Luceafarul la 3 ani??
Raspunsuri - Pagina 17
oana1177 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui carmencat Eficienta o constituie exersarea memoriei. De ce? Pentru ca poate. Ca daca nu vroia sau nu putea, nu o facea. Da, nu stie cine e Catalin si povestea poate o stie in mare. Dar sunt adulti care nu inteleg Luceafarul, deci despre ce vorbim? Si fetita mea vine cu poezii si cantecele invatate la gradi la engleza (ca e particulara si ora de engleza e inclusa in pret si cumva la impuse), pronunta corect, dar habar nu are ce spune. O intreb de fiecare data si incerc sa lamuresc cu ea cuvintele si ce inseamna ele. Da' ii place. La aproape 3 ani are un bagaj impresionant de cuvinte si de cunostinte. Nu ca eu is ma-sa si o zic eu. Imi zic si mie altii. Mie mi se pare firesc. Nu am facut decat sa ii dam ce a cerut. Daca stie sa numere pana la 15 perfect si pana la 20 cu putin ajutor de ceva vreme inseamna ca am chinuit-o? Nu. Inseamna ca avem 15 trepte la scara interioara pe care le numaram de fiecare data cand urcam si coboram, din bebelusia ei incoace. Daca stie de foarte multa vreme animalele si ce inseamna salbatic si domestic si care sunt unele si care altele, cum fac ele si cateva detalii despre fiecare inseamna ca am fortat-o? Nu. Inseamna ca am avut carticele cu poze si ne-am jucat muuult impreuna si am vorbit. Ea vine cu cate o carticica si spune: mami, hai sa volbim desple animale. Am fost si la gradina zoologica si la ferma animalelor si am exemplificat pe viu. Da, e adevarat, as fi putut sa imi beau cafeaua linistita pe net sau sa stau cu mopul in mana toata ziua sau sa perii cainii sau pur si simplu sa o trimit sa se joace singura. Si astea sunt numai exemple. Nu, nu am o parere foarte buna despre crescutul neingraditi, fara reguli, ca sa nu le distrugem personalitatea, ca vor invata ei candva si ce trebuie. Este nefiresc. Traim intr-o societate cu reguli si a stii sa spui buna dimineata/buna ziua/buna seara si momentul de zi in care sa le folosesti nu mi se pare un abuz. Nici a stii si a folosi te rog/multumesc/cu placere. Daca nu inveti astea de mic si nu iti devin o a doua natura le vei ignora si mare. Abia atunci vei considera ca se face un abuz obligandu-te sa le folosesti. Mi se pare normal sa mancam cu totii la masa. Nu sa alerg cu castronul prin casa, nu sa ia cate o gura de mancare cand are chef. Asta ne foloseste cand mergem la restaurant si stie ca stam pe scaun pana terminam de mancat cu totii, ca asa este politicos. Este neplacut sa te duci intr-un restaurant si sa te impiedici la propriu de copii, chiar marisori, lasati sa alerge prin restaurant in timp ce parintii stau extrem, extrem de relaxati la masa. In fond de ce si-ar bate capul, ca nu pe ei ii deranjeaza. La masa mea vin si balesc si intreaba ce am in farfurie, de copilul meu trag sa il dea jos de pe scaun sa se joace printre mese. Ca imping un scaun in timp ce chelnerul vine cu o comanda? Vaaaaai ce distractiv!! Eh, ce sa le faci, sunt copii... Mie mi se pare nefiresc acest mod de abordare a lucrurilor. Cum va accepta vreodata acel copil libeeeeeeeer si neingradit, ca nu cumva sa i se afecteze personalitatea, ca libertatea lui se termina unde incepe libertatea altuia? |
Carmen,
nici la noi nu alearga copiii prin jurul meselor la restaurant/ terasa. In general coloreaza sau plimba masinutze pe masa lor. si intr-adevar, ii cam duc de mici la restaurant si tot de mici ii lasa sa manance singuri si la sfarsit sunt f comici, asa, un pic mozolici.
se poate socializa cu copilul fara sa obligi pe nimeni sa suporte un tambalau ca deh, e copil... depinde doar de parinti
Aqai spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM Nu discut despre asta neaparat in termen de abuz. Caut eficienta in toata treaba asta, ceva care sa ma convinga si pe mine ca se merita sa ii invat pe copiii mei poezii lungi, care le depaseste puterea de intelegere. |
Julia, sorry, dar nu vei gasi asa ceva fiinda in realitate nu cauti asta
Tu esti destul de sigura pe tine ca mama si pe metodele tale de parenting, cam asta transpare din postarile tale. Nu discuti in termeni de abuz, dar dezaprobi prin atitudine si cuvinte mai echilibrate ceea ce face mama respectiva.
Nici eu nu sunt de acord cu postarea pe you-tube si mediatizarea copilului, nu de asta are nevoie copilul asta, dar daca are o asemenea capacitate de memorare e clar ca are nevoie de un alt fel de parinteala decat oferim noi copiiilor nostri "regular". De altfel, ti-a spus ca sunt de acord cu multe din abordarile tale, si eu le practic, dar nu cred ca sunt potrivite unui copil care are un talent extraordinar. Un astfel de copil are altfel de nevoi decat cei obisnuiti, credinta mea.
