Relatia cu tatal

ela_04 spune:

Hai ca am vorbit mai mult de casnicie decat de subiectul propriu zis.

De la inceput eu l-am implicat f mult pe sotul meu... pe la 6 luni am cam clacat, asa ca sotul a preluat baiatul si a dormit cu el pana mi-am revenit eu. Culmea era ca atunci cand eu mi-am revenit copilul numai vroia sa doarma decat cu tatal Tot sotului i-a revenit rolul de a ma consola...

Asa ca sotul meu m-a ajutat de la schimbat pampersi pana la spalat, calcat, tot ce trebuie.
Apoi ne facusem programul in asa fel incat eu scoteam copilul afara dimineata iar el dupa-amiaza in timp ce eu faceam smotru (aveam o obsesie cu asta dar mi-a mai trecut). Apoi... a avut el o perioada naspa asa ca am preluat eu tot... dar nu l-am lasat niciodata sa ignore copilul sau sa nu ii acorde atentie...
Poate atunci in acea perioada am mai tras de el sa se joace cu baiatul... dar asta pt ca am vazut multe cazuri in care o astfel de perioada creeaza ca o prapastie intre copil si parinte...
adica de ex. azi tati e obosit si nu se joaca, maine la fel, poimaine... pana la urma copilul numai merge la tata sa se joace cu el. Si asta mi se pare f trist...

Asa ca nu imi pare rau... acum baiatul si tatal sunt cei mai buni prieteni. Nici la toaleta nu il lasa (la fel ca si pe mine de altfel), Iar cand il aud pe sotul meu ca ii spune "hai sa vorbim noi ca intre baieti .... si pe cel mic dupa el repede ca pinguinul... e super!

& +34

m_ella2005 spune:

iar pana venea sotul de la munca copilul statea la/cu mama[/b

Pai [b]mami_steficum sa nu ai timp sa ''le faci pe toate'' daca 12 ore din zi copilul era in grija bunicii?

oana_lex82 spune:

Imi place mult subiectul si m-am gandit sa va spun cum e la noi..
La noi tati e "disperat" dupa copii, iubeste absolut toti copiii, se joaca cu ei de cate ori are ocazia ...La noi copilul a venit mai tarziu, el avea 34 ani iar eu 27...Vreau sa zic ca din clipa in care am adus baiatul acasa el s-a implicat total in cresterea copilului, el ne ajuta sa facem baita, de multe ori il spala sau il spala singur,eu una nu m-am bagat sa fac asta singura..sunt mai fricoasa..Eu sunt un pic mai rea de somn asa ca el se trezeste si in prezent noaptea sa i dea lapte, sa il verifice daca e teranspirat..Dupa ce se intoarce de la serviciu , face un dus si pe urma, tot restul serii se joaca cu Iustin, ies in parc..de fapt iesim dar uneori eu muncesc seara asa ca ies doar ei 2..Seara dormim impreuna de la inceput..Pot sa zic ca sotul meu si baiatul au o relatie minunata si sincer as dori ca asemenea relatii sa fie in toate familiile care au copii, copiii au nevoie de ambii parinti..nu numai de sponsori..

filofteia spune:

Andreea_cata nastere usoara si o sa fie bine. Sunt tati si tati. Ca in orice lucru nu exista o reteta.

Al meu este genul care nu se implica si am constat eu lipsit de inspiratie.
Nu a schimbat niciodata pampersi si recunoaste ca pana la 9 luni cand a inceput copilul sa mearga el nu a inteles ca are copil.

Cand era copilul mic trebuia sa-i atrag eu atentia cum ar trebui sa reactioneze. Spre exemplu: tati umbla la masina din garaj (avem una veche) copilul de trei ani se invarte dupa el cu dorinta vadita de a participa. Ca sa se sesizeze, i-am atras eu atentia sotului sa ia si copilul in garaj, in masina, chit ca era vorba doar de scos in curte si apoi bagat inapoi in garaj. De multe ori l-am indemnat eu sa se joace cu cel mic, el nu sesiza semnele date de cel mic.
Incet, incet a invatat sa aiba o relatie cu copilul si este un tata foarte bun.
Tati l-a invatat sa mearga pe bicicleta cu doua roti, tati il invata acum informatica si au doscutii legate de calculatoare si programe care pe mine ma depasesc.

