Luceafarul la 3 ani??

pisigri spune:

Si eu cred ca Luceafarul nu esteo poezie potrivita pentru 3 ani. Dar probabil ca daca otilia Cazimir ar fi scris o poezie pentru copii care sa aiba 99 de strofe, aceea ar fi fost preferata.
Copila impresioneaza pentru ca stie si reproduce 98 de strofe. Foarte frumos, o memorie de invidiat. Care, orice s-ar spune, trebuie exersata si stimulata. Si nu e stimulata daca e lasata sa "copilareasca" 12 ore pe zi la groapa cu nisip.

Mi-e greu sa inteleg de unde e pornirea asta crunta de a contesta tot ceea ce era trend in educatie cind eram noi copiii. Bine, nici eu nu-mi pun copilul sa faca maimutareli de fata cu musafirii ca sa arat ce desteapta e ea, dar da, o invat cintecele si poezii. Ii stimuleaza o "arie a inteligentei", ca nu stiu cum sa-si spun altfel, ii stimuleaza memoria, care este utila.
In plus, nu se aplica la 3 ani, ok, dar ca adult, daca ai in familie cazuri de Alzheimer, dementa senila etc, sunt recomandate jocuri care stimuleaza memoria.

Nici eu nu cred ca poti forta un copil sa invete 98 de strofe daca el chiar nu vrea si nu are nici o inclinatie in sensul asta. Si sa nu-mi spuneti voi ca nu ati conditionat NICIODATA copilul in sensul "intii termini de facut asta, apoi mergem afara" ca nu va cred.

Deci, de ce tot ceea ce faceau parintii nostri cu noi este fundamental gresit?
De ce este asa de corect sa lasam copiii sa faca numai ce vor ei, numai ce e simplu si "firesc"?
De ce vorbim la alte topicuri ca nu ar trebui nici macar sa ii "dresam" in directia respectarii celor mai simple conveniente sociale, de tipul buna ziua-poftim-multumesc-cu placere?
De ce joaca - cit mai neingradita - si nimic altceva e ok, in timp ce joaca orientata spre invatatura devine constringere, iar daca copilul mai are si un talent innascut in directia respectiva si are niste rezultate spectaculoase pentru virsta lui, devine abuz?

Eu va spun drept, imi suride foarte mult ideea de a urmari si de a ghida copilul din umbra, de a-i descoperi inclinatiile si talentul, etc. Dar poate fi talentat cu carul, fara un pic de munca, talentul se iroseste.
Si ma enerveaza faptul ca in multe cazuri, parca a nu-l lasa sa creasca "natural = ca o balarie = neindrumat, doar cu maxima incredere in talentele lui native" e sinonim cu abuzul, exagerarea, chinuitul copilului etc

Copiii se nasc cu potential. Dar exista si copii care, natural, ii pocnesc pe ceilalti copii din senin. E natural, e si bun?
La fel de natural, vor arunca puiul de mitza de la etaj sa vada ce se intimpla.
Tot natural le este sa invete de la cei pe care-i vad pe strada sa scuipe, sa injure, sa arunce gunoaie pe jos.
Sa ii inveti sa NU faca toate astea, este in final tot un proces de conditionare. La 3 ani, la virsta nesfirsitelor de ce-uri, devine o provocare sa explici "de ce e urit sa scuipi". Chiar asa, de ce e urit sa scuipi pe strada?



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

nadaflorilor spune:

pentru ca daca bate vantul risti sa te scuipi singur intre ochi...

pisigri spune:

Nadaflorilor, cred ca depaseste intelegerea unui copil de 3 ani. desigur, el poate testa practic aceasta afirmatie. Dar ne dorim asta? Face asta parte din categoria invatamintelor de tip "cauza-efect" pe care...merita sa le testeze singur?



IULIA va invinge CANCERUL

http://pisigri.blogspot.com/

Mami de Ilinca (5.03.2009) si 18+

Aqai spune:

Io zic ca asta face parte din categoria consecintelor naturale. Totul e sa gasesti ziua cu intensitatea dorita a vantului si sa te asiguri ca sta copilul in directia potrivita.

un copil inteligent va invata rapid ca zilele optime pt scuipat sunt cele in care nu bate vantul; mai mult, daca totusi e o zi cu vant, va fi interesant de experimentat cum se poate controla directia, daca te asezi cu spatele la vant

(ma bazez pe faptul ca cel putin cateva participante la discutie vor considera ca e nevoie si de niste umor/ ironie in viata. pt culoare, asa)





Happy now?

JuliaSM spune:

Pisigri, vreau sa detaliez, insa momentan 3/4 din pruncii mei sunt febrili, asa ca o sa vreau sa revin in alt moment.

Acum spun doar ca noi ne stimulam memoria prin jocuri, nu prin memorare de texte. Jucam des memory, cu jetoane cu imagini pe perechi, avem multe si cu teme diverse, de la simple cu animalute, la modele geometrice abstracte. Mai jucam un joculet, cu figurine diverse din lemn, asezate pe masa, din care eu fur cate o figurina pe rand si ei trebuie sa-mi spuna ce lipseste. Daca se descurca excelent la jocurile astea, eu consider ca le functioneaza creierasul si ca isi dezvolta memoria.
Avem cd-uri cu muzica pentru copii, copiii le aud si canta liber dupa ceea ce aud, memoreaza versurile unora, pentru ca le plac.Din nou, nu eu am venit cu initiativa 'hai sa invatam un cantecel'. Le-am pus la dispozitie si i-am lasat sa reactioneze ei fata de muzica si cuvinte.
Ca multi alti crestini, ne mai rugam la masa si spunem Tatal nostru, ori eu, ori sotul meu, iar copiii au invatat si ei, pentru ca ii aud cum rostesc si ei uneori - nu am stat de capul lor sa ii invat sa memoreze, insa, la fel, stiu ca ar face fata unor memorari de texte.

