Parinteala nepavloviana(5)

adelamaria spune:

Pisigri, exact! Ai pus punctul pe "i" in ultimul mesaj! Stiu despre ce vorbesti pentru ca si eu sunt la fel. Doar ca eu am constientizat de ceva vreme acest punct sensibil al meu asa ca incerc mereu sa fiu vigilenta si sa-mi aduc contra-argumente. Si functioneaza.
In plus, eu cred ca totusi in perioada urmatoare multe din reactiile Ilincai vor avea legatura si cu noua sarcina. Te afecteaza pe tine, il afecteaza pe tati, e normal s-o afecteze si pe ea - eu una m-as ingrijora daca n-ar fi asa A, "a afecta" nu are neaparat conotatii negative; ma refer doar la un factor extern, implicatii care inainte nu existau. Atat.

adelamaria spune:

Pentru ca imi inspiri incredere in sensul ca nu vei interpreta in mod rauvoitor ce voi spune, voi incerca sa ma lansez intr-o mica speculatie.
Ziceai ca sarcina e neplanificata. Si ca tati e oarecum preocupat de asta. Si ca tati uneori e "ca un copil", ca uneori ia personal reactiile unui copil de 3 ani. Iar tu esti intre ei, mai ales atunci cand Ilinca nu se comporta corespunzator in public.
Poate ca n-ai reusit s-o linistesti pe Ilinca pentru ca de fapt nu incercai s-o linistesti pe Ilinca. Tu incercai doar sa aplanezi un conflict in public ca sa nu se supere tati. Incercai sa protejezi tatal, nu copilul. Incercai sa te protejezi poate pe tine de discutii ulterioare de genul "ti-am zis eu!" sau ceva de felul asta. Tu ai vrut cu disperare sa pastrezi armonia, sperand ca poate in felul asta ii vei demonstra lui tati ca "uite, nu-i greu deloc cu unu; nu va fi nici cu doi! Vezi ce bine ne descurcam?" Cand planul asta a esutat, ai izbucnit in plans. Nu pentru ca te-a necajit Ilinca, ci pentru ca iti vedeai zadarnicit efortul si toate sperantele pe care le aveai legate de acest efort.
Poate, doar poate (imi cer sincer scuze daca zic prostii!) ai plans pentru ca iti doresti cu ardoare ca tati sa accepte aceasta noua sarcina asa cum o faci tu. Incerci sa-l linistesti, sa-i alungi ingrijorarea. E Ok, e normal sa vrei asta, sa simti asta. Dar e normal si ceea ce simte el. Va veti regasi pe aceeasi lungime de unda curand, o sa vezi! Indiferent de micile frecusuri!
Parearea mea e ca atata vreme cat incerci sa fii constienta de unele resorturi interioare, unele extrem de personale si sensibile, vei reusi sa pastrezi echilibrul. Cel putin la mine asa functioneaza :)

Scuze inca o data daca am spus tampenii! E doar o privire din afara si are toatea sansele sa fie eronata!

viviana spune:

Oh, da Pisigri, raman acolo multe si sentimentul de siguranta il va purta cu ea in suflet toata viata.

Acum vreun an psihiloaga a rugat-o pe fii-mea sa-i povesteasca intamplari/lucruri frumoase si intamplari mai putin frumoase din viata ei.
A vorbit despre cele frumoase aproape 20 minute fara oprire. A trecut in revista totul incepand cu vacante, excursii, cadouri, bucurii marunte de care si uitasem terminind cu primii ani de scoala si prima lectie de patinaj.

Cand a trebuit sa vorbeasca despre celelalte... nimic. Nu are ce spune.

Eh, in timp ce mi-au povestit, (ulterior, nu am fost de fata) despre sedinta asta mie mi se derulau in minte toate crizele, picioarele rupte, capul spart, fobiile, certurile cu colegii ei, cu mine, cu ta-su, toata drama queen facuta de-alungul anilor.


Atunci mi-am dat seama cat de importante sunt sentimentele de stabilitate si siguranta, iubirea neconditionata, satisfacerea nevoilor... despre care tot vorbim noi aici.






--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

pisigri spune:

Nu ai spus prostii, sarcina e neplanificata si ne-a speriat pe amindoi, dar mai ales pe tati, ingrozitor.
Am mai scris la mine la clubul scutecelor, scriu si aici. Am observat la Ilinca o mare schimbare de atitudine. In perioada de pina la 11 saptamini, cind nu stiam daca voi pastra sau nu sarcina, Ilinca a fost mai dulce si mai dragastoasa decit de obicei. Lipicioasa, ne alinta, ne ruga, ne invita, ne spunea ce mult ne iubeste etc. Erau zile cind eu si tati nici nu prea vorbeam, pt ca stiam ce isi doreste el sa decid eu sa fac, iar eu eram rupta in doua intre ceea ce era rational sa fac si ceea ce mi se parea moral-corect sa fac. Ca au fost multi factori implicati, nu doar "lenea" sau lipsa de chef de a o lua de la capat cu pampersi si colici.

