Luceafarul la 3 ani??
Raspunsuri - Pagina 16
Rufus spune:
Da, Julia, poate. Ti-e ciuda, cumva?
Probabil ca poate memora si teoremele, poate si cartea de telefon din Bucuresti.
Dintr-un motiv inexplicabil
prefera o poezie.
Rufus, Tora si iadele
JuliaSM spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Da, Julia, poate. Ti-e ciuda, cumva? |
Daca cu asta ai ramas din topicul asta...
Cand o discutie ajunge la asemenea argumente, nu mai e conversatie.
carmencat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM Aqai, forma exista - invatarea poeziei pe de rost, fetita desteapta, postarea pe youtube, interviul mamei, aplaudaci...fara numar. Fondul ? ... intrebati-o pe fetita cine e Catalin. Sau de ce ii place Luceafarul asa de mult, dupa cum spune la un moment dat. Daca raspunde la vreuna din intrebarile astea, exista si fond. Nu discut despre asta neaparat in termen de abuz. Caut eficienta in toata treaba asta, ceva care sa ma convinga si pe mine ca se merita sa ii invat pe copiii mei poezii lungi, care le depaseste puterea de intelegere. |
Eficienta o constituie exersarea memoriei. De ce? Pentru ca poate. Ca daca nu vroia sau nu putea, nu o facea.
Da, nu stie cine e Catalin si povestea poate o stie in mare. Dar sunt adulti care nu inteleg Luceafarul, deci despre ce vorbim?
Si fetita mea vine cu poezii si cantecele invatate la gradi la engleza (ca e particulara si ora de engleza e inclusa in pret si cumva la impuse), pronunta corect, dar habar nu are ce spune. O intreb de fiecare data si incerc sa lamuresc cu ea cuvintele si ce inseamna ele.
Da' ii place.
La aproape 3 ani are un bagaj impresionant de cuvinte si de cunostinte. Nu ca eu is ma-sa si o zic eu. Imi zic si mie altii. Mie mi se pare firesc. Nu am facut decat sa ii dam ce a cerut. Daca stie sa numere pana la 15 perfect si pana la 20 cu putin ajutor de ceva vreme inseamna ca am chinuit-o? Nu. Inseamna ca avem 15 trepte la scara interioara pe care le numaram de fiecare data cand urcam si coboram, din bebelusia ei incoace. Daca stie de foarte multa vreme animalele si ce inseamna salbatic si domestic si care sunt unele si care altele, cum fac ele si cateva detalii despre fiecare inseamna ca am fortat-o? Nu. Inseamna ca am avut carticele cu poze si ne-am jucat muuult impreuna si am vorbit. Ea vine cu cate o carticica si spune: mami, hai sa volbim desple animale. Am fost si la gradina zoologica si la ferma animalelor si am exemplificat pe viu. Da, e adevarat, as fi putut sa imi beau cafeaua linistita pe net sau sa stau cu mopul in mana toata ziua sau sa perii cainii sau pur si simplu sa o trimit sa se joace singura. Si astea sunt numai exemple.
Nu, nu am o parere foarte buna despre crescutul neingraditi, fara reguli, ca sa nu le distrugem personalitatea, ca vor invata ei candva si ce trebuie. Este nefiresc.
Traim intr-o societate cu reguli si a stii sa spui buna dimineata/buna ziua/buna seara si momentul de zi in care sa le folosesti nu mi se pare un abuz. Nici a stii si a folosi te rog/multumesc/cu placere. Daca nu inveti astea de mic si nu iti devin o a doua natura le vei ignora si mare. Abia atunci vei considera ca se face un abuz obligandu-te sa le folosesti.
Mi se pare normal sa mancam cu totii la masa. Nu sa alerg cu castronul prin casa, nu sa ia cate o gura de mancare cand are chef. Asta ne foloseste cand mergem la restaurant si stie ca stam pe scaun pana terminam de mancat cu totii, ca asa este politicos.
Este neplacut sa te duci intr-un restaurant si sa te impiedici la propriu de copii, chiar marisori, lasati sa alerge prin restaurant in timp ce parintii stau extrem, extrem de relaxati la masa. In fond de ce si-ar bate capul, ca nu pe ei ii deranjeaza. La masa mea vin si balesc si intreaba ce am in farfurie, de copilul meu trag sa il dea jos de pe scaun sa se joace printre mese. Ca imping un scaun in timp ce chelnerul vine cu o comanda? Vaaaaai ce distractiv!! Eh, ce sa le faci, sunt copii...
Mie mi se pare nefiresc acest mod de abordare a lucrurilor.
Cum va accepta vreodata acel copil libeeeeeeeer si neingradit, ca nu cumva sa i se afecteze personalitatea, ca libertatea lui se termina unde incepe libertatea altuia?
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
ela_04 spune:
Ma dau si eu cu parerea acum...
| Citat: |
| Atunci sa memoreze si cartea tehnica de la masina de facut paine si niscai teoreme pentru geometria in spatiu, pentru ca poate. |
Poate e adevarat dar... nu o va face...
creierul nu va asimila decat ceva care pt fiecare prezinta un interes...
copilului i-a placut poezia daca a reusit sa o memoreze.
