Parinteala nepavloviana(5)

pisigri spune:

Simonna, a propos de ce spuneai tu cu imbratisatul, si eu am avut o surpriza neplacuta saptamina trecuta, stateam la o terasa pustie si linistita, Ilinca desena cu creta linga noi, cind a iesit un nene din bar si s-a repezit si a luat-o in brate. Asta mica, s-a vazut ca nu i-a convenit, dar nici nu protesta, se uita cu ochi de miloaga la noi. Desigur ca am insfacat-o imediat si l-am facut pe ala cu ou si cu otet, dar da, mi-a displacut aparenta ei lipsa de reactie.

Alta chestie care mie nu-mi place e ca in parc de exemplu, azi, se adunasera vreo 6 copii in jurul ei, ea ramasese fara nici o jucarie, statea si se uita la ceilalti,dar nici nu isi cerea lucrurile inapoi, sau na, sa faca ceva. La inceput unii copii o intrebasera daca e ok sa ia aia si ailalta, ea le spusese ca da, dar efectiv mie mi s-a facut mila cind am vazut-o ca aia se jucau toti si ea nu mai avea cu ce se juca. Am intervenit, nu m-am putut abtine.

Are un laptop de jucarie, cu citeva jocuri, sa invete sa numere, literele, etc. Daca raspunzi corect ala are un tril vesel si zice URRAAA, daca gresesti are un tril trist si zice Ofofof!
Mai nou, nu se mai joaca cu el decit in prezenta unui adult, care trebuie sa- confirme ca raspunsul ei este cel corect. E ceva de genul " Sunt 3?" "da Ilinca, sunt 3" "Apas pe 3?" "pai da Ilinca" "si-o sa se bucure?" veeeesnic trebuie sa se bucure panarama aia de jucarie, daca cumva nu se bucura, sufera, se supara, se intristeaza, isi pune miinile la urechi, apoi il inchide.

Nu stiu de unde aceasta permanenta nevoie de confirmari si reasigurari. As prefera, cred, sa o vad mai easy-going, ca i-ar fi ei mai usor in viata...

Mihaela, situatia in familie e ok, nu sunt tensiuni, tristete, discutam normal, e drept ca nu mai suntem asa nerabdatori si bagati in priza ca la primul copil, nu mai suntem asa nerabdatori sa aflam sexul, insa asta mi-am si dorit, de la inceput, un pic mai mult calm si echilibru decit la prima sarcina. Suntem impacati cu ideea, avem emotii legate de cum ne vom descurca cu 2, mai ales ca nu prea are cine sa ne ajute si ca avem niste probleme de ordin financiar in prezent, dar nu ne certam, nu avem discutii, nervi, nu au existat niciodata amenintari, urlete etc. Eu am fost de la inceput cinvinsa de doua chestii: ca o sa fie baiat si ca o sa ne descurcam mai usor decit cu Ilinca - ea a si fost un bebelus mai nevricos, nu a stat o clipa in carucior, nu a dormit decit calare pe mine, a avut colici pina spre 6 luni, noi am fost speriati, stresati si lipsiti de orice experienta. EU cred ca am si uitat multe, sau ma rog, nu stiu care e explicatia, dar sunt foarte linistita ca nu ne pune asta capac.

Dar da, mi-as dori sa o ajut si pe Ilinca sa traiasca asta cit mai usor. Eu aveam 7 ani cind s-a nascut sora-mea, si stiu ca m-am suparat tare cind a inceput sa imi strice jucariile, pina atunci am fost recunoscatoare ca mi-o mai lua pe mama de pe cap



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 17+

Alizee spune:

Citat din Pisigri :

" Nu stiu de unde aceasta permanenta nevoie de confirmari si reasigurari. As prefera, cred, sa o vad mai easy-going, ca i-ar fi ei mai usor in viata..."

Stai linistita, va creste si, sub indrumarea ta, va invata sa se protejeze singura, din ce in ce mai bine. Are numai 3 anisori.
Laptopul este pt copii mai mari. Ii creaza o stare de nesiguranta sunetele de aprobare si dezaprobare, fiindca ea nu stie sa scrie si sa citeasca. Nu o incurajeaza, ci o descurajeaza. Eu l-as ascunde si i l-as da cand va stii sa citeasca. Atunci va fi distractia mare pt ea.
Felicitari pt sarcina !



allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

pisigri spune:

Multumesc

Laptopul zice pe el ca e de la 3 ani in sus, i l-a luat bunica-sa. Pe ecran nu scrie nimic practic, doar cite o litera sau o cifra pe care trebuie sa le regaseasca pe tastatura, sau forme geometrice pe care sa le numere, etc. In rest, cind selectezi unul dintre cele 20 de jocuri, iti povesteste ala in citeva vorbe ce si cum are de facut.
Oricum, l-a primit de Craciun, si nu a interesat-o pina dupa ziua ei, in martie. acum, mai recent, vad ca a fost iar interesata de el, dar nu e pasiune mare, cum e cu Garfield de exemplu. Asa ca da, poate intra intr-o pauza, nu cred ca i-ar duce mult lipsa...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 17+

monicabo spune:

Pisigri, sarcina usoara si bafta dupa! Cat mai ai?
Eu personal, zic ca o sa te descurci, este mai usor la bb2, deoarece ai experienta de la primul copil, si nu o sa mai fii speriata la orice sunet, la orice miscare etc, o sa le iei pe toate mai "natural".

Si mie mi-a fost greu, per ansamblu, cu 2 copii mici, mai ales ca este si doar 1 an si 4 luni diferenta intre ele, dar gasesti pana la urma resurse, n-ai incotro O sa va intrati in noul ritm, impus de noile conditii de viata (cei 2 copii).

