Parinteala nepavloviana(5)
Raspunsuri - Pagina 3
Oxyana spune:
Recomand tuturor mamelor, urmatoarele carti: Cum devenim parinti mai buni-ed Humanitas; Cum sa ne educam copiii-ed Trei; cartile lui Anne Bacus de la ed Teora; sunt foarte practice, cu situatii si solutii concrete. A fi parinte este cea mai grea meserie din lume, dar ca orice meserie, ea trebuie invatata.
Un copil la 3 ani este in faza lui'Nu', la care se adauga si strategiile pentru obtinerea atentiei. Prin tantrumuri(crizele de nervi) obtine atentie negativa de la anturaj, dar pentru el nu conteaza decat faptul ca a obtinut atentie, si in plus, de cele mai multe ori, se va face si cum vrea el. Cel mai bine in situatiile in care copilul a inceput criza, este sa fie lasat in pace, sa nu i se acorde niciun fel de atentie, nu se vorbeste cu el, si nu se uita nimeni la el, toata lumea sa-si vada de alte treburi.
Ilinca tipa uitandu-se fix in ochii mamei. De ce? Ca sa vada ce reactie obtine de la ea! Cu cat vorbeau mai multi oameni cu ea, cu atat tipa mai mult. Fetita a constatat ca prin acest comportament, ea este in centrul atentiei si obtine o groaza de reactii de la cei din jur. Daca limitele puse de parinti, vor fi doborate de comportamentul copilului, atunci el se va comporta mai departe tot la fel, pentru a dobori si celelalte limite; vrea sa vada pana unde poate ajunge. Daca ea se comporta asa, acum cand nu are frati, se va comporta si mai dificil, dupa sosirea bebelusului. De aceea, este absolut necesar ca parintii sa-i modeleze un comportament pozitiv, prin metode adecvate de educatie( vezi cartile de mai sus). Toate acestea sunt in beneficiul copilului, caci va primi o educatie corecta, care-l va forma pentru viata. Este total falsa ideea 'Lasa-l acum, ca e mic, o sa fie altfel cand va creste'. Da, o sa fie altfel, adica lucrurile vor fi si mai rele, si mai greu de indreptat, si cel care va pierde, va fi copilul. Comportamentele problema trebuie descurajate de la inceput, si nu intarite, caci altfel, ele se vor repeta. Discutiile si explicatiile au loc cand copilul este calm, si se fac prin povesti, jocuri si exemple, iar la copiii mici se foloseste foarte mult suport vizual.(Ex. cu cainele: se poate face o poveste cu o fetita care nu a ascultat-o pe mama ei, si s-a jucat cu un caine necunoscut. Ce a patit? Cainele a muscat-o, si ea a trebuit sa mearga la doctor, sa-si bandajeze piciorul, si nu a mai putut sa mearga afara la joaca.) In felul acesta se pot face povesti pe tot felul de situatii, adaptate nivelului de intelegere al copilului.
Oricum, educatia se face in fiecare zi din viata copilului, indiferent ca e concediu, weekend, sarbatoare sau avem musafiri. Copiii educati corect, vor avea o viata mai buna!
viviana spune:
Sunt de acord cu ce a spus si Laura si Aqai.
Mai adaug, nu neaparat un sfat, ci felul in care procedam eu.
Am invatat ca niciodata sa nu ii dau explicatii atunci cand este "pornita". A doua zi cand simteam ca este linistita reluam discutia si ii spuneam atunci ce a gresit.
Dar, in discutie nu era ea subiectul ci copiii la modul general.
Ceva de genul: "copiii ar trebui sa stie ca atunci cand mamicile le spun asa si pe dincolo ca ar trebui sa le asculte pentru ca se poate intampla asta si asta..."
Daca persistam aducand in discutie presttia ei se aricea devenea negativista si nu rezolvam nimic.
Pentru scoaterea ei din "criza": ii gaseam altceva de facut, ii mutam atentia pe ce credeam eu ca ar fi interesant de facut.
Hai sa alergam prin padure; ah, am vazut niste veverite, sa mergem sa cautam niste alune sa le chemam.
Daca ai stii tu cati soareci, sobolani roz, maimute, veverite cu pui am vazut eu! Chiar si-n Bucuresti pe sub masini!
Cred ca a doua zi a stat numai de fusta ta pentru ca se simtea cumva vinovata, nesigura de tine - stia ca te-a suparat - si pur si simplu dorea o dovada ca ti-a trecut. Nu numai vorbe. Cauta siguranta pe care nu i-o putea da decat "sanul maltratat" al mamei.
