Relatia cu tatal
Raspunsuri - Pagina 2
ela_04 spune:
Mami_stefi, daca ar trebui sa astept sa se implice/responsabilizeze ar trebui sa-mi i-au femeie in casa.
E frumos si adevarat ce zici tu acolo ....dar mie imi place casa curata, mancare facuta, spalat/calcat, copilul in permanenta supravegheat si eu aratand omeneste.
Asa ca ne avand decat 2 maini si o gura mare... asta e...
nu e poate moral si etic dar e practic. Si in plus copilul are o relatie excelenta cu tatal sau.
& +34
mami_stefi spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ela_04 Mami_stefi, daca ar trebui sa astept sa se implice/responsabilizeze ar trebui sa-mi i-au femeie in casa. E frumos si adevarat ce zici tu acolo ....dar mie imi place casa curata, mancare facuta, spalat/calcat, copilul in permanenta supravegheat si eu aratand omeneste. Asa ca ne avand decat 2 maini si o gura mare... asta e... nu e poate moral si etic dar e practic. Si in plus copilul are o relatie excelenta cu tatal sau. & +34 |
Scuza-ma dar nu vad legatura intre ceea ce am afirmat eu si ceea ce spui tu.
Crede-ma ca si eu am o casa curata,am hainele in ordine deplina(chiar am un fix cu hainele calcate si asezate in perfecta ordine),de curatenie nu mai zic-la inceput ma deranjau vizual si jucariile copilului aruncate pe jos-le strangeam si de 20 de ori pe zi),am timp si de mine,pot sa merg la o cafea cu o prietena,la un coafor,etc iar sotul la fel,poate iesi cu baietii la o bere/la un fotbal,se poate uita in liniste la un film,etc.
De gatit crede-ma ca gatesc ca pentru un batalion!
Iar copilul este mereu curat,spalat,mancat,linistit,vesel.
Cu 2 parinti linistiti ce se iubesc si mai presus de toate,se respecta si isi respecta dreptul la intimitate si la o doza de viata privata!
Daca te rog,lumineaza-ma si pe mine referitor la ce ai spus.
monicabo spune:
Luat mot-a-mot mi se pare si mie aiurea rau faza asta "Implica-l pe tata in relatia cu copilul!" Pai frate, el nu poate sa se implice singur, de la sine putere? Ce-l impiedica de trebuie musai sa fie implicat de altcineva? Traieste in aceeasi casa cu mama si copilul deci are acces direct si nelimitat la el!
In realitate insa, asa e, asta e mentalitatea romaneasca care inca mai persista: "mama/sotia are grija exclusiva a gospodariei si a copilului/copiilor", "barbatul, dupa serviciu e degrevat de orice sarcini; daca aduce toti banii acasa e suficient, n mai trebuie sa faca altceva"
In occident, nu e asa...
Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)
www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua
Povestea sarcinii si a nasterii Andreei
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria
mami_stefi spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ela_04 Atunci trebuie sa-mi spui si mie cum faci! eu nu prea reusesc... & +34 |
Pai nu am ce sa iti spun.Chestiile astea se fac 'din reflex',se simt si se pun in practica.
Uite,de exemplu,
-Niciodata nu i-am impus nimic.Vrea sa stea pana la 2 dimineata la tv chiar daca a 2-a zi lucreaza,sta.Vrea sa isi cumpere un articol vestimentar care nu ii vine bine sau care stiu siguur ca nu il va purta,si-l ia.
Eu am o fixatie cu fortatul asta,cu impunere si dominatie si supunere.Pai ce-Doamne-Iarta-ma!- ne-am casatorit ca sa construim o familie frumoasa,armonioasa in care sa ne crestem copilul/copii? Sau ca sa ne jucam o viata intreaga de-a stapanul si sclavul?
Am mai spus chestia asta pe forum:Asa cum ambii parteneri au responsabilitati,tot asa au si drepturi!Iar daca te-ai casatorit si ai si un copil sau mai multi,asta nu inseamna ca trebuie sa te dedici total familiei,copiilor si sotului si sa uiti de tine.
Cred ca fiecare meritam macar o ora pe zi in care sa facem ce ne taie capul,sa citim o carte,sa ne intalnim cu o prietena,sa vizionam un film,sa facem o baie relaxanta,sa urmarim serialul preferat sau pur si simplu sa lenevim in pat ascultand muzica.
Eu am muncit mult si inca muncesc ca sa 'imi permit' sa am si o viata a mea,dar si sa am o familie frumoasa(zic eu),fericita si echilibrata.