Si ca o paranteza, dupa cum ai spus si tu, doarte posibil, ca al doilea bebe sa fie mai linistit. Mai exista si compensatii pe lumea asta
Si eu am avut mici probleme cu bb1, in sensul ca nu prea adormea intre mese, plangea daca o lasam putin din brate (de primele 2 luni vorbesc), nu stiu ce as fi facut daca aveam aceste probleme si la al doilea bb (ca doar mai aveam un copil in grija), dar uite ca nu am avut asa probleme, bb2 era ff cuminte, papa, somn, pe urma cand a mai crescut si mai avea perioade in care statea treaza, era destul de linistita, o urmarea pe sora ei, ii mai aducea ea jucarii (din astea de bebe) etc.

Ceva lucrusoare de bebe nu mai ai de la Ilinca? Ca ajuta si asta (pt partea financiara ma refer)

Multa bafta inca o data

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

ela_04 spune:

Felicitari si o sarcina usoara!

La inceput la mine cand vorbeam cu baiatul despre un alt bb al nostru era super incantat. Apoi cand tati i-a spus ca mami mai are un bb in burtica venea si ma pupa pe burtica.... el singur din senin.
Intr-o noapte insa, cred ca a visat ceva urat...tot zicea mami bebe...si plangea in somn. De atunci nu prea ii mai place ideea de bb...
Nu stiu ce a visat. Dar nu numai ca nu ma mai pupa pe burtica ba chiar a si incercat de vreo 2 ori sa-mi de-a una in burtica.
La intrebarea mea ce faci mami il bati pe bb, raspunsul a fost da. de ce? nu a stiut sa-mi spuna, sau sa-mi explice...
Acum nu stiu ce o fi cand va veni noul membru al familiei... sper ca pana atunci sa revina la sentimente mai bune...
Nu stiu daca te ajuta cu ceva ...dar si eu am sentimentul ca emotiile si framantarile tale sunt simtite de copila... si de aici o reactie asa cum stie si se pricepe la aceasta varsta.

monicabo spune:

Ela, tu cat mai ai pana nasti?
Sarcina usoara in continuare!

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

ela_04 spune:

DPN 25 oct
Acum...cum o vrea Doamne Doamne.
Multumesc

Aqai spune:

Sa adresez eu o intrebare arzatoare asa la topicul asta, fiindca imi place mai mult tonul decat in alte parti.

Ce faceti cu un copil mai marisor, asa, care are aptitudini clare in anumite domenii, dar nu e dispus sa faca nici cel mai mic efort pentru a progresa? de ex invata sa vorbeasca o limba noua in 6 luni dar nu vrea sa faca efortul de a invata sa citeasca, fiinda e ceva de munca.

Sau are abilitati foarte pronuntate la un sport, dar nu e dispus, la fel, sa investeasca in propgresul lui (ne e atent, intrerupe, isi gaseste tot soiul de motive sa faca altceva decat ar trebui sa faca)

Il lasam in pace sau il impingem putin de la spate?

Eu mi-am formulat concluziile si sunt impacata cu ele, insa ma intereseaza sa aud si alte puncte de vedere - echilibrate si arugumentate. Nu ma intereseaza tipetele cu abuz ca-l fortezi sau abuz ca-l neglijezi. De fapt, revin, de aia si scriu aici, ca nu ma simt in pericol sa mi se intample




Happy now?

mcoca spune:

Aqai, eu l-as impinge. El e copil, normal ca nu are chef de "munca". Sunt si copii care sunt abitiosi si vor sa se dea peste cap de 3 ori pe zi, dar rari. In gen sunt lasa-ma sa te las. Na e greu sa te gandesti ca fac si dreg ca peste ani o sa-mi fie bine.

Am in familie un exemplu : daca era lasat de capul lui era muncitor azi, asa e chirurg. Cred ca in liceu o ura pe maica-sa, dar acum ii multumeste. Daca femeia aia nu il impingea de la spate nu era unde e.


Vicky si Printzesone

kariguld spune:

vorbesti de fii'mio cumva? e la tine?
eu nu am facut nimik sa-l presez, chit ca facut unele investitii la acel moment. am discutat cu el, il intrebam si incercam sa-i sugerez ca e bine sa mearga mai departe cu sportul respectiv, cautam argumente pozitive si motivationale.
insa asa a fost din firea lui, un copil nerabdator si mereu in cautare de ceva nou. are capacitatea de memorare foarte buna, si retine repede de la prima lectie sau citire, insa nu are rabdare.
cu timpul s-a mai domolit, nerabdarea a inceput sa dispara. sau ca doar a crescut si a avut cateva experiente care i-au aratat limpede ca peste anumite aspecte/etape nu poti pur si simplu sa sari.

ah, si eu mereu ma intrebam daca nu cumva e dorinta mea sa faca cutare sport/activitate si incerc sa-l dirijez catre ce vreau eu.

tatal meu are patru copii, io-s nr 3. ptr fiecare din noi si-a dorit sa avem o meserie banoasa si sofisticata (spunea el). nu ne-a obligat in adevaratul sens al cuvantului sa urmam dorinta lui, insa cumva ne-a adus acolo unde a crezut el ca ne va fi bine. io am fost mai motata de fel si am incalcat toate normele, am studiat logistica armelor si am facut si cateva luni de pregatire militara. pana la urma am facut si arhitectura, ca sa dau bine la imaginea de ansamblu a familiei.
iar eu avand aceasta experienta in spate, mi-am spus ca nu voi impune nimik copiilor, nimik din ce doresc eu sa faca ei. ci ce-si doresc ei sa faca.