Parinteala nepavloviana(5)

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui viviana

Sunt de acord cu ce a spus si Laura si Aqai.

Mai adaug, nu neaparat un sfat, ci felul in care procedam eu.

Am invatat ca niciodata sa nu ii dau explicatii atunci cand este "pornita". A doua zi cand simteam ca este linistita reluam discutia si ii spuneam atunci ce a gresit.
Dar, in discutie nu era ea subiectul ci copiii la modul general.
Ceva de genul: "copiii ar trebui sa stie ca atunci cand mamicile le spun asa si pe dincolo ca ar trebui sa le asculte pentru ca se poate intampla asta si asta..."
Daca persistam aducand in discutie presttia ei se aricea devenea negativista si nu rezolvam nimic.

Pentru scoaterea ei din "criza": ii gaseam altceva de facut, ii mutam atentia pe ce credeam eu ca ar fi interesant de facut.
Hai sa alergam prin padure; ah, am vazut niste veverite, sa mergem sa cautam niste alune sa le chemam.

Daca ai stii tu cati soareci, sobolani roz, maimute, veverite cu pui am vazut eu! Chiar si-n Bucuresti pe sub masini!

Cred ca a doua zi a stat numai de fusta ta pentru ca se simtea cumva vinovata, nesigura de tine - stia ca te-a suparat - si pur si simplu dorea o dovada ca ti-a trecut. Nu numai vorbe. Cauta siguranta pe care nu i-o putea da decat "sanul maltratat" al mamei.
Nici nu ne putem noi inchipui cat de rau i-a parut ca a facut asta.





--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi


Asta cu "critica neorientata" e o idee f buna. e un alt aspect pe care am uitat sa il mentionez, e foarte sensibila la critici si atentionari in public. De exemplu, uita sa spuna buna ziua cind intram ndeva. Daca incep cu ":Da tu nu spui nimic" etc, am pus-o , se va incapatina si conflictul izbucneste. Daca o string usor de mina sau ii pun o mina pe umar sau ii fac un alt semn care sa o atentioneze discret, se corecteaza imediat.
Nu am voie sa povestesc mamei mele de exemplu ca a facut o prostioara sau o pozna, ca se supara. Daca ceva din ce spui e perceput ca o critica, imediat " se ataca" si se bosumfla.

Cumva sunt de acord cu ea, nici mie nu-mi place sa mi se dea peste dejte in public...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui buflea

Citat:
citat din mesajul lui Laura25
Probabil e un sfat aiurea si nu stiu ... dar eu sa fiu in locul tau (pt sanatatea nervilor tai ) as incerca sa evit un timp schimbarile de peisaj care sa o scoata din "zen-ul" ei de zi cu zi.

Si eu cred exact la fel ... eu am mai scris pe la alte subiecte - pana pe la 3.5-4 ani nu e de dus cu copilul in concediu, mai ales la cort, mai ales in gashca cu multa lume. Lumea in general m-a contrazis, au venit sute de exemple cu cat de bine s-au descurcat ei, pe mine nu m-au convins. Una peste alta, concediul cu un toddler este doar schimbarea patului si a lenjeriei, pe bani - in rest - un chin si pentru copii si pentru parinti ... si nimeni nu e de vina.

O sa vezi diferenta cand o sa ajunga pe la 4 ani, se duc singuri sa se culce.


sincer ma mira ce spui. Adica e plin muntele si litoralul de familii cu copii. Si in strainatate lumea merge in vacante si concedii cu copilul.
Poate ca a fost multa lume necunoscuta, intr-adevar. Poate ca mai nou are nevoie de o perioada de adaptare mai lunga, nu stiu de unde vine nevoia asta ca pina acum nu am simtit-o ca fiind prezenta.
Oricum, pt echilibrul familiei noastre, noi trebuie sa ne deplasam din cind in cind. Asa functionam si inainte de Ilinca, asa functionam din nou de cind Ilinca avea 6 luni - bine, nu la cort de la 6 luni.