In primul rand,dau muuult mai mult decat primesc si niciodata nu ma plang vis-a-vis de asta,atata timp cat familia mea,sotul si copilasul meu sunt fericiti,nici un efort nu e prea mare!
Apoi,imi respect foarte mult sotul.Am incredere 100% in el si imi place sa cred ca sunt mai mult decat sotia si mama copilului sau pentru el.
Comunicam foarte,foarte mult ! (Asta nu era asa de la inceput,dar cu timpul tot,vazandu-ma vorbind cate-n luna si in stele,a inceput si el).
Ii respect micile nebunii(pescuit,glume,iesirile cu baietii,gaurile din urechi,acum vrea sa isi lase parul sa creasca pana la baza gatului,ho hoo si cate si mai cate) asa cum si el le respecta pe ale mele(dormit vara cu sosete,dus de minim o ora,coafor la maxim 3 luni,frica de orice vietate,lacrimile la film,shopping-ul de 5-6-7 ore,etc).
Si cand spun ca ne respectam 'nebuniile' nu ma refer ca zic 'A,iar a inceput cu x lucru,il las in pace si imi vad de ale mele pana se linisteste!'.Chiar luam in serios orice chitibus ce stim ca pentru unul din noi inseamna ceva.
Cum am zis,totul trebuie sa vina de la sine.
Uite un exemplu.Daca ai avea nevoie de ajutor cand pui masa,tu ii spui probabil 'Ajuta-ma cu masa!'.Eu nu.Daca el nu spune ca ar vrea sa ma ajute inseamna ca e obosit sau are altceva de facut si atunci ma descurc singura.Gandeste-te la tine.. Cum te simti cand sotul tau vine si iti ofera ajutorul atunci cand nu i-l ceri ? Prinde mult mai bine asa,decat daca ar astepta sa ii zici tu ce sa faca nu?E,uite,si tu dupa acest episod o sa fi un pic mai vesela si o sa vrei sa ii recompensezi ajutorul si ii duci o bere la tv sau va relaxati amandoi band un pahar de vin dupa masa.etc.Si tot asa!
Dar nu imi pot permite eu sa dau sfaturi despre casnicie si/sau copii,eu doar am prezentat o mica parte din relatia noastra.Nu e numai lapte si miere in familia noastra,dar consider ca obiceiurile sanatoase ce le-am dobandit pana acum nu pot fi date peste cap cu o cearta sau o discutie in contradictoriu.
Ma repet,ce nu merge nu trebuie fortat!
marius spune:
Foarte interesant raspuns.
www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
blackgirl0 spune:
Interesant raspuns, zic si io, dar ce te faci cand sotul/taticul in cauza nu-si ofera mai niciodata ajutorul/disponibilitatea fata de cel mic sau de activitatile casnice?? Lasam femeia sa faca absolut tot in casa, pe motiv ca nu-si forteaza sotul la ceva ce nu vrea si nu-i face placere?
Imi pare rau, mami-stefi, poate tu ai un un altfel de sot, poate tu insati ai o altfel de mentalitate. Eu insa nu o impartasesc. Poate tu stai acasa cu copilul de ai timp si de casa luna, rufe la linie in dulap, mancare zilnic gatita, copil ingrijit si sot fericit. Eu nu. Am 2 locuri de munca, alerg de dimineata de la 6.00 pana seara la 22.00 si zau ca fara ajutorul sotului nu m-as descurca. Noroc ca ma intelege si ne acordam pauze de relaxare reciproc (de ex: sambata si duminica stam cu randul cu copilul, sa apucam si noi sa recuperam lipsa de somn din timpul saptamanii). Cateodata primesc reprosuri de genul ca nu-l apreciez suficient pt cate face pt casa si copil, si are dreptate, insa ma gandesc ca face si pt casa lui si pt copilul lui, deci nu-mi face o favoare speciala ca se implica si el.
In fine, eu chiar bat campii pe aici, din moment ce sotul din dotare mi-a facut bucataria luna din propra lui initiativa (fara sa-l fi rugat eu). Dar si eu am stat toata sambata singura in bucatarie cu muraturile.
ela_04 spune:
hmmm...
poate e sotul meu mai delasator ...cine stie...
e adevarat ca uneori ii atrag atentia ca e tarziu si maine se duce la munca...dar asta e si pt el. Pt ca stiu cat de greu ii este dimineata sa se trezeasca si ca a doua zi e zombi.
Nu e pe impuse... e o rugaminte si o aducere aminte. Pt ca stiu ca simte nevoia de o pauza dar lipsa odihni nu ii face nici un bine.
