De la ce varsta fara un adult in preajma?(5)
Raspunsuri - Pagina 19
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Morgano Mai tineti minte terasa aia ce mai naspa de langa magazinul mare de la Coltul cu Observatorului, cea pe care intrai pe aleea dintre caminele cu pungile zburatoare? :)))) |
ii zicea "bar de zi" - cel putin la inceputurile studentiei mele
si in sezonul pungilor zburatoare, de-acolo puteau zbura halbe (ma rog, continutul lor - a patit-o o prietena 
). nu asa multe ca pungile, ca totusi berea nu era gratis.
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
in caminul 3, parter, era gasca mea de politehnisti intr-o iarna am "polidinat" (= a administra polidin) cam tot parterul, datorita unei gripe mai ciudate, indiana parca (pe vremea aia era cu tari, nu cu animale ). doctorita de la policlinica studenteasca le prescrisese cate 18  fiole pe zi (6 x 3), da' io am zis ca mai mult de 2 x 3 nu le fac. asa ca intepam macar cate-un bolnav din fiecare camera de la parter, in fiecare seara, daca peste zi si le faceau pe la vreo policlinica Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
camin 3, parter era si al meu. Politehnist desigur. Mecanica, nu a vrut camin Marasti :). Dar nu am auzit de polidinare
. O fi fost dupa ce am plecat de acolo?
michelle-usa spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui buflea
Pai sunt multe raspunsuri : - poate profesia pe care si-o doreste nu se poate studia la colegiul de langa casa. - poate fi acceptat la o facultate din stat dar departe de casa - ce-o sa faci, o sa-l pui sa faca commute 3 ore cu masina zilnic, sau o sa te muti dupa el ? - poate obtine o bursa de la o facultate din afara statului - se poate indragosti de o fata care pleaca in afara statului si atunci vrea si el in acelasi campus - pur si simplu va vrea el sa plece intr0un oras mai mare - gandeste-te ca la 18 ani nu iti doresti sa stai in suburbii, unde nu misca nimic pe strada si e un singur club daramat ... iti doresti sa traiesti in NY, orasul care nu doarme niciodata. Oricum la 18 ani considerentele materiale sunt foarte putin importante ...argumente solide pentru tine de genul "nu te baga la imprumut de studii ca e pacat sa-ti incepi viata cu datorii" nu o sa aiba nici un fel de valoare. La 18 ani ai toata viata inainte sa platesti oricate imprumuturi |
in sit mea suntem norocosi, orasul e f. f. frumos, suntem la 10 min. de un colegiu mare, 30 min de universitate...
primele 3 puncte ale tale sunt valabile, le consider exceptii.
dar pe cel cu dragostea...la asta nu ma mai gindisem...ce faci?! imi aduci mai multe intrebari decat cele care le am?
eu nu cred ca i-as da bani de tuition sa plateasca mai mult(out of state) in alt stat/ oras, la departare, plus sa stea in gazda doar ca i s-au aprins calciele...
cat despre plecat in oras mare...sa plece dar dupa ce termina facultatea. asta spun eu, aici.
ce bine ca daca va dori San Francisco e la 2 ore de noi...deci nu e prea departe....NY insa m-ar da pe spate.
michelle
mianna spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui mihaela_s camin 3, parter era si al meu. Politehnist desigur. Mecanica, nu a vrut camin Marasti :). Dar nu am auzit de polidinare . O fi fost dupa ce am plecat de acolo? |
nu mai stiu in ce iarna era, da' presupun ca era prin '94 sau '95 - eram deja destul de sigura pe mine incat sa stiu ca mai intai nu-i ranesc, abia apoi ii ajut, vorba juramantului pe care inca nu-l depusesem
mihaela_s spune:
Perfect de acord ca cele mai bune chefuri in camine se faceau, in sala de lectura! Discoteca din Obs am frecventat-o inainte de revolutie, apoi mergeam uneori, dar numai in primul an, la discoteca de la subsol din Caminul Studentesc. Pe urma au venit chefurile din camin, pana dupa revolutie erau intezise. 
De ce tanti portarese vorbiti? Noi n-am mai avut asa ceva dupa Revolutie...la alte camine era? Nah, io stiu 16-le din Hasdeu si 3-ul din Obs.