Dupa cele 11 saptamini, eu am spus clar ca nu pot sa intrerup sarcina, tati a spus ce spusese si pina atunci, ca decizia este a mea indiferent de parerea lui. Nu am avut conflicte pe tema asta. Ilinca a mers in vizita la un bebelus miiic de tot si mi-a facut capul calendar cu el, i-am spus de burtica mea si a paut incintata. Nu are intrebari pe tema asta, imi mai spune uneori ca "bebelusii sunt enervanti cind pling degeaba", eu ii amintesc ca si ea a fost bebelus si nu am considerat ca plinge degeaba ci pt ca ii e foame/sete/cald/frig/dor etc. dar discutiile se opresc aici, din punctul ei de vedere. Eu ii mai spun una-alta despre cum o sa ne distram si o sa avem impreuna grija de bebe, ea nu zice nici da nici ba.
Dar a inceput sa fie mai nervoasa, mai mofturoasa, etc. asa cum ne miram cit de tandra putea fi, acum ne uitam la ea citeodata si ne intrebam daca ne-a schimbat cineva copilul.


Vazind ca o irita si refuza sa raspunda la "Buna dimineata/ziua, Ilinca" spus de tati direct, mi-a venit o idee zilele trecute. Am intrebat-o de ce se poarta urit cind i se spune asta si mi-a zis ca tati vrea sa o supere. Asa ca am povestit ca asta este o urare, ca tati ii doreste o zi frumoasa si vesela, ca sunt sate in care toata lumea aluta pe toata lumea etc. Acum, vad ca ceva s-a schimbat parca in atitudinea ei fata de asta. Dar greu mi-a putut trece prin cap ca cineva poate lua un salut ca pe un afront personal sau ca pe o provocare...





IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

kariguld spune:

scuzati off topicul, pisigri, felicitari ptr sarcina.
am voie sa-ti spun ca te invidiez?

anca_a spune:

Pisigri, felicitari pentru sarcina.

Copiii coopereaza spunea Jesper Juul la un moment dat, si o fac chiar si atunci cand par ca s-ar comporta fix pe dos fata de cerintele parintilor. Intr-adevar la noi treaba asta s-a verificat mereu. Daca eu eram suparata, anxioasa, nelinistita - chiar daca aparent paream senina, cel mic era agitat, super activ, morocanos, samd. Simtea dincolo de aparente ca ceva nu e in regula si reactiona ca atare.

Mi-a placut foarte mult ce a spus Simonna legat de relaxare. Multa vreme am incercat (de cele mai multe ori inconstient) sa fiu o mama perfecta. N-am reusit. Si m-am incrancenat si mai tare, asta pana cand am invatat ca uneori "mai bine" e dusmanul "binelui" si ca sunt doar un om cu limitele lui. Si ca pana la un punct e ok sa incerci sa-ti depasesti limitele dar ca dincolo de punctul ala, nu mai e in beneficiul nimanui. Nici macar al copilului pentru care crezi ca o faci. Poate ca suna a cliseu, dar eu mi-am invatat lectia pe propria piele.

In continuare nu e totul roz, avem zile si zile. Unele bune si senine in care toate merg struna, altele mai...solicitante. Nu avem pedepse, bombonici sau limite rigide, avem doar trei persoane care incearca sa traiasca la un loc cu bune si cu rele. Cu multa dragoste.

pisigri spune:

Multumesc mult, Kari



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

buflea spune:

Sunt total de acord cu tine. Deci vacanta cu copil sub 3-4 ani nu mai este vacanta de adulti ... adica pleci de acasa si te tii de programul copilului, ceea ce pentru mine este o investitie financiara inutila ca si acasa tot asta fac, ma tin dupa programul lui. Sa vezi um e Mexic cand face copilul 4 ani ? Ohhohohhooooo, e ca si cum il ai cu tine in vacanta dar simti ca esti in vacanta. Mai ale sdaca alegi resortul care trebuie. Noi cand am fost in Mexic am ales special un resort cu water park, minigolf, club de arta pentru copii ...etc. Nu am simtit ca am copii cu mine, a fost paradis ... ne mai duceam pe rand sa-i mai dam cu crema, su sa verific ca au palariile pe cap, in rest, stiau unde suntem si veneau ei cand ieseau de la activitati .... rabdarica, rabdarica ca treburile se vor imbunatati ...dupa aia ne dorim sa mai fie bebelusi

Simonna spune:

Singura chestie pe care tu nu ai remarcat-o in mesajul meu a fost ca am zis ca a fost bine. Deci mie mi-a placut. Am facut ce-as fi facut si fara ea, ne-am imbaiat pina la loc comanda, am mincat la fel, ne-am dus la toate showurile, am dormit pe plaja la prinz, cu ea in carucior si, anul asta, mai mare fiind, pe un sezlong linga noi. Cind m-am dat pe mine cu crema am dat-o si pe ea... As easy as that.