Nici nu ne putem noi inchipui cat de rau i-a parut ca a facut asta.
--------------------------------------------------------------------------------------------------
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Laura25 spune:
prezentarea cartii "Cum sa ne educam copiii" suna cam asa: "Aldo Naouri, pediatru #351;i psihoterapeut, demonstreaza ca in lumea contemporana balanta a inclinat prea mult in favoarea iubirii (!??!?) si tolerantei fata de copil, pierzandu-se din vedere importanta autoritatii. De aceea, prima urgenta in educatie este tocmai reabilitarea autoritatii, ceea ce presupune recurgerea la interdictii si frustrari." - pentru ca sunt plina de prejudecati in privinta educatiei copiilor si timpul meu este pretios, nu il voi pierde citind o carte care te invata cum sa iti frustrezi copilul. fiecare are parerea lui, dar pe mine aceasta prezentare nu m-a convins decat ca ar trebui sa imi chelui banii si timpul citind altceva.
Eu nu am spus ca e mica, lasa sa faca ce vrea, cand creste se schimba. Am accentuat ideea ca in timp copiii se schimba si reactioneaza mai usor la astfel de stimuli. Si nu, nu ai dreptate ca un copil care face criza de nervi cand il iei de acasa si il duci intr-un mediu total necunoscut, va fi vai si amar cand va creste. Si ai mei au facut crize la varsta pe care o are Ilinca acum, si eu m-am straduit sa ii inteleg si am incercat sa ii ajut sa depaseasca momentul fara "interdictii si frustrari" si slava Domnului, nu prea am motive sa ma plang de ei acum.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
Aqai spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui viviana Pentru scoaterea ei din "criza": ii gaseam altceva de facut, ii mutam atentia pe ce credeam eu ca ar fi interesant de facut. Hai sa alergam prin padure; ah, am vazut niste veverite, sa mergem sa cautam niste alune sa le chemam. |
Noi aveam la un moment dar turme de rinoceri roz ???? in baie:D Aici avem un raton care mai sa fie se ascunde fix cand se uita copilul, de aceea copilul trebuie sa stea cat mai tacut si sa se prefaca ca nu se uita :))))
sa vezi 2 baietoi care in secunda doi se opresc din urlat, stau incremeniti si numai coada ochisorilor li se misca :)))))
3 ani e o varsta ideala pt distrasul atentiei, sincer imi e dor de perioada asta. Acuma am inceput sa primesc replici de genul silly mom...
Cuvintele sunt harta mintii.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Probabil e un sfat aiurea si nu stiu ... dar eu sa fiu in locul tau (pt sanatatea nervilor tai  ) as incerca sa evit un timp schimbarile de peisaj care sa o scoata din "zen-ul" ei de zi cu zi. |
Si eu cred exact la fel ... eu am mai scris pe la alte subiecte - pana pe la 3.5-4 ani nu e de dus cu copilul in concediu, mai ales la cort, mai ales in gashca cu multa lume. Lumea in general m-a contrazis, au venit sute de exemple cu cat de bine s-au descurcat ei, pe mine nu m-au convins. Una peste alta, concediul cu un toddler este doar schimbarea patului si a lenjeriei, pe bani - in rest - un chin si pentru copii si pentru parinti ... si nimeni nu e de vina.
O sa vezi diferenta cand o sa ajunga pe la 4 ani, se duc singuri sa se culce.
pisigri spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui Marox
Daca asa scrie in Biblia parintilor nepavlovieni, cum ca un copil trebuie lasat sa faca tot ce vrea, cind vrea si cum vrea, iar parintele n-are alt drept decit sa plinga de nervi, dar ascunzindu-se de sot, rude si prieteni....................atunci ma felicit ca nu sint un parinte AP. Marox, mama lui Alex (n. 14.06.03) si a Juliei (n. 29.03.05) |
Marox, nu o lua ...atat de ad litteram :). Pur si simplu nu a vrut sa manince in secunda 2 dupa rezire ci a vrut sa mergem la pescuit, desi eu nu prea aveam chef; am mers insa, balta era la 25 de metri si nu aveam altceva mai bun de facut, oricum. La chestii de-astea ma refer. A vrut sa manince caise inainte de micul dejun si a vrut sa mergem la zmeuris. Le-am facut si pe astea. Nu ma costa nimic si nu se oprea pamintul din loc. Chit ca nu se prea mulau pe dorintele mele in acel moment.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si
16+
Laura25 spune:
Adevarul este ca depinde foarte mult si de firea copilului. Finutza mea merge cu cortul de la 9 luni 
(are aproape 2 ani acum) si e cel mai dulce si cuminte copil: doarme, se joaca, mananca bine, e toata un zambet si o buna dispozitie. Daca e vorba de concediu de ala 'adevarat', cu plecat de acasa 6-7 zile, eu una nu as putea lasa copilul acasa, chiar daca primele 2 zile sunt "frecate" cu adaptarea la mediu. Sfatul meu se referea iesiri mai scurte si mai ales la perioada asta, cand Ilinca e mai 'jumpy' asa, e si pisigri insarcina si cu nervii mai sensibili.
