PINGUINII delibereaza - capitol interimar(3)

buflea spune:

Hahahaha - furou nene, in clasa a 2 a ? A cui idee o fi fost asta ?

Daca e sa vorbim despre pozne ale copilariei, nu neaparat legate de flirturi ...sa va spun eu cum am dat foc unei masini din fatza blocului. . Era iarna, ai mei in casa la caldura, eu atarnata de balcon, ma jucam impreuna cu Razvan, baiatul de sub mine, cu niste artificii - nu-mi aduc aminte cat de mare eram dar suficient cat sa aprind artificiile alea. Aprinse, si aproape arse, le aruncam pe geam ca sa lumineze ca o cometa pana jos ... desi aveam un spatiu verde sub balcoane, nu stiu cum, o cometa din asta a aterizat pe o masina parcata si acoperita cu husa . Sper ca va aduceti aminte de husele de pe masini, acelea care le protejau ever si forever ..apropo, aici nu cred ca a auzit lumea de asa ceva .
Cometa mea aterizata pe materialul husei, i-a dat foc ... cu flacara.
Fetelor, stiti cum am coborat pana la parter ? Desculta ... dupa ce le-am strigat in panica parintilor ca am dat foc unei masini .

Victima ? O skoda, masina unui vecin fireste ...
Paguba ? Platita de ai mei.


P.S. Mi-am recitit mesajele anterioare ... fetelor, cum ma intelegeti in halul in care scriu ? Parca sunt retardata, mananc litere, le amestec in cadrul aceluiasi cuvant si mai nou, vad ca mananc spatii dintre cuvinte. E drept ca scriu repede, nu recitesc si in general ma grabesc ... dar totusi sunt ingrijorata ca la prima mana scriu atat de prost. De greseli de gramatica mi-e si frica sa ii citesc mesajele Miannei, ca ea e mereu observatorul gramatical al forumului

Rufus spune:

Nu te stresa...conteaza mai mult ca ne faci sa "vedem" perfect picioarele Direcoarei de credit, la buda...

Rufus, Tora si iadele

buflea spune:

Hahaha - Rufus, asta ai facut-o ca sa ma simt mai bine sau ca sa-mi dovedesti ca sunt una din multi ?
Oricum, oricare din variante ar fi fost, rezultatul ma satisface

kariguld spune:

hallo pinguinelor,

in astepatarea lui buflea, sa va dau raportul. nu detaliat, pe bucatele doar. am reusit sa amenajam in casa, 99%. mai sunt cateva mici detalii, dar nesemnificative din punctul meu de vedere. sunt foarte incantata de mobila mea de bucatarie, marea dezamagire insa este ca, mancarea nu se gateste singura. pana acuma, la cate vraji am facut.... nimik nimik. nu-i timpul pierdut, la cate inventii se breveteaza astazi in lume....



intr-o zi spre sfarsitul lui septembrie veneam de la servici. am coborat din tren si incet am luat-o spre metrou, printr-un pasaj lung de 300 metri. mergand prin pasaj ma gandeam sa profit de ziua frumoasa si sa ma intalnesc cu o prietena sa ne cafelim in oras, si noi ca fetele. cand am iesit din pasaj, la intrarea in gara am simtit in spate o intepatura cumplita, apoi ca ma scurg in jos pe podea. m-am prins de un barbat ce era in fata mea si i-am spus ca nu mai pot sa merg. omul ma privit nedumerit, apoi cand a vazut ca alunec in jos si-a dat seama ca ceva e rau. (aici oamenii sunt foarte sensibili la atingere, practic nu ai voie sa atingi pe cineva fara sa-i ceri permisiunea) nu mai puteam sa stau in picioare, iar cand eram pe jos nu imi mai simteam picioarele.
alte persoane din jur au reactionat, eu nu intelegeam ce mi se intampla, aveam impresia ca visez. chiar mi-am tras vre-o doua palme , poate ma trezesc din vis. auzeam pe cineva spunand sa se cheme ambulanta. care desigur a sosit in cateva minute, a venit si politia apoi. un paramedic mi-a pus imediat o perfuzie si a inceput sa ma intrebe ce ma doare, ce mi s-a intamplat. "pai daca as stii, crezi ca nu ti-as spune?" in fine, am plecat la spital. acolo eram urgenta de gradul 0. asta inseamna ca te asteapta la intrare cativa medici si pun pe tine imediat aparate si perfuzii de zici ca acus te uschesti dincolo.
perfuziile deja isi faceau efectul, eram ca drogata. (mai tarziu am aflat ca am primit cortizon si un procent mic de morfina, puls alte cokteiluri, despre care medicii nu-ti prea spun ) ca prin vis auzeam "nu mai merge, nu reactioneaza la stimuli, nu-si simte picioarele, daca in 48 de ore....". ma gandeam, ce vorbesc astia? chiar de mine e vorba?. mi-am dus mana instinctiv la picior, nu simteam nimik, nu simteam ca ma ating. mana mea simtea ca pune mana pe picior, dar piciorul nu raspundea la atingere.