Nu e niciodata de-a "stapanul si sclavul" toti suntem egali. inclusiv copilul. Ne intelegem excelent chiar daca ne mai ciondanim...
nu ma vad o alta "mama" pt el. El e iubitul meu. Copilul e baiatul nostru. Cu el impreuna construim lumea noastra, copilul e fructul iubirii noastre...
noi stam mult pe la bucatarie amandoi asa ca e imposibil sa nu ii spun ...tai si tu ceapa asta? (o urasc pt ca am si o sensibilitate la ochi).
Banuiesc ca asa cum nu toti suntem la fel nici casniciile noastre nu sunt la fel
asta nu inseamna ca una e mai buna ca alta... important este cred eu sa fim fericiti in cadrul ei.
& +34
ingridnen spune:
he, he, fetelor, ce subiect sensibil daca l-as fi citit acu vreo 8-9 ani, cate as fi avut de spus.
Al meu sotz intarzia voit de la serviciu... cate discutii aveam, eu ma luptam singura cu toate, plus una bucata copil agitat cu care stateam cu orele in parc ca sa se linisteasca.
Sincer, nu stiu cum am supravietuit.
Lucrurile s-au imbunatatit cand a mai crescut copilul (deci dupa varsta de 3 ani). Nici acu sotzul nu face mare lucru prin casa, e drept ca e si mult plecat cu serviciul (a schimbat job-ul), uneori nu vine toata saptamana acasa. Eu am ajuns sa nu ma mai omor nici cu gatitul, nici cu curatenia (cand e dezastrul prea mare chem pe cineva pt curatenie), abia am timp sa-mi vad de servici, sa verific lectiile copilului si sa ma ocup un pic si de catel.
Ca sa spun drept, am vazut aceasta neimplicare a taticilor mai pe la toate prietenele mele, insa ele aveau norocul de o bunica in preajma...care la noi a lipsit
Ingrid si Cristi 9 ani
mami_stefi spune:
Da,este adevarat ca eu stau acasa cu cel mic.Dar au fost si momente in care lucram si eu si cand veneam acasa gaseam mancare,curatenie,copilul spalat,hranit,distrat,etc.Deci cu toate ca era un copil de 2-3 luni pe atunci si cu toate ca lucra si sotul cel putin 12 ore pe zi.Ii spuneam ca ar fi trebuit sa se puna in pat alaturi de cel mic si pregateam eu masa,faceam curatenie cand veneam(eu lucram maxim 6 ore si de obicei dupa-amiaza,iar pana venea sotul de la munca copilul statea la/cu mama).Imi raspundea : 'Nu e mai bine ca le-am facut eu si acum avem timp pentru noi?'
Si noi gatim impreuna,facem curatenie impreuna,facem tot impreuna in limita timpului disponibil.Daca eu am mai mult timp la dispozitie normal ca am sa fac eu curatenie,mancare,spalat,ingrijit copil,etc.Cand are el mai mult timp face el si tot asa.Nu i-am zis niciodata ca schimbatul becului(de ex.) e strict sarcina lui sau ca spalatul vaselor e strict treaba mea.Facem ce credem ca trebuie facut.Vad ca s-au strans hainele murdare,bag la spalat,el vede ca trebuiesc spalate geamurile,le spala,vad ca Stefan e murdar,il schimb,vede ca nu e nimic gatit,gateste si tot asa!
Cand vreau sa 'iau o pauza' nu il intreb daca e ok sa imi iau o pauza ci,ii spun pur si simplu ca ies la o cafea sau ca ma duc in dormitor sa citesc sau ca vreau sa lenevesc in pat,etc.Si el intelege de aici ca va sta cu cel mic sau ca isi va rupe el din timpul sau liber.La fel fac si eu pentru el.
Nu am zis ca e bine sau rau ceea ce facem noi,aceasta rutina ce ne-am contruit-o.Dar noua ne e foarte bine asa!
Si nu am scris aici ca sa ma laud sau sa va arat ca se poate si altfel ci,pentru ca pur si simplu ma zgarie pe creier cand vad si aud atatea femei,mame dand sfaturi 'implica-l!','lasa-l cu cel mic!','zi-i sa faca asa si asa!'!
Eu am zis,nu mi se pare ok ca sa fortezi un om sa faca un lucru care nu vine de la sine(ca sa nu zic care nu ii face placere ca-mi sariti in cap).
Fiecare casnicie e diferita pentru ca noi toti suntem diferiti.Poate sunt sotii si mame care lucreaza si au si grija de copii si sotii lor stau toata ziua la calculator sau la bere cu baieti sau mai stiu eu pe unde.Ce treaba am eu cu ele daca ei sunt fericiti asa ?