Indiferent cat de buna e memoria daca nu exista elementul de curiozitate, de interes, de excitatie pt creier nu va reusi sa o memoreze...
Unii sunt in stare sa memoreze zeci de legii, de poezi, de date... dar nu va putea niciodata sa retina o singura teorema din matematica... desi isi doreste...
de ce? cum se explica...?!...
pisigri spune:
Julia, multa sanatate copiilor !
Eu inteleg ce spui tu, este un joc foarte frumos asta cu, cartonasele, exista si variante pe computer pentru adulti.
Eu de exemplu nu am reusit inca sa joc asta cu Ilinca. Nu stiu daca nu intelege ce vreau de la ea, dar nu o intereseaza inca.
Si, totusi, de ce sunt urite spectacolele de sfirsit de trimestru de la gradinita?
La mine stiu ca puneam in scena Fata babei si fata mosneagului, cintam cintecele de-alea cu "gesticulari"...
Care e diferenta intre a invata versurile unui cintec si versurile unei poezii?
Da, in clasele primare, faceam serbari presarate cu "partidul si conducatorul" dar si atunci invatatoarea prefera sa ne imparta de-alde "Ce-ti doresc eu tie dulce Romanie", decit altele...
Eu iti spun sincer ca si acum imi dau lacrimile cind vad copii participind la serbari, ca e dans, ca e un cintecel, ca sunt dansuri populare (ohoho, ce mai pling la astea...). Sunt un inceput, zic eu, pentru ca piticotii astia sa invete sa se "manifeste" si in fata unui public - vor avea mai tirziu examene orale, exercitii de argumentare, prezentari in fata clasei etc. Suntimpreuna cu colegii lor, ceea ce mai "amortizeaza" din emotii pentru cei mai "nefacuti pentru scena", intr-o atmosfera teoretic prietenoasa...
Iti inteleg opinia legata de memorarea dusa la absurd, din clasele de scoala, desi mi-e greu sa inteleg cum poti face un comentariu (ma rog, caracterizare, incadrare a operei in gen, orice fel de studiu argumentativ pe tema operei) fara nici un citat, mai ales in cazul poeziilor; am avut si eu parte de o scurta intilnire cu un cadru didactic care dicta comentariile, dupa care ii asculta pe elevi ca si cum ar fi fost vorba de poezie...
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 
18+
JuliaSM spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat Mi se pare normal sa mancam cu totii la masa. Nu sa alerg cu castronul prin casa, nu sa ia cate o gura de mancare cand are chef. Asta ne foloseste cand mergem la restaurant si stie ca stam pe scaun pana terminam de mancat cu totii, ca asa este politicos. Este neplacut sa te duci intr-un restaurant si sa te impiedici la propriu de copii, chiar marisori, lasati sa alerge prin restaurant in timp ce parintii stau extrem, extrem de relaxati la masa. In fond de ce si-ar bate capul, ca nu pe ei ii deranjeaza. La masa mea vin si balesc si intreaba ce am in farfurie, de copilul meu trag sa il dea jos de pe scaun sa se joace printre mese. Ca imping un scaun in timp ce chelnerul vine cu o comanda? Vaaaaai ce distractiv!! Eh, ce sa le faci, sunt copii... Mie mi se pare nefiresc acest mod de abordare a lucrurilor. Cum va accepta vreodata acel copil libeeeeeeeer si neingradit, ca nu cumva sa i se afecteze personalitatea, ca libertatea lui se termina unde incepe libertatea altuia? |
Carmencat, tu despre cine vorbesti? Despre copiii tai inteleg ca nu. Despre ai mei? Bnauiesc ca nu, pentru ca eu nu am povestit niciodata asa ceva despre noi, pentru ca nu asa abordam noi lucrurile.
Atunci ma intreb despre cine vorbesti si despre copiii cui? Sincer nu inteleg si nu inteleg nici legatura cu subiectul. Mi se pare ca unele persoane isi scriu parerea fara a fi citit ce s-a scris inainte la topic, hai, nu de toata lumea, dar macar de persoanele cu csre crezi ca intretii discutia.
Ramonika spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat Este neplacut sa te duci intr-un restaurant si sa te impiedici la propriu de copii, chiar marisori, lasati sa alerge prin restaurant in timp ce parintii stau extrem, extrem de relaxati la masa. In fond de ce si-ar bate capul, ca nu pe ei ii deranjeaza. La masa mea vin si balesc si intreaba ce am in farfurie, de copilul meu trag sa il dea jos de pe scaun sa se joace printre mese. Ca imping un scaun in timp ce chelnerul vine cu o comanda? Vaaaaai ce distractiv!! Eh, ce sa le faci, sunt copii... Mie mi se pare nefiresc acest mod de abordare a lucrurilor. Cum va accepta vreodata acel copil libeeeeeeeer si neingradit, ca nu cumva sa i se afecteze personalitatea, ca libertatea lui se termina unde incepe libertatea altuia? |
of, daca nici parintii nu pot fi ingaduitori cu copiii in situatiile descrise de tine mai sus, atunci ce pretentii sa avem de la cei care nu au copii?