l-au sunat pe sot, care si-a facut imediat aparitia la spital. imi aduc aminte cand l-am vazut i-am spus sa nu le spuna nimik la copii. sa le spuna doar ca sunt la spital si atat. el se uita cu niste ochi lacrimosi la mine, stia ce mi se intamplase, stia mai multa ca mine ptr ca vorbise cu medicii. si incerca sa zambeasca, dar nu-i iesea deloc.
pe seara a venit un medic si a incercat sa-mi explice cu multe menajamente cam ce mi se intampla. sistemul nervos sensitiv este undeva afectat, nu se stie unde si care este cauza. din cauza asta am o paralizie temporara a picioarelor, iar primele 48 de ore sunt importante. trei perfuzii aveam bagate, una in piciorul drept si altele doua la maini. medicul vorbea, vorbea calm se uita la mine si incerca sa-mi transmita optimism, iar eu ma uitam la el si ii spuneam ca nu-i nimik adevarat din ce imi spune, ca mie nu mi se poate intmpla asa ceva, ca refuz sa cred..... i-am spus intr-un final sa iasa afara si sa ma lase in pace. si sa nu cumva sa creada ca-s dusa cu capul, ca nu sunt deloc. apoi au inceput sa mi se invarteasca rotitele din cap cu viteza luminii. mie? paralizia picioarelor temporara? cat de temporara? astia mint precis! ah, no sa mai merg never ever, da´ astia am duc cu vorba, aiureli ce sa mai!
treceam de la agonie la extaz. eram perfect treaza, ma vedeam cum ma ridic din pat si merg prin salon. apoi ma uitam la picioare si vedeam ca stau lungita in pat. se facuse noapte deja si in mintea mea se derulau cand scenarii apocaliptice, cand umane si normale.

cand am adormit am visat ca zburam, zburam pe sus doar dand din maini. m-am trezit si ma gandeam la copii, la ce vor spune ei daca.... la ce voi face si cum voi reusi sa traiesc o viata fara sa pot merge. apoi incepeam sa rad si spuneam "asta nu mi se intampla mine, nu astazi si nici alta data".
a doua zi- alte analize, alt RMN. circulatia sangelui ceva mai buna, insa leucocitele mai scazute decat cu o zi in urma. din nou agonie si extaz. si mai vine si un medic psiholog sa ma provoace la o discutei linistitoare. nu avea ecuson, dar mi-am dat seama imediat ca e psiholog. i-am spus "auzi, daca ai venit aici sa ma consiliezi, afla ca iti pierzi timpul cum mine, eu sunt mai puternica decat se vede, medicii spun una, dar eu iti spun ca ma voi ridica din pat pe picioarele mele si voi umbla din nou. asa sa stii! acum, afara!" a zambit frumos, mi-a spus ca vrea sa ma mai intrebe cate ceva despre servici, iar eu am inchis ochii si l-am ignorat pana a plecat. stiu, stiu sunt dusa cu capul.