Oricum, e usor de dat cu parerea cand citesti calm si analizezi din spatele monitorului. E usor sa spui "aaa, ai facut asa, pai de ce!? trebuia sa faci invers!" dupa ce fapta s-a consumat si citesti doar o relatare. Mult mai greu e sa iti pastrezi calmul si sa vii cu solutii-minune in focul evenimentelor.
Am marfa la bazar umanitar DC
Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi
'Cos what I feel is the only truth for me
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Laura25 Probabil e un sfat aiurea si nu stiu ... dar eu sa fiu in locul tau (pt sanatatea nervilor tai ) as incerca sa evit un timp schimbarile de peisaj care sa o scoata din "zen-ul" ei de zi cu zi. Desi, probabil exista si ideea ca expunerea la situatii noi, persoane noi, ar 'forta-o' cumva sa le accepte apoi mai usor, sa se adapteze mai bine. Nu stiu ... greu de spus cum e mai bine, depinde si de firea ei in general. La multi copii fortarea independentei ii face mai "agatati de fusta mamei", la altii da rezultate foarte bune.Am marfa la bazar umanitar DC Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005) Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi 'Cos what I feel is the only truth for me |
Stii ce ma enerveaza? Faptul ca ea nu a avut niciodata probleme cu adaptarea la locuri noi. De la 6 luni bintuim si a fost ok. Eu o pun mai degraba pe testarea limitelor - ale ei si ale mele, pt ca si bona, si maica-mea si multa lume spune ca in absenta mea este cu totul alt copil - si in acest context nu stiu cum sa procedez. Avind in vedere firea ei, e clar ca o mina de fier nu e potrivita pt ea.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si
16+
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Archa pisigri, imi dau seama ca ai glumit la faza cu 'cea mai AP mama din lume' si-mi mai dau seama ca intelegi ca AP nu inseamna sa lasi copilul sa faca ce vrea, cand vrea si cum vrea - din simplul motiv ca lasatul copilului sa faca ce vrea e o responsabilizare prea mare pentru copil, mai ales in conditii pe care le simte ca fiind ostile sau deranjante. Din experienta mea cu fiul meu (4 ani): de cate ori plecam cu totii pe undeva, are nevoie de cel putin doua zile de acomodare. Asta nu inseamna ca nu doarme sau nu mananca, ci - chiar daca nu se manifesta de fiecare data - e jumpy, zambeste mult mai rar, e foarte doritor de compania noastra s.a.m.d. Cand ne aflam in circumstante care-l streseaza sau pe care le percepe ca fiind 'amenintatoare', am grija sa-i mentin macar o parte din rutina si mai ales sa ma simta (sa ne simta) ca fiind foarte siguri pe noi. E foarte fericit si usurat cand constata ca lucrurile sunt la fel, doar peisajul s-a schimbat si, dupa ce se obisnuieste, poate sa se bucure de compania celorlalti sau de ce se afla in jurul lui. Acum, catelul ala era al cuiva? Stapanul se afla prin preajma? Ilincai ii place la cort? A spus ceva despre asta? (Si noi am fost plecati in we si sambata seara fiu-meu mi-a spus ca nu-i place acolo unde ne aflam; nu inseamna ca am plecat imediat dar l-a usurat simplul fapt ca a putut s-o spuna si l-am inteles) Si cu cojile de seminte de ce nu v-ati jucat macar un pic? Nu stiu, intreb si eu. Fiu-meu ii uda pe prietenii nostri si toata lumea a intrat in joc. Nu i-a convenit la inceput cand a fost udat si el dar pe urma s-a distrat foarte tare. E foarte de inteles ca te-a busit plansul (mai ales acum ca esti insarcinata - felicitari!). Si eu am avut din astea si inca mai am. Dar eu plang de fata cu cine se nimereste, adica, ma rog, cu baiatul sau cu sotul meu. Am fugit si eu de cateva ori cu disperare de langa el si mi-am dat seama ca ii face mult mai rau senzatia aia de abandon decat sa ma vada plangand. Si mai beneficiez si de niste mangaieri de o mare dulceata. |
Da, Ilincai ii place la cort. Era foarte bucuroasa ca mergem la munte.