Deci sunt situatii si situatii... nu este obligatoriu sa fie implicat din prima suta la suta ca sa aiba o relatie frumoasa.

mami_stefi spune:

No,ce se intampla daca citesti printre randuri...
Am spus ca sotul lucra in jur de 12 ore pe zi(7-19) iar eu am avut o perioada cand lucram in jur de 6 ore pe zi(15-21).La 14:30 cand plecam eu la munca doar nu era sa imi duc copilul la sot la servici.Il duceam la mama sau venea mama si statea cu el pana in jurul orei 19 cand venea sotul.
Niciodata nu l-am lasat pe Stefan mai mult de cateva ore pe zi la mama.Cand nu am lucrat nu l-am dus la ea ca sa am eu timp sa le fac pe toate.Da,am avut un ajutor imens din partea ei,dar niciodata nu am profitat de el la maxim sa zic asa! Uite,si acum ne spune mereu,ne roaga sa il lasam pe Stefan la ea o vreme ca sa pot lucra si eu aici.Dar cum sa stai la peste 1000 km de copilul tau ?

Deci stai linistita ca tot ce fac fac cu un copil dupa mine si cu tatal lui.Totul tine de calm si organizare !

oanap85 spune:

andreea dar tu vorbesti despre asta cu el?
el si-a dorit copilul?are grija de tine?ma refer daca te simti rasfatata ca si graviduta:)
sau ce te face sa pui aceste intrebari?

eu cred ca un sot, ,mai poate fi "dresat"..dar depinde si de caracter..de cine e cocosul in casa
sotul meu imi zicea"Oana daca ai sti cum sa ma iei ai fi surprinsa ..."nici al meu nu se joaca tot timpul cu ei cand au chef copii..dar el are un "program",el adoarme fetita in fiecare seara(aproximativ)el ii hraneste in week end, cand este acasa,ii duce la gradi dimineata..adica nu are cum sa-si petreaca atat timp ca si mine si uneori e obosit dar face chestii care se pricepe:)schimba pampers,prepara lapte
face cam tot ce-i spun eu,adica el e tipul acela de om..nu face nimic daca nu-l toc la cap:)) dar eu stiu cat trebuie sa-l toc,cat poate duce
eu zic sa discuti cu el despre temerile tale ,daca te impiedica ceva sa o faci spune-ne noua poate te ajutam

ps:eu din intrebarile tale cred ca e mai mult decat teama aceia cand devii tata...

Mami de ingerasi :David(25.10.2006)Paul (15.05.2009)si Anastasia(25.02.2011).
http://s878.photobucket.com/albums/ab348/oanap85/

Baby1320 spune:

Ma bag si eu pentru ca e ceva ce ma "ustura" si pe mine.

In cazul nostru, tati de cand s-a nascut baiatul, ba a fost, ba nu a fost pe langa noi. Habar nu are sa schimbe un pampers, nu stie cum sa se poarte cu copilul. Cat a fost bebe, se uita ca la un bibelou, m-am chinuit singura cu absolut tot. De la aprovizionare, gatit, spalat, calcat, spital tot. Pana si participarea materiala a mea era mult mai mare decat a lui. Intre timp, ne-am despartit. Defapt, ne-am despartit de numeroase dati de cand am nascut incoace. Acum, baiatul are 2 ani si jumatate si vine si il viziteaza 1 data la 2-3 luni, imi da in scarba o pensie de 800 RON si il viziteaza o data la 2-3 luni si atunci preocuparea principala este sa ma frece si sa ma sicaneze pe mine, nicidecum sa stea cu copilul. Pretinde ca il iubeste .. Acum, eu nu inteleg asta din comportamentul lui de 3 ani incoace fata de mine / noi.

Ce sa zic ... E complicat in cazul meu si foarte trist. Nu sunt cel mai bun exemplu si nu inseamna ca daca eu am patit asta, mai pateste cineva. Depinde de la tata la tata. El asa a fost si cu primul copil: s-a razbunat pe mama lui, asa cum face si cu mine: daca se cearta cu mine sau avea ceva sa imi reproseze, nu baga in seama copilul ... Si asta zile in sir.

Cel mai trist exemplu a fost acum 2 ani (baiatul avea 8luni) cand de Sfantul Nicolae, nu a pus nimic in ghetutele copilului dimineata, Si asta pentru ca avusesem noi niste discutii in contradictoriu in ultima perioada. Cand i-am spus, la pranz, in ziua aia ca nu e ok sa se poarte asa fata de copil mi-a "argumentat" ca: "eh, si asa e mic si nu intelege nimic". Foarte adevarat, era mic, dar gestul ala pe care l-am facut eu atunci in dimineata aia de a pune cateva jucarii langa ghetutele lui, mie mi-a umplut sufletul de bucurie. ...

In fine, in mod cert, ce pot sa afirm din propria experienta si din experientele celor apropiati mie, niciodata un tata nu va simti ce simte o mama fata de copil. Si sfatul meu este sa nu va asteptati sa ofere un tata, ce ofera o mama; mai bine sa fiti surpinse daca face asta decat sa traiti cu frustrarea ca nu va seamana sentimentele.