Happy now?
carmencat spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui JuliaSM [quote] Carmencat, tu despre cine vorbesti? Despre copiii tai inteleg ca nu. Despre ai mei? Bnauiesc ca nu, pentru ca eu nu am povestit niciodata asa ceva despre noi, pentru ca nu asa abordam noi lucrurile. Atunci ma intreb despre cine vorbesti si despre copiii cui? Sincer nu inteleg si nu inteleg nici legatura cu subiectul. Mi se pare ca unele persoane isi scriu parerea fara a fi citit ce s-a scris inainte la topic, hai, nu de toata lumea, dar macar de persoanele cu csre crezi ca intretii discutia. |
Nu o lua personal, nu am vorbit despre copiii tai, nu ne cunoastem, nu iti cunosc familia si nici copiii. Exemplele date de mine sunt o extrapolare de la teoriile de a nu abuza copilul cu educatia. Abuzul e abuz, educatia e educatie. Educatie inseamna si a invata copilul ceva, indiferent ce, daca ii face placere. A mea invata cu placere poezii si cantece. Nepoata-mea picteaza, de exemplu. Si in discutia de fata nu vad cum poti obliga un copil atat de mic sa invete 98 de strofe, daca nu are intr-adevar un talent deosebit si, evident, mama rabdare sa ii cultive acest talent.
Ce am vrut sa spun cu postarea mea este ca se exagereza cu aceasta "neabuzare" de unii parinti, care e folosita ca pretext la needucare. Nu ma refer explicit la tine sau la cineva de aici de pe forum. Am dat niste exemple.
Si da, sunt destul de umblata sa vad cum se comporta copiii in diverse parti din lumea asta.
Si iarasi da, sunt din categoria celor care considera ca libertatea mea se termina unde incepe libertatea altuia. Si ca asta se invata.
Si sa ne intoarcem la poezii. Desi fi-mea era numai de o saptamana la noua gradi, la sfarsitul acelei saptamani urmand a fi serbarea, nu numai ca a invatat poeziile si cantecelele ei in romana si engleza, ci am avut surpriza ca la o perioada dupa serbare sa o auzim recitand prin casa si poeziile si cantecele celorlalti copii. Te asigur ca nu a fortat-o nimeni. Pur si simplu le-a retinut.
Sunt meserii la care nu numai ca se pune accent pe memoria fotografica si pe capacitatea de memorare, ci sunt chiar vitale.
De ce sa nu incurajam copilul daca are inclinatii catre asa ceva?
Daca ar fi foarte talentata la desen ar fi considerat normal, chiar o datorie, sa o incurajezi si sa o dai la un cerc de desen, ceva. Daca ar fi foarte talentata la dans, la fel, ar fi incurajata si dusa sa faca asta in cadru organizat.
Uite ca fetita respectiva e talentata la memorat poezii si ii place asta. De ce sa nu fie incurajata?
De ce este un abuz sa recite o poezie de nu conteaza cate strofe, dar nu e un abuz sa exerseze la balet sau la pian?
Cine stie... poate va fi o viitoare actrita de exceptie...
Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.
corap spune:
pai educatia ei (a copilului de pe youtube) incepe cu o maaaaare minciuna. pen'ca exista poezii mai lungi in literatura romana (si, culmea, chiar poezii adaptabile nivelului de cunoastere a unui copil - "cartea cu apolodor" e un exemplu intamplator, desi nu are nouazeci si opt de strofe).
poate copilul e ceea ce se cheama "gifted". dar nivelul scazut de cunostinte al mamei, care baga cu lingura, senina si plina de mandrie lucruri neadevarate in memoria copilului, si expunerea pe care i-a "oferit-o" nu e ceea ce are nevoie un copil gifted.
(asta pe langa parerile mele, care sa zicem ca ar suporta discutii, ca sa spui de doua ori pe zi o poezie interminabila din care nu intelegi nimic e o mare risipa de timp, ca sa tii copilul intr-un dispozitiv de restrangere a miscarii fara ca acest lucru sa fie necesar pentru siguranta lui e o tampenie - in fond o putea filma si in fund pe canapea - si sa momesti copilul cu bomboane ca sa "faca frumos" este faracuvinte)
JuliaSM spune:
Corap, spune mama la comentarii pe youtube ca, daca ar fi invatat-o poezii pentru copii, s-ar mai fi uitat cineva la filmulet!? Uite-asa a rupt gura targului.
Ti-e ciuda si tie? 
Ca nu esti si ca nu ai gifted kids in batatura? Si ca nu stii Luceafarul pe de rost?... 
ela_04 spune:
| Citat: |
| n Occident de ce sunt toti relaxati cand vine vorba de copii in public care "deranjeaza"? ei isi cara copiii peste tot, ii implica in toate activitatile de zi cu zi, noi inca suntem in cautare de alternative, cine sta cu copilul sa merg si eu la cumparaturi, la un suc, la coafor etc. parca ar fi contagiosi copilasii. |
Ca si restul participantilor la discutie spun si eu. Pe unde am fost si in Europa si in afara ei, nu am vazut niciodata copii fugind printre mese si deranjand pe cineva.