si daca copilul nu vrea sa stea smirna la masa si sa manance (eventual) tot, ce sa-i fac? sa-l imobilizez in scaun? fiica-mea ar face mai mare scandal (si implicit ar deranja comesenii) daca as restrictiona-o decat daca as lasa-o "sa-si faca de cap" prin local.
oricum doar la romani e mentalitatea asta comunista sa stea copilul unde-l pui (cu mainile la spate, va mai aduceti aminte?) si sa nu deranjeze, ca altfel si-o ia peste ochi (la propriu am vazut un "tata" cum a articulat-o pe fiica-sa peste ochi - nu exagerez- pt. ca "nu statea linistita" si topaia si vorbea mult
)in Occident de ce sunt toti relaxati cand vine vorba de copii in public care "deranjeaza"? ei isi cara copiii peste tot, ii implica in toate activitatile de zi cu zi, noi inca suntem in cautare de alternative, cine sta cu copilul sa merg si eu la cumparaturi, la un suc, la coafor etc. parca ar fi contagiosi copilasii.
Aqai spune:
Ramonika, o completare: aici unde sunt eu cel putin, copiii sunt socializati de la varste atat de mici incat NU alearga prin restaurant si au manierele potrivite (nu as vrea sa fiu gresit inteleasa, ca fac si aici copiii tantrumuri cand sunt obositi, flamanzi sau pur si simplu cu popoul in sus) insa au deja la 3-4 ani un comportament social.
la biserica, de ex, stau cuminti o ora si jumatate caat dureaja slujba; au caietele, mai deseneaza, mai plimba o masinuta pe bancuta dar in liniste nederanjandu-i pe ceilalti. E o chestiune de obisnuinta, acum asa fac si ai mei, dar la inceput, acum vreo 6 luni, era jale. nu stateau 5 min cu fundul pus pe scaun.
la restaurant, da, noua ni se pare normal sa misune printre mese; dar credeti-ma ca de cate ori am fost cu ei la restaurant erau singurii care faceau asta. In rest toti alti copiii din restaurant stateau la locul lor si mancau sau colorau la masa ori mai stiu eu ce. Si asta nu pentru ca ar fi ai mei nesimtiti, ci pentru ca uite, avem conceptii diferite in ceea ce priveste cresterea copilului - ca si cultura.
daca si parintii de pe aici ar considera ca e normal ca ai lor copii sa se zbenguie si foiasca pana darama restaurantul, cred ca ar face-o (copiii). dar parerea mea e ca ii invata ca sunt tousi unele locuri in care avem un anumit comportament. Si repet, incep asta de la cateva saptamani. La film la brave am vazut bebe de cateva luni la cinema 3d.
gata offtopic. revin ontopic cu o postare noua.
Happy now?
pisigri spune:
Ramoniko, eu zic ca totul are o limita. Daca fie-mea vrea sa stea sub masa mea, n-are decit; daca se duce pe sub mesele invecinate, sa incomodeze pe altii, sa rupa ciorapii doamnelor, sa traga fata de masa pe jos, sa isi plimbe jucariile plimbate si pe jos pe fata lor de masa, deja cred ca trebuie sa intervin. Vecinii de la mesele alaturate poate au venit si ei sa se simta bine, sa se relaxeze, sa discute fara sa fie deranjati. Iar chestia cu uitatul in farfuria altora poate fi penibila pentru toate partile implicate.
In fiecare loc public in care mergem exista un cod nescris (sau scris...) de comportare civilizata. Nu are nimeni pretentia de la un copil sa manince elegant stridii, cu servetul in poale si minuind cu gratie desfacatorul de scoici, dar de aici pina la a arunca cu mincare pe jos, a se juca cu mingea in restaurant etc, e cale lunga.
In aceste cazuri, eu ii invinovatesc pe parinti. Pentru ca nu stau de vorba cu copiii lor, pentru ca nu le-au luat de acasa distractii potrivite pentru un restaurant, pentru ca nu tin cont de nevoile si rabdarea copilului si il pun in ipostaze nepotrivite lui, care il solicita prea mult.
Si nu e vorba ca ar fi o molima, dar eu chiar nu m-as duce cu bebelusul la coafor, sa traga de el toata lumea si sa inhaleze fixativ, vapori de vopsea etc. Nici la cumparaturi in supermarket nu am mers cu ea pina spre 8 luni, la sfatul sincer al pediatrei, care mi-a spus ca nu are rost sa o expun la crocobaurii din instalatiile de aer conditionat si la aglomeratie. Nu pentru ca m-ar fi pedepsit cineva daca o faceam, dar mi se pareau locuri nepotrivite pentru un bebelus. Cind chiar nu ai de ales, inteleg; dar cind faci chestiile astea intii pt binele tau ca adult, fara a tine cont prea tare de ce e mai bine pentru bebelus...
Dar asta e alta discutie si cred ca si mentalitatile sunt diferite pe tema asta, in RO si in strainatate.
IULIA va invinge CANCERUL
http://pisigri.blogspot.com/
Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+