Ideea e insa ca crizutele apar si acasa. Nu de asemenea intensitate, desi am mai avut conflicte de-astea. Am mai ignorat-o de 2 ori in criza si a iesit mai rau, pt ca a durat mult pina s-a linistit, si nu s-a linistit in cele din urma singura, ci tot in brate la mami. In aceste conditii nu vad nici un beneficiu in a lasa ca lucrurile sa degenereze pina la acest punct, prefer sa dezamorsez conflictul mai din timp, pe cit posibil.

Va multumesc pentru sfaturi. Chiar acum am musafiri si in primele 5 minute oricine i se adresa raspunsul era un miriito-scincit. dupa 5 minute s-a dus sa-i calareasca cu mingi si jucarii.

daca mai aveti idei...



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Archa spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Eu o pun mai degraba pe testarea limitelor - ale ei si ale mele, pt ca si bona, si maica-mea si multa lume spune ca in absenta mea este cu totul alt copil - si in acest context nu stiu cum sa procedez.


Multi copii sunt altfel in absenta parintelui de care sunt cel mai atasati. Fiu-meu e 'alt copil' cand lipsesc mai multe zile la rand - se intampla cam de doua ori pe an. Cand ma intorc, are cateva zile de agitatie maxima, cand isi dezlantuie supararea si ma pune la incercare in fiestecare minutel.

Face asta nu pentru ca-mi testeaza limitele (a trecut peste perioada asta, o astept pe urmatoarea) ci pentru ca e suparat pe mine si ma pedepseste.

Poate si fiica ta te pedepseste din motive stiute de ea si banuite de tine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Archa spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Da, Ilincai ii place la cort. Era foarte bucuroasa ca mergem la munte.

Si da, am plins si eu de fata cu ea, dar de data asta nu mai reuseam sa fac fata nervilor mei si insistentelor ei. Cu semintele nu stiu de ce nu ne-am jucat, eram deja cu capsa pusa, e adevarat, dar cred ca intra in lista mea de "nu se face".

Catelul avea stapin.

Senzatia de abandon a fost cea care i-a creat cosmarurile noaptea, iar pe mine m-a facut sa-mi dau palme virtuale pt cum am reactionat. Acolo am gresit eu.

Cred ca sunt si destul de putin disponibila pt zbenguiala, sarcina trecuta a fost cu col deschis si stat in pat de pe la 6 luni si ceva, si de data asta mi se tot atrage atentia sa o iau usor, sa nu fac efort, sa nu fac aia si ailalta...si atunci ...cred ca si ea se plictiseste cumva.


Daca esti mai putin disponibila pentru zbenguiala, nu te zbengui:)
Daca ti se atrage atentia s-o iei usor, ia-o usor.

Tie ti-a placut la cort si de data asta asa cum iti placea inainte? Sau te-ai temut pentru noua sarcina, ti-ai facut griji pentru ambii copii, te-ai gandit ca n-are nimic ca esti insarcinata si cu un copil intr-o perioada mai dificila, tu poti merge si te poti distra?

Daca ai avut macar cateva din chestiile astea pe cap, Ilinca le-a simtit, a simtit-o pe mama ei nesigura si suparata din niste motive pe care nu le intelege dar le intuieste.

Zic si eu: ia-o usor, prinde momentul in care incep sa se verse hormonii fericirii si lasa-te in voia lor. Fiica ta reactioneaza la tine. Daca tu te ingrijesti si te fericesti si ea se fericeste:)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns viviana spune:

Pisigri, e foarte important sa-i spui ca ai momente cand te "doare ceva". Sunt sigura ca va intelege. Vei fi uimita.
Nu ca nu te simti bine, sau ca esti bolnava, sau nu poti. Astea sperie.

Din experienta recenta cu fino-nepotica mea de 2,6 ani pe care am dadacit-o vreo saptamana:
Ea refuza sa stea in carut. Plange, urla si se zbate de zici ca sta pe carbuni incinsi.
Am plecat cu ea in parc, in carut.
I-am spus inainte ca ar fi frumos sa stea acolo pentru ca pe mine ma doare spatele si mi-ar fi fooarte greu ca atunci cand traversam strada sa o iau in brate.