Si da, am plins si eu de fata cu ea, dar de data asta nu mai reuseam sa fac fata nervilor mei si insistentelor ei. Cu semintele nu stiu de ce nu ne-am jucat, eram deja cu capsa pusa, e adevarat, dar cred ca intra in lista mea de "nu se face".
Catelul avea stapin.
Senzatia de abandon a fost cea care i-a creat cosmarurile noaptea, iar pe mine m-a facut sa-mi dau palme virtuale pt cum am reactionat. Acolo am gresit eu.
Cred ca sunt si destul de putin disponibila pt zbenguiala, sarcina trecuta a fost cu col deschis si stat in pat de pe la 6 luni si ceva, si de data asta mi se tot atrage atentia sa o iau usor, sa nu fac efort, sa nu fac aia si ailalta...si atunci ...cred ca si ea se plictiseste cumva.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si
16+
pisigri spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Oxyana Recomand tuturor mamelor, urmatoarele carti: Cum devenim parinti mai buni-ed Humanitas; Cum sa ne educam copiii-ed Trei; cartile lui Anne Bacus de la ed Teora; sunt foarte practice, cu situatii si solutii concrete. A fi parinte este cea mai grea meserie din lume, dar ca orice meserie, ea trebuie invatata. Un copil la 3 ani este in faza lui'Nu', la care se adauga si strategiile pentru obtinerea atentiei. Prin tantrumuri(crizele de nervi) obtine atentie negativa de la anturaj, dar pentru el nu conteaza decat faptul ca a obtinut atentie, si in plus, de cele mai multe ori, se va face si cum vrea el. Cel mai bine in situatiile in care copilul a inceput criza, este sa fie lasat in pace, sa nu i se acorde niciun fel de atentie, nu se vorbeste cu el, si nu se uita nimeni la el, toata lumea sa-si vada de alte treburi. Ilinca tipa uitandu-se fix in ochii mamei. De ce? Ca sa vada ce reactie obtine de la ea! Cu cat vorbeau mai multi oameni cu ea, cu atat tipa mai mult. Fetita a constatat ca prin acest comportament, ea este in centrul atentiei si obtine o groaza de reactii de la cei din jur. Daca limitele puse de parinti, vor fi doborate de comportamentul copilului, atunci el se va comporta mai departe tot la fel, pentru a dobori si celelalte limite; vrea sa vada pana unde poate ajunge. Daca ea se comporta asa, acum cand nu are frati, se va comporta si mai dificil, dupa sosirea bebelusului. De aceea, este absolut necesar ca parintii sa-i modeleze un comportament pozitiv, prin metode adecvate de educatie( vezi cartile de mai sus). Toate acestea sunt in beneficiul copilului, caci va primi o educatie corecta, care-l va forma pentru viata. Este total falsa ideea 'Lasa-l acum, ca e mic, o sa fie altfel cand va creste'. Da, o sa fie altfel, adica lucrurile vor fi si mai rele, si mai greu de indreptat, si cel care va pierde, va fi copilul. Comportamentele problema trebuie descurajate de la inceput, si nu intarite, caci altfel, ele se vor repeta. Discutiile si explicatiile au loc cand copilul este calm, si se fac prin povesti, jocuri si exemple, iar la copiii mici se foloseste foarte mult suport vizual.(Ex. cu cainele: se poate face o poveste cu o fetita care nu a ascultat-o pe mama ei, si s-a jucat cu un caine necunoscut. Ce a patit? Cainele a muscat-o, si ea a trebuit sa mearga la doctor, sa-si bandajeze piciorul, si nu a mai putut sa mearga afara la joaca.) In felul acesta se pot face povesti pe tot felul de situatii, adaptate nivelului de intelegere al copilului. Oricum, educatia se face in fiecare zi din viata copilului, indiferent ca e concediu, weekend, sarbatoare sau avem musafiri. Copiii educati corect, vor avea o viata mai buna! Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, pot linisti durerile sufletesti - Octavian Paler |
Am citit cite ceva din ce sugerezi tu acolo. Nu-s de acord cu tot ce ai spus. Sa o ignor in plin tantrum ii da exact senzatia aia de abandon de care scriam mai sus si nu face decit sa exagereze si sa accentueze criza.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si
16+