Azi dupa ce am vazzut mesajul tau am tinut musai sa mergem la restaurant
sa mancam. Toti 3.A iesit f bine. Nu prea a mancat baietelul meu de 2 ani, pt ca mancase cam cu o ora inainte dar a baut o limonada si a ciugulit un pic. S-a murdarit, si fatza de masa, dar a fost f cumintel ceea ce nu prea il caracterizeaza.
Important e ca nu s-a dat jos de la masa decat cand a cerut la toaleta.
nu a tipat si nici nu a ridicat vocea deloc. Dar si eu am anticipat un pic si i-am arata ce cuminti stau toti oamenii si ce incet vorbesc etc etc...
Eu ma duc cu el si la piata si la coafor... nu e usor dar alta alternativa nu prea am.
Si desi am si eu copil si voi avea chiar 2 destul de curand cand ies la restaurant sau undeva unde sa ma relaxez prefer sa nu aud cum tipa copii, sau alearga, sau darama ceva nimeni. Pt asta stau acasa. E gratis si am parte de toate astea...
Poate nu e tocmai frumos ...dar asta e adevarul...
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Ramonika in Occident de ce sunt toti relaxati cand vine vorba de copii in public care "deranjeaza"? |
Pentru ca in Occident sunt toti relaxati cand vine vorba de orice, asa ca relaxarea vis a vis de copii este doar un caz particular.
Si amintesc din nou ce se discuta mai devreme despre culturi diferite, ceea ce e valabil undeva nu-i musai sa fie la fel altundeva. Si nu detine nimeni adevarul absolut, in sensul ca nu-s foarte sigur ca acolo e mai bine ca dincolo (dpdv al copilului). Doar ne place sa credem (si sa ne dam cu parerea) ca atitudinea noastra (si a altora care gandesc ca noi)este cea recomandata in cresterea copilului.
Rufus, Tora si iadele
JuliaSM spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Rufus Doar ne place sa credem (si sa ne dam cu parerea) ca atitudinea noastra (si a altora care gandesc ca noi)este cea recomandata in cresterea copilului. "EXPERIENTA este numele pe care-l dam greselilor noastre" Oscar Wilde |
Daca atitudinea este bazata nu doar pe ceea ce visam noaptea si aplicam ziua, ci si pe ceea ce spun psihologi, pedagogi si altii care au ajuns mai departe decat noi in ceea ce priveste educatia, cunoasterea si intelegerea copiilor, atunci se poate numi atitudine pertinenta. Si, da, uneori poate fi recomandata si altora, de ce nu? Cu atat mai mult cu cat recunosti ca ai invatat si tu de la altii mai buni,mai priceputi ca tine.
Eu,una, nu vreau sa capat experienta in cresterea copiilor doar in modul in care o recomanda semnatura ta. E mai usor si mai putin dureros (si mai benefic pentru copii) sa inveti din 'experienta' altora.
Si din clipul cu pricina topicului am de invatat destule.
Rufus spune:
Oooo...daaaa...
Ca si cum exista vreo unanimitate de pareri la psihologi, pedagogi si alti invatati privitor la cresterea copiilor, iar noi tot ce avem de facut este sa ne uitam in cartea unica pentru cresterea copilului.
Sigur ca-i bine sa tinem cont de cei mai invatati ca noi...dar sa luam otova ce spun altii si sa aplicam pe copilul nostru doar ca "altii" aia sunt recunoscuti ca minti luminate...in fine, nu-i de mine.
Nu mai vorbesc ca se citeaza din memorie la greu din "clasici" ce n-au spus niciodata ce li se imputa
Rufus, Tora si iadele
Ramonika spune:
wow, dar ce copii cuminti aveti... stau la restaurant la masa sa manance si sa coloreze? nu stiu daca sa va invidiez sau nu...
nu stiu de ce se vad lucrurile sau alb sau negru. mai exista si nuante de gri, sa stiti.
prin mesajul anterior nu am vrut sa zic ca las copilul sa darame restaurantul, cum au inteles unii, ci doar dezaprobam ceea ce unii considera deranjant din partea unor copii, dar care mie nu mi se pare deloc asa. s-o luam punctual:
- e normal ca un copil sa fie curios ce ai in farfurie. nu e normal sa-si bage mainile in mancarea mea si aici trebuie sa intervina parintii din timp
- e normal ca un copil sa-si caute un partener de joaca in alt copil pe care-l vede ca sta pe un scaun la o masa. nu e normal sa traga fortat de el sa-l dea jos pt. a se juca impreuna, deci aici intervin parintii
- e normal ca unui copil sa i se para amuzant sa impinga un scaun prin restaurant, nu e normal sa ridice scaunul si sa-l tranteasca si aici intervin parintii.
deci in toate exista o limita si daca copilul nu sta smirna la masa sa manance tot din farfurie sau sa coloreze in liniste, nu inseamna ca distruge restaurantul si fugareste toti clientii.