Miserupismul copilului(2)

Selene_Bunny spune:

2002.

alinuk spune:

stiti la ce concluzie am avut ajuns eu???

Oameni buni, nu putem salva copiii de proprii parinti..

NU ii putem salva pe copii de parintii pe care ii au, decat atunci cand parintii vin cu o dilema si cer REAL ajutorul!





Alinuk
si ostrogotzii din dotare: Andu mik (3 ani) si Teo voinik (5 ani)


vacantele copilariei...



............................................................................
Nimic nu-i intamplator!
............................................................................

monicabo spune:

Selene, multa bafta si va doresc din suflet sa o scoateti la capat!

Fetelor, incercati, pe cat posibil, sa n-o mai judecati... Nu sunteti in situatia ei. Ca o fi facut ea greseli, ca nu o fi facut, ca or fi gresit cu ceva alti membri ai femiliei, nici nu mai conteaza acum, faptul e consumat.
Pe mine, una, viata m-a invatat sa nu judec un om dupa aparente... Roata se poate intoarce vreodata, si nici mie nu-mi convine sa fii judecat si etichetat. Aparentele pot insela. Poate patesc si eu vreodata sa pun vreo eticheta cuiva cand aud ceva despre el... dar ma opresc ....
E adevarat ca din exterior asa pare, ca Selene deschide 100 de subiecte in care se vaita de Daria...

S-a ajuns si prea departe: ca de ce Selene lucreaza (pana la urma multe dintre voi aveti serviciu, putine sunteti casnice), ca de ce nu iese afara cu ea (ea zice ca da), ca de ce n-o da la gradi (a zis ca o da de la 15 sept, ca a inscris-o). Parerea mea proprie si personala este ca reactiile Dariei (pe care eu una, sincera sa fiu, nu as sti cum sa le gestionez, caci nu am trecut prin chestii asa naspa cu fetele - de aia nici nu ma grabesc sa judec, caci nu stiu solutii) sunt un rezultat al unor tensiuni din sanul familiei, unei stari de nesiguranta, care se rasfrang in sufletul ei, o stare de teama, poate (din ce motiv, nu stiu....)

De asta si merge Selene la psiholog, nu ca gata, dna rezolva problema 1-2-3, ci poate intuieste ce-l nemultumeste pe copil, mai da o idee, o sugestie.... Inteleg ca dna psiholog a chemat-o doar pe Daria in cabinet (Selene ramane pe hol sa o astepte) probabil sa creeze dna un contact strict cu Daria, fara prezenta altora persoane, nu stiu... dar in nici un caz nu am inteles ca Selene ar fi abordat ideea la maniera "imi trimit copilul