Eu nu-i las pe copiii mei sa creasca precum buruienile, ma ocup de ei, ne jucam, ii urmaresc indeaproape. Asta nu implica orar fix de activitati, nicidecum ceva care sa ii constranga in vreun fel. Nu imi educ copiii in spirit AP pur, suntem departe inca, insa nu cred ca eu, ori parintii AP isi lasa odraslele ca pe buruieni, doar pentru ca nu vor sa le imprime ei fortat o forma.

Sunt parcuri din acelea deosebit de ornamentale, in care diferitor arbusti li se coafeaza coroana, pentru a li se da diverse forme. Fiecare planta iese in final cam cum vrea artistul( ori cel care tine foarfeca in mana). E frumos, atrage vizitatori si gura-casca. Insa mie acea forma de arta mi se pare prea mult ( si aici paralela cu memorarea Luceafarului). Eu imi doresc ca ai mei sa creasca drept si sanatosi, limitandu-ma sa mai pun un arac, sa mai curatam niste crengi rebele, asa cum se face in fiecare primavara de catre pomicultori, pentru o roada buna. Nu am in cap o forma finala pentru pomii mei, ci una naturala si ingrijita.
Ce vad gresit la modul in care a fost educata generatia noastra? Sa zicem ca am fost ilustrarea perfecta a teoriei formelor fara fond. Imbracati in uniforme, cu poezia in gura si lectia invatata mereu pe de rost, cu obsesia citatelor din diversi critici literari, inserate in comentariile la limba romana... Greu si rar gaseai un profesor deschizator de minte.
Eu am avut norocul asta. In liceu, profesoara de romana (dna Agachi Andreea, liceul ATL, BT - ) ne-a spus ca cine vine cu citate memorate la ora ei, primeste 2. Avea pretentia ca la ora ei sa invatam sa gandim. Si in 4 ani de liceu am facut-o cu brio. Culmea ca tot ea era( si inca e!) fascinata de Eminescu, ne ducea la Iasi la Eminesciada anuala de la Universitatea AI Cuza, ca sa invatam poezie( nu poezii :D).


( Sper sa pot reveni, e greu la noi in perioada asta.)

parpalak spune:

Foc de dulce fetita! :) Chiar a zis ca-i place Luceafarul, care e o poveste... cam trista, ce-i drept... Bine ca n-a abuzat-o mama cu Capra cu trei iezi sau Alba Ca Zapada sau alte povesti singeroase

Aqai spune:

Revin, cat sa si spun in cuvinte ca eu sunt de acord cu pisigri - cu felul ei de a gandi si a-si pune problemele.

Julia, de multe ori sunt pe aceeasi lungime de unde cu tine, numai ca de data asta privind evolutia discutiei o sa te intreb daca nu vorbim tot de forma fara fond. Ca pana la urma dovezi de abuz - adica fond - nu exista. exista doar interpretari personale si fire taiate in 4 pentru a dovedi, teoretic si fara nici cea mai vaga farama de evidenta, ca e abuz.

nimeni n-o cunoaste pe femeia aia sa poata spune da, mai, am vazut io cum abuzeaza copilul sistematic si o tine cu forta in camera cu luceafarul recitat online (ca sa nu faca nici un efort si abuzul sa fie cu atat mai strigator la cer) si apoi o indoapa de bomboane ca sa saliveze mini-teorii relativiste.

doamne fereste sa ma auda cineva cum conditionez bomboana odraslelor de mancatul supei.... da, ii abuzez alimentar






Happy now?

JuliaSM spune:

Aqai, forma exista - invatarea poeziei pe de rost, fetita desteapta, postarea pe youtube, interviul mamei, aplaudaci...fara numar.

Fondul ? ... intrebati-o pe fetita cine e Catalin. Sau de ce ii place Luceafarul asa de mult, dupa cum spune la un moment dat. Daca raspunde la vreuna din intrebarile astea, exista si fond.

Nu discut despre asta neaparat in termen de abuz. Caut eficienta in toata treaba asta, ceva care sa ma convinga si pe mine ca se merita sa ii invat pe copiii mei poezii lungi, care le depaseste puterea de intelegere.

Rufus spune:

Poate revine fetita cu o analiza pe text, un referat , ceva, ca s-o credeti ca-i place Luceafarul
E clar ca-i isteata, ca poate. Putem sa ne propunem cu totii performante similare pentru odrasle, mi-e teama ca multi ramanem doar cu dorinta. Mie asta imi dovedeste ca oamenii au capacitati diferite, iar copiii sunt tot oameni...copilarie nu inseamna o egalizare, toti trebuie sa se joace in parc cu galetusa de la 0-3 ani, apoi sa se joace cu cuburi si lego un an, sa scrie cu litere de tipar si sa numere pana la 10, apoi sa mearga la scoala...sa nu cumva sa stie sa citeasca mai mult, ca se plictisesc saracii in clasa I, lasa sa aiba invatatoarele de lucru.
Ete ca o fetita de 3 ani face ceea ce eu n-am facut niciodata, la nici o varsta, in primul rand pentru ca poate. Ca daca nu putea...putea ma-sa sa o spanzure de picioare, si tot nu memora asa ceva.

Rufus, Tora si iadele

JuliaSM spune:

Atunci sa memoreze si cartea tehnica de la masina de facut paine si niscai teoreme pentru geometria in spatiu, pentru ca poate.Are memorie, evident. Iar memorarea Luceafarului, fara a pricepe macar limbajul( sa nu vorbim de simboluri ) e la fel de utila ca memorarea indicatiilor tehnice si a teoremei lui Thales.Dar fetita poate, daaa... Poate!