Mie mi-a facut placere sa merg cu ea, diferenta majora intre cu ea si fara ea a fost ca am facut totul "la pas" in loc sa facem "fast forward". A, da, si seara, un sfert de ora, ne plimbam cu ea prin resort sa adoarma in carucior, mincata si pijamalita, dupa care mergeam la show sau la dans sau pe plaja la plimbare...

In primavara ne-am dus special la un resort care avea baby club, pentru copii sub 3 ani, frumos rau, jucarii, aer conditionat, ratio de 2 copii la o supraveghetoare... Cu planul facut, o lasam si ne ducem la spa si la a la carte si bla-bla. N-am lasat-o, pur si simplu mi se parea ca pierd eu, ca eu vreau sa stau cu ea, de-aia sintem in vacanta sa avem timp impreuna, sa ne turnam nisip in cap si sa ne facem mustata din inghetata.

Amu' cred ca mie "toleranta" asta si "go with the flow" mi se trag din toti anii in care am asteptat sa apara ea, toate regretele cum ca n-o sa am un al doilea copil si asa mai departe. A fost un copil foarte - foarte dorit (chiar am recitit aseara Dialoguri cu copilul Atomic, ultima parte, cea in care ma laudam ca sint gravida si pe urma ce-am scris cind am pierdut sarcina, imi dau seama ca m-a afectat mult mai mult decit am crezut eu si ca Addie a fost tot ce mi-am dorit in cei 4-5 ani care au precedat nasterea ei) copil care creste frumos in timp ce prieteni de-ai mei au copii cu boli incurabile... Nu incerc sa fiu dramatica, explic doar de ce apreciez atit faptul ca exista si fac tot ce pot ca sa ne fie bine impreuna.

Asta nu inseamna ca nu imi sare tandara, am mai spus, nu inseamna ca nu cedez si i-o pasez lui Tati cind simt ca ma ia valul, avem seri in care schimbam "tura" de 3 - 4 ori ca sa se culce ea linistita. Dar ma mulez cu mare drag si multa intelegere pe dorintele ei.

Pisigri, citesc cum ai scris de bucuria ta de a vedea ca Ilinca coopereaza, ca e politicoasa etc. Mie mi s-a schimbat brusc optica asta nu de mult, la fel o indemnam si eu sa salute, sa raspuna cind o saluta lumea prin parc si prin magazine... Am stat la o coada si din ceva pricina domnul care era in fata ei s-a apucat sa-i zimbeasca, ea i-a rapuns, next thing ala a dat s-o imbratiseze... Am strigat la el sa-si vada de treaba si, de atunci, am incetat complet sa-i zic ca nu e frumos sa nu raspunda la salut sau sa se strimbe la oameni care o baga in seama. Las' sa se strimbe, din nou, ce?, eu am chef sa fiu amabila de cite ori i se nazare lui x si y sa fie amabil cu mine?

No, ca gata cu pauza de masa, sarcina usoara iti doresc, nu mai scri in blog, te citeam cu mare drag :)
Simonna

mihaelagrosan spune:

Pisigri si dupa parerea mea comportamentul fetitei este din cauza bebelui din burtica. Iti spun din experienta, Elena a reactionat urat pe perioada sarcinii, apoi dupa nastere a fost ok , dar iar a inceput dupa cateva luni de la nastere. Se manifesta cam la fel cu Ilinca. Trebuie rabdare, atentie multa. Problema mare mi se pare cu sotul, trebuie sa va reveniti cumva, fetita simte tot si o afecteaza si asta. Transmite-i sotului ca e super cu 2, chiar mai usor as zice, desi multi parinti cu un copil sunt inspaimantati de idee. Oricum parerea mea e ca viata cu 2 copii e mult mai frumoasa, acum ma bate gandul la al3-lea desi nu pot spune ca e usor in primul an.
Sper din suflet sa va rezolvati rapid prolemele ca sa va puteti bucura de bebelusul din burtica.

Legat de concediu, eu nu as merge fara copii, unde mai e distractia.? Tot anul merg la servici si cand am liber sa stau fara ei, mi se pare f nedrept si de neconceput pt. mine. Mai am si eu nevoie de cate o zi, doua uneori, dar nu mai mult. Intr-adevar trebuie respectat programul lor, dar mie mi se potriveste, nu-mi place sa pierd noptile, nu merg in baruri, cluburi, ma trezesc devreme dimineata. A incercat si sotul sa o culce pe Elena la pranz , anul trecut in vacanta de la mare si a iesit un scandal monstru. Apoi i-am pastrat programul de acasa si a fost super.