Chiar a inteles. Si astat foarte cuminte. A doua zi s-a urcat chiar singura in carucior.


Asta cu micile atentionari in public: o deranjau tare de tot asa ca aveam un semn. Imi scarpinam nara. Si stia ea ce are de facut. Sau scoteam un sunet haios.
Sa vezi cum ma urmrea daca imi atingeam sau nu nara cand stia ca a omis ceva. Bineinteles ca omitea special.


Archa .
Parca mi-e necaz ca nu am avut si noi rinoceri roz.
Dar il avem pe fainta din baie pe Eustache din Courage cainele fricos. Daca ma straduiesc chiar il vad.
Faianta are diferite modele aiuristice si in perioadele de criza mergeam acolo impreuna si gaseam "chestii".

Apoi cand ieseam la iarba verde cautam trifoi cu 4 foi, si pui de lacuste. Asa ma mai odihneam si eu. Si culegeam flori de lucerna si faceam prastii din ele.



--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns buflea spune:

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
sincer ma mira ce spui. Adica e plin muntele si litoralul de familii cu copii. Si in strainatate lumea merge in vacante si concedii cu copilul.

Sigur ca sunt, pentru ca e asa "un must" ca in fiecare an sa bifezi plecatul de acasa, nu conteaza cat e de complicat si de obositor, ai plecat de acasa inseamna ca ai fost in concediu . Asta nu inseamna ca parintii se relaxeaza, sau ca copilului ii e bine . Din contra ... Copilul mai mic de 3-4 ani simte in mod negativ orice rupere din rutina lui zilnica. Nu mai doarme in patul lui, nu isi mai respecta orele de masa, de somn, de baie, nu mai are mediul cu care e obisnuit - degeaba pescuieste si rupe flori, nu inteleg nimic din aceasta experienta desi o exploreaza cu curiozitate. Noi am fost odata cu cei mici la un parc de distractii in care ni s-a parut ca au avut super fun ca sa descoper mai tarziu ca nu-si mai aduc aminte nimic si doar toata excursia aia a fost facuta pentru ei ca nu imi trebuia mie vapor cu tobogan cu apa. Si am facut aceeasi greseala, culca-i prin masina, stai prin parcare sa astepti sa se treseasca, pleaca cu borcanele cu mancare dupa mine ...o prostie.

In plus, nu numai ca smulgi copilul din rutina lui zilnica dar parintele, plecat in concediu SA SE ODIHNEASCA, are fix acelasi program ca acasa - ca pana in 3 ani mananca numai pasat si numai anumite mancaruri, doarme de 1-2 ori pe zi la pranz, seara e varza de oboseala si la 10:00 P.M. trebuie sa fii in camera, sa stingi lumina si sa faci liniste ...iar in restul zilei trebuie sa alergi dupa copil, sa nu cada, sa nu bage ceva in gura, sa nu loveasca pe cineva ...pai ce concediu e ala ? In afara de a plati bani ca sa dormi in alt pat, eu nu vad nici o diferenta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Laura25 spune:

pisigri, eu cred ca are legatura cu sarcina ta. Probabil nu intelege ce se intampla si o sperie putin. probabil tu incerci sa te protejezi un pic mai mult ca inainte si ei ii e frica sa nu te piarda. De asta si ziceam, e doar o perioada (fie ca e legatd e sarcina, fie ca e doar testare de limite) in dezvoltarea ei. Va trece, nu e motiv de panica. Incearca sa fii calma si ferma cand e cazul (cand sunt lucruri care ar pune-o pe ea sau pe altii in pericol), dar cat de disponibila se poate in rest.
Ai mei au avut o perioada pe la 3.5-4,5 ani cand plangeau cand ma duceam eu sa ii iau de la gradinita. Efectiv cautau motive sa porneasca plansul. Cate "strici copiii/ din cauza ta fac asa/ cu mine nu plang niciodata" am auzit si eu de la sot sau de la soacra ... eheee! A fost o etapa, a trecut. Ei isi gaseau in plansul ala in bratele mele consolare si liniste pentru toate evenimentele de peste zi. Si acum inca sunt cea care le "da nas" si "ii strica". Soarta ... .



Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Aqai spune:

Buflea, eu iti dau si nu iti dau dreptate aici. Eu am evitat plecarile scurte de o zi doua cu copii mici, sau in locuri aglomerate. cat am mers cu ei la mare in ro am avut experiente si negative si asa - si-asa.

Insa de mici le placea in avion, la hotel, la pensiune la praid... si acuma ii pacalesc uneori cu "mancare de avion" sau "mancare de hotel" ca le pun mancarea in cutii de take away si e mai buna :D

Daca ma gandesc bine la all inclusive a fost cel mai bine. Am incercat sa le respectam si lor programul si in acelasi timp am si lenevit la soare, in apa, in piscine fara sa facem curat in camera sau sa gatim, sau sa spalam prosoape de plaja :DDDD. Dar am fost si noi, si copiii si bunicii si am reusit sa ne organizam in asa fel incat sa ne simtim bine toti.

La plaja ne asezam in coltul nostru si ii lasam in lumea lor sa se balaceasca pe malul apei (la cati adulti erau era intotdeauna si cineva "la panda"); seara daca vroiau mergeam la spectacole sau la joaca, cand se saturau cu randul cineva era cu ei la dormit, faceam plimbari lungi pe plaja tot cu schimbul (parintii or bunicii)

Si sincer s-au simtit atat de bine incat si acum, 2 veri mai tarziu de la ultima expedietie ma intreaba cand mai mergem la marea mediterana.

La fel am facut o runda cu ei in apuseni, dar stand la pensiune, in 2010. I-am plimabat si muncit prin muntii aia de i-am zapacit, cel mare avea 4 ani si urca pe langa lanturi in caldari, cu mine in spatele lui la prindere si cel mic in rucsacul special in spatele domnului tata, si tot le-a placut - pensiunea era tinuta de un cuplu tanar si copiii mei si tanara doamna s-au placut de indata, ii lua la afine si avea bunatati pt ei.

La polul cu totul opus erau iesirile de o zi cu prietenii nostri adulti la tara, la gratare de adulti. Alea erau chin si pe capul meu si pe capul lor, asa ca am incercat "programul oficial" si am renuntat. Nu total, ca mergeam pe acolo, insa aveam inotdeauna alt program fata de ceilalti (mult timp doar noi am avut copii in grupul acela)asa incat sa se simta si copiii bine.

Dar, da trebuie sa te mulezi dupa starea si programul lor, e adevarat.






Cuvintele sunt harta mintii.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui Archa

Citat:
citat din mesajul lui pisigri
Eu o pun mai degraba pe testarea limitelor - ale ei si ale mele, pt ca si bona, si maica-mea si multa lume spune ca in absenta mea este cu totul alt copil - si in acest context nu stiu cum sa procedez.


Multi copii sunt altfel in absenta parintelui de care sunt cel mai atasati. Fiu-meu e 'alt copil' cand lipsesc mai multe zile la rand - se intampla cam de doua ori pe an. Cand ma intorc, are cateva zile de agitatie maxima, cand isi dezlantuie supararea si ma pune la incercare in fiestecare minutel.

Face asta nu pentru ca-mi testeaza limitele (a trecut peste perioada asta, o astept pe urmatoarea) ci pentru ca e suparat pe mine si ma pedepseste.

Poate si fiica ta te pedepseste din motive stiute de ea si banuite de tine.


