parte din plin si m-am facut si de rusine din cand in cand.
Vorbesc de alea voite, izvorate din dorinte de a ascunde prostiile.

Nu am pedepsit-o niciodata. M-am facut ca nu bag de seama. Apoi dupa o perioada de cateva zile i-am spus razand, ca stiu ca aia si aia fuse o minciuna. Stiu pentru ca stiu si ca puterea gandului m-a indrumat. Ei, treaba asta a cam lasat-o masca si o perioada de cativa ani nu a mai indraznit.

Biineinteles ca am fost testata in fel si chip da' am reusit sa ies victorioasa.

Cand si-a luat Nintendo la scoala si a mintit ca l-a lasat pe birou, cu toate ca vazusem ca il are in ghiozdan, n-am zis nimic.
A doua zi, l-am bagat in geanta si i-am spus ca vreau sa ma joc cu el la serviciu si sper sa nu-l strice colegii mei.
S-a lasat cu miorlaiala si ceva lacrimi asa ca l-am lasat acasa. Da' nici ea nu a mai indraznit dupa astfel de gesturi.


Vroia foarte mult sa se duca la un prieten din bloc si mama lui i-a spus ca nu se poate. Si cum dorea nespus de mult acest lucru i-a spus, acelei mame:
ca eu sunt plecata,
ca ea a iesit putin din casa,
ca usa s-a trantit,
ca avem o usa speciala ce nu se deschide decat cu amprenta mea
ca nu poate sta pe holul blocului ca ii este frica.
Asa ca de voie de nevoie a fost primita.

Eu eram acasa si mi-a spus ca a fost invitata.
Am aflat de aceasta superminciuna, am luat-o de mana si am pus-o sa-si ceara scuze mamei respective.

A mai fost o minciuna (acu vreo 3 ani) dublata de o actiune ce a infirmat toata educatia primita si bunul-simt. Mi-a facut pielea de gaina, mi-a ridicat parul din cap si instantaneu am vazut negru in fata ochilor.
Atunci am urlat la ea. La telefon
Din nefericire eu eram in casa si ea in fata scolii. Chiar i-am zis ca pana ce nu imi spune adevarul si de ce a facut ce a facut sa nu indrazneasca sa vina acasa. (eu o urmaream, totusi, din balcon)
S-a speriat, a inceput sa hohoteasca, si a rugat o mamica sa o aduca acasa, sa vorbeasca in numele ei si sa ma roage sa o iert.

O scena penibila, o greseala din partea mea. Am aflat juma de adevar. Cealalta jumate am aflat-o zilele trecute.
M-as fi linistit complet daca aflam mai intai cealalta jumate.

Deci, asa cum spunea Aqai sunt situatii si situatii si uneori suntem atat de nepregatite sa facem fata incat reactionam aiuristic.

mianna spune:

in Bucuresti.

eu acum sunt in Targu Mures, unde-i frig de-a dreptu'. si ploua.

Rufus spune:

Aici ai dreptate. Ii pare rau ca l-ati prins, nu ca v-a mintit.
Parerea mea este ca nu-i problema mare. Caracterul copiilor este in plina formare. Ei imping permanent limitele. E absurd sa discutam cu ei ca si cu niste adulti. N-au vointa, nu constientizeaza problemele pe care noi le intrezarim cu usurinta.
Lasand la o parte faptul ca intalnim permanent adulti care mint de ingheata apele, lupta noastra cu minciuna odraslelor este permanenta si inversunata. Doar asa izbanda e sigura.
Nu-s toti copiii la fel, e drept. Dar se aseamana...
Noi am ales alta cale, adica si alta cale. Anticipatia. In exemplul tau cu telefonul, daca nu voiam sa-l ia la scoala, il luam eu din start duminica seara. Simplu. Tentatia e mare, de ce sa-l pun sa aleaga? Ok, stiu de ce, sa-l invat cu alegerile.
Din timp in timp le testez pe fete. Stiu regulile, dar le incalca. De obicei sunt cu un pas in fata lor si le tai macaroana, insa uneori ma fac ca uit. Uneori profita, alteori nu. Cand profita, uneori stiu, alteori nu. Dar am grija sa para ca am stiut. Le bat obrazul. Nu cred ca le pasa prea tare...dar stiu ca-s cu ochii pe ele.
E un exercitiu. Cand mint, le taxez. Cand spun adevarul, uneori le recompensez. Dar intotdeauna arat ca nu sunt surprins. Ca stapanesc problema.
Ei bine, uneori ma surprind fara cuvinte. Cu toata "desteptaciunea" mea.

Rufus, Tora si iadele

viviana spune:

Am terminat.

Pana maine cand vine parchetarul stau cu ochii in tavan. Cel proaspat vopsit.

buflea spune:

Stiu ca s-a mai discutat dar pe vremea aia faceam opturi de zumba si acum va rog muiati-mi posmagii .
Crezi ca as putea sa flirtez si eu cu Tony asta ? Cate DVD-uri sunt, cat de greu, cat dureaza pe zi si cat ai slabit ? ... oare merita sa ma fac si eu de ras seara in living ?

Cat despre drumuri - welcome to my world - norocul meu este ca scoala este mult mai lunga aici si eu ma mai relaxez la serviciu . Ca in rest - fiu-meu are antrenament de soccer de 2 ori pe saptamana, sambata are cate un meci, ba in oras ba in deplasare ... duminica are hockey si tot duminica dupa amiaza, au amandoi inot.
Nu ma intrebati cand fac restul treburilor prin casa. Cel mai tare ma chinuie spalatul ca la noi, din cauza ploii au inceput noroiale si se pare ca fiu-meu joaca fotbal pe orice vreme ... programez masina sa spele pe la 4:00 A.M. si dimineata doar ma scol mai devreme sa le intind, nu am facut nici o ciorba de cand am venit din Romania, cu aspiratorul dau numai cand pleaca barbatul cu copiii de acasa ...adica totul de mantuiala. Dar nu ma plang caci oricum e greu sa imi mai fac acum reputatie de gospodina, asa ca m-am hotarat sa o cimentez pe aceea de ne-gospodina, macar cu o reputatie sigura sa ma aleg.