Nu stiu ce sa spun, m-am indispus cu ocazia asta si tot ce pot sa mai spun este ca sunt fericita alaturi de copilul meu, singura asa cum sunt cu el, si in fiecare zi m-am bucurat pentru fiecare mic pas pe care l-a facut in dezvoltarea lui. Singura persoana care cu adevarat pierde din povestea asta este tatal lui ..... Noi 2 o sa supravietuim si sincer ... mi-e mai bine asa, sunt mai linistita si mai implinita.

Cat despre copil, este trist, dar fiind asa mic si vazandu-l pe taica-su o data la 2 luni cate 2 ore ... e ca si cum nu ar exista. Cel putin acum, nu sufera. Vorbeste si intreaba de el fix 2 zile dupa ce il vede, dupa care uita. Isi aminteste de el doar cand da de vreo jucarie de la el "jucaia a tata ..." si cam atat. Mai mult suferea cand il vedea zilnic in casa, dar nu avea niciodata tata timp de el ca prefera sa fumeze, sa bea cafea, sa stea cu ochii beliti in facebook si sa arda gazul ... Plangea dupa el si el nu facea decat sa il amane "vine tati acum, termin tigarea si vin ... " si tot asa. Asta adresandu-se unui copil de sub 2 ani ...


Mama lui Joshua-Luca din 6.04.2010

J.D. spune:

Baby imi pare rau ca treci prin asa ceva dar nu sunt de acord cu afirmatiile tale. eu am un sot care isi iubeste copiii cel putin la fel de mult ca si mine. in afara de nascut si alaptat face pentru ei tot ce fac eu. unele lucruri chiar mai bine. pentru mine nu a fost o surpriza sa am asa un sot. am stiut ca el va fi singurul barbat care va fi un tata excelent pentru copiii mei. a fost singurul barbat care m.a facut sa.mi doresc copii. parerea mea e ca femeia este intr/o oarecare masura responsabila pentru alegerea tatalui copiilor sai. daca se merge pe idea de a "schimba" un barbat cu ajutorul copiilor se porneste gresit din start. eu am fosrte multi prieteni cu copii si majoritatea barbatilor sunt foarte devotati familiei. de cele mai multe ori vad mame fara suflet.

In fine, in mod cert, ce pot sa afirm din propria experienta si din experientele celor apropiati mie, niciodata un tata nu va simti ce simte o mama fata de copil. Si sfatul meu este sa nu va asteptati sa ofere un tata, ce ofera o mama; mai bine sa fiti surpinse daca face asta decat sa traiti cu frustrarea ca nu va seamana sentimentele. - foarte trist si jignitor. pacat sa afirmi asa ceva. sunt foarte multi barbati minunati pe lume.

Baby1320 spune:

J.D. Nu ai cum sa "nu fii de acord cu afirmatiile mele" ca nu ai trait povestea mea asa ca cel mult poti sa spui ca nu suna bine ce spun eu. In alta ordine de idei, eu am povestit viata mea, nu am spus ca asa sunt toti.

"In fine, in mod cert, ce pot sa afirm din propria experienta si din experientele celor apropiati mie, niciodata un tata nu va simti ce simte o mama fata de copil. Si sfatul meu este sa nu va asteptati sa ofere un tata, ce ofera o mama; mai bine sa fiti surpinse daca face asta decat sa traiti cu frustrarea ca nu va seamana sentimentele. - foarte trist si jignitor. pacat sa afirmi asa ceva. sunt foarte multi barbati minunati pe lume." - nu ai inteles ce am vrut sa spun: tocmai ca nu toti sunt asa, am spus ca e mai bine sa nu ai asteptari si lucrurile sa ti se intample, decat sa ceri prea mult unui barbat. Cu atat mai mult cu cat nu toti sunt la fel, sfatuiam fetele sa nu aiba prea multe asteptari, dar atunci cand vin sa se bucure de ele .. :)

CorinaDani spune:

andreea a deschis in ultimul timp mai multe subiecte, din care se vede clar ca are multe framantari legate de sarcina, de nastere, de ingrijirea copilului, de implicarea tatalui, samd.

nu stiu de ce, dar mie mi se pare ca andreea de fapt este cam speriata de turnura pe care a luat-o viata ei si ca, undeva, adanc in sufletul/mintea ei, parca are niste regrete sau indoieli, nu e sigura de ea, de sot, de relatia dintre ei, de capacitatea ei de a deveni mama.

poate perceptia mea este eronata, stiu ca o femeie insarcinata este mai emotiva, isi face mii de griji daca este primul copil. insa toate problemele ar fi normal sa le discute si cu sotul ei, nu numai cu noi, cei/cele de pe forum.

andreea, v-ati dorit amandoi acest copil, ati discutat despre asta ? de cat timp sunteti casatoriti ? locuiti singuri sau impreuna cu parintii/socrii ? va descurcati din punct de vedere financiar, o veti face la fel dupa nasterea copilasului ?