O sa ma gindesc la ce ai spus.
Dar te rog sa te gindesti si tu ca uite, nu stiu daca se potriveste sau nu ce spui tu.
Parintii mei locuiesc in acelasi bloc cu noi. Ilinca vrea la buni uneori, si o duc; uneori stau cu ea, alteori o las acolo, cu acordul ei, si ma intorc acasa. Cind spune ca vrea acasa, este adusa sau ma suna ai mei si ma duc sa o iau. Nu a stat niciodata acolo cu forta. Cind am fost operata de apendicita, a refuzat de exemplu sa doarma la maica-mea, asa ca a ramas acasa cu tati (lui ii era teama ca nu se trezeste noaptea daca cere pipi).
Ei, daca mergem amindoua, se simte in siguranta, protejata, aparata de orice, nu stiu; cert este ca se poarta..ca acasa. Daca i se interzice ceva, daca o ia bunica-sa mai tare, daca ceva, imediat se bosumfla, tiparul l-am povestit cit de cit.
Daca sta acolo singura, accepta discutiile, negocierile, nu pune bot la cea mai mica observatie/rugaminte (adica inclusiv "ai grija ca o sa versi paharul ala de apa, daca nu mai beipune-l te rog pe masa" e o critica daca-s eu de fata; daca nu, e o remarca benigna).

dimineata sta cu o tipa cu 2 ani mai tinara decit mine, ii aduce poezioare listate, fise distractive de tipul celor de la gradi, cinta cu ea, merg afara, ma rog, se distreaza. Au vazut-o mai multi membri ai familiei. Aproape in fiecare dimineata face istericale cind plec la serviciu. Uneori discuta despre ce vor face in ziua respectiva, si aproape ma da afara din casa, ca sa isi inceapa programul. Dar de cele mai multe ori nu iese din "nu peca, ia-ma-n batze" si plinge si se atirna de mine, parca as lasa-o in jungla. Culmea este ca m-am intors, nu o data, de la parter - stau la etajul 1 - pt ca am uitat ceva in casa, si o gaseam deja cu gura pina la urechi, calare pe fata asta, rizind. Imi iau ce am uitat, dau sa plec, ma striga sa ma pupe si imi spune pa cu gura pina la urechi. Dar asta dupa lacrimile de crocodil, zbierete si atirnat de hainele mele, ca in filmele alea cu copii maltratati.

Nu inteleg de unde apare "obligatia" asta a ei de a face o drama din plecarea mea. Nu am nici o indoiala ca nu e nimic in neregula cu fata asta, daca as avea as lua masuri. Din contra, vine si imi spune lucruri de drag, ii povesteste frumos despre bebe care o sa vina, o invata ca mami o s-o iubeasca la fel, chestii pe care le face din instinct si bun simt, ea nu are copii inca. Deci de ce sunt necesare istericalele? Sunt sincere sau e modul ei de a protesta? Sau e "obligatia" de a-si declara dragostea fata de mine astfel?



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pisigri spune:

Citat:
citat din mesajul lui Archa

Daca esti mai putin disponibila pentru zbenguiala, nu te zbengui:)
Daca ti se atrage atentia s-o iei usor, ia-o usor.

Tie ti-a placut la cort si de data asta asa cum iti placea inainte? Sau te-ai temut pentru noua sarcina, ti-ai facut griji pentru ambii copii, te-ai gandit ca n-are nimic ca esti insarcinata si cu un copil intr-o perioada mai dificila, tu poti merge si te poti distra?

Daca ai avut macar cateva din chestiile astea pe cap, Ilinca le-a simtit, a simtit-o pe mama ei nesigura si suparata din niste motive pe care nu le intelege dar le intuieste.

Zic si eu: ia-o usor, prinde momentul in care incep sa se verse hormonii fericirii si lasa-te in voia lor. Fiica ta reactioneaza la tine. Daca tu te ingrijesti si te fericesti si ea se fericeste:)


Mi-a placut la cort. Mi-a displacut faptul ca imediat ce faceam un pic de efort aveam contractii, dar dispareau la fel de repede cum apareau, asa ca am zacut si eu de pe o patura pe un scaun si inapoi si gata. Dar nu, nu am fost ingrijorata sau suparata.



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 16+

Mergi la inceput