sunt deja 24 de ore de cand stau in pat cu perfuzii si tot tacamul. in creier incep deja sa se aseze neuronii ratacitori la locul lor. brusc mi-am amintit de cutia secreta ascunsa in subconstient. am cerut o foaie si pix sa scriu. am inceput sa scriu toate realizarile de cand ma stiu, toate reusitele pana la varsta asta. si am scris, apoi am mai cerut o foaie. am umplut doua foi mari pe ambele parti. apoi le-am citit de cateva ori cu voce tare.
copii si-au facut aparitia dupa-amiaza la mine. suparati ca tati nu ia lasat sa vina din prima zi. nu le-am spus nimik atunci si nici astazi nu stiu. poate candva le voi spune.
atipeam si ma trezeam, cand veneau gandurile negre scoteam foile din sertar si incepeam sa le citesc cu voce tare. spre seara am cerut sa mi se aduca un tv in camera. si am dat pe MTV sa ascult muzica.
pe la 9 seara am simtit ca imi furnica degetele de la picioare. intai am crezut ca iarasi visez. apoi miscam degetele si intradevar simteam piscaturi in degete. am sunat imediat butonul de urgenta, au sosit doi medici sa ma cerceteze cu atentie. a venit si un nene maseor sa-mi faca masaj ptr circulatia sangelui.
noaptea a trecut mai greu de data asta. n-am dormit mai deloc. dimineata alte analize si alt RMN. din nou nimik relevant, mi-au scos o perfuzie, am ramas cu doua. si eram umflata la fata ca un gogosar. pe la ora 11 au venit din nou medicii, de data asta sa incerce sa ma ridice din pat. m-au ridicat in sezut si am pus piciorul pe podea. simteam linoleul rece. cred ca n-am avut niciodata un sentiment mai mare de bucurie ca atuncea. am inceput sa plang si sa rad in acelasi timp.

buflea spune:

Kari ... Doamne ! Auleuuu ....
Tu vrei sa vezi daca ai succes cu vreun roman si te joci cu nervii nostri ?

Deci asta s-a intamplat la sf lui Sept ...acum suntem la mijlocul lui Oct. Unde esti ? Poti merge ? Un lucru e sigur, poti scrie ...
Pana la urma ce a fost ? Un stroke ? Asa dintr-o data, mergand pe strada ?

eumada spune:

Kari..........cum esti acum?

Carmenbr spune:

Kari, pe bune ca si eu sunt ingrijorata. Ma rog din tot sufletul sa fi bine acum! Doamne ajuta.

kariguld spune:

sper ca nu am bagat pe nimeni in sperieti, ca nu asta am intentionat. se intampla pe 24 septembrie, e aproape 1 luna de atunci. sunt bine acuma, de fapt cam dupa 30 de ore de la cadere mi-am revenit si am inceput sa-mi simt picioarele din nou. am facut fizioterapie si masaj zilnic, cam din a sasea zi mergeam deja binisor.
dupa 10 zile m-am dus deja la servici. chiar daca ar fi trebuit sa mai stat 10 zile acasa in medical. si pe medici i-am socat, le spuneam in fiecare zi ca eu nu am nimik, ca sunt perfect sanatoasa.

atitudinea pozitiva ma ajutat enorm, iar cand norii negri imi mai dadeau tarcoale scoteam foile cu realizari si le citeam cu voce tare.
la servici mi-au redus din activitati, si asa nu aveam prea multe. si toti colegii se inghesuie sa ma ajute daca am nevoie de ceva. am un coleg mai mare cu 20 de ani, a pus saracul mos ochii pe mine. l-am amenintat ca sunt periculoasa si il fac KO daca incearca ceva.

de poza mea de la avatar nu spuneti nimik?

edit, ca am uitat sa spun, azi m-am plimbat cu bicicleta putin. o, ce sentiment de libertate am avut...parca pluteam. mi-am reluat activitatile si incerc sa fac tot ce faceam inainte, vreau sa traiesc normal.

viviana spune:

Oh, Kari! Draga mea!

Te iubesc, te imbratisez mult si sunt alaturi de tine.

buflea spune:

Si eu iti doresc sanatate multa.
Ma bucur tare de tot ca te-ai refacut si ca esti optimista.
Ai ceva restrictii de la doctor ?

P.S. Poza de la avatar este frumoasa dar foarte mica . Da-ne sansa sa-ti vedem marca de ochelari