Michelle, nu te poti pregati niciodata pentru ce te asteapta. Parerea mea e sa lasi viata sa curga, asa cum e ea. Fii sigura ca baiatul tau se va descurca in orice situatie. E un baiat bine crescut, educat, iti faci tu griji prea multe. 
mihaela_s spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
nu mai stiu in ce iarna era, da' presupun ca era prin '94 sau '95 - eram deja destul de sigura pe mine incat sa stiu ca mai intai nu-i ranesc, abia apoi ii ajut, vorba juramantului pe care inca nu-l depusesem Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
Asa trebuie sa fi fost, eu am stat pe acolo 90-93, mai mult 92-93. :)
buflea spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui michelle-usa
in sit mea suntem norocosi, orasul e f. f. frumos, suntem la 10 min. de un colegiu mare, 30 min de universitate... primele 3 puncte ale tale sunt valabile, le consider exceptii. dar pe cel cu dragostea...la asta nu ma mai gindisem...ce faci?! imi aduci mai multe intrebari decat cele care le am? eu nu cred ca i-as da bani de tuition sa plateasca mai mult(out of state) in alt stat/ oras, la departare, plus sa stea in gazda doar ca i s-au aprins calciele... cat despre plecat in oras mare...sa plece dar dupa ce termina facultatea. asta spun eu, aici. ce bine ca daca va dori San Francisco e la 2 ore de noi...deci nu e prea departe....NY insa m-ar da pe spate. michelle |
Pai daca tu nu vrei sa-i dai bani, ori o sa faca imprumut si tot o sa plece, ori o sa-ti reproseze / urasca toata viata ca i-ai distrus viitorul si te-ai pus in calea fericirii lui, ceea ce este partial adevarat. Dragostea e foarte importanta la varsta aceea, uneori mai importanta decat scoala, in multe cazuri in care existau diverse piedici in implinirea dragostei din cauza parintilor, au facut-o si mai lata, s-au casatorit numai ca sa le inchida gura. Eu prefer sa ii dau bani, sa faca scoala si sa-si consume si idilele decat, intr-un impuls nebun sa se insoare pe la 19 ani.
Plecatul intr-un oras mai mare dupa facultate este iar o decizie inteleapta de om matur ...cine are insa la 19 ani rabdare sa astepte inca 4 ani, in orasul fara de trotoare de acasa ...
Am o prietena care este profesor universitar la o universitate din America si mi-a spus ca la inceputul anului, a aflat de la un interviu cu studentii ei, ca 75% erau "out of state". La intrebarea ei de ce au ales solutia asta mai costisitoare toti, dar toti au spus "ca sa fie cat mai departe de casa".
Iti spun toate astea ca sa fii / fim pregatita/e pentru orice.
Lali spune:
Noi am avut portarese in Hasdeu pana in '97 sigur, cel putin in caminele de sus (1-4, 14). Stateau la poarta si cereau carnetul de student sau buletinul si numarul camerei unde mergeai. In octombrie tuturor vizitatorilor si apoi mai rarut, dupa ce stiau cam ce ne poate pielea. Si inchideau la anumita ora poarta. Spre vara insa nu prea isi mai faceau simtita prezenta.
Aqai spune:
Michelle, eu nu zic sa ii spui. El daca va vrea, o va face si tu, in mod ideal, il vei sustine in hotararea lui. Oricare ar fi aceea, ca pleaca, ca sta.
Crezi ca mie mama mi-a spus sa plec de acasa? sincer, cred ca si-a muscat pumnii si a plans in secret si cand am plecat la facultate, si cand am venit aici, dar de fiecare data a spus ca daca asta e hotararea mea, ea face tot ce poate sa ma ajute. SI asa a si facut.
Fratele meu in schimb a ramas mult mai mult acasa. Asta a fosr viata lui, cealalta a mea
mihaela_s spune:
Exact, sustinerea copiilor in drumul pe care il aleg, chiar daca noi ne dorim altceva pentru ei, e cea mai inteleapta decizie. Vor fi poate situatii cand vor mai avea nevoie de sprijinul nostru, ca parinti. Eu am un exemplu personal, pe care nu vreau sa il dezvalui neaparat, desi am mai vorbit despre asta, dar nu in acelasi context.
Dar spun asa: m-am desprins de casa la 18 ani, ca apoi dupa 12 ani sa am nevoie de sprijinul parintilor. Desi m-au sfatuit sa nu fac un anumit pas in viata (nu are legatura cu subiectul de fata) l-au acceptat pentru ca a fost dorinta si hotararea mea. A contat enorm pentru mine, atunci. Cand peste 10 ani m-am intors la ei recunoscand ca au avut dreptate, nu mi-au spus altceva decat ca se bucura dar sufera impreuna cu mine si ca sunt sprijinul meu. A contat si asta la fel de mult ca prima data, am simtit ca sunt acceptata de ai mei asa cum sunt...ceea ce orice copil/tanar/matur are nevoie in momentele dificile. Asta cu plecatul de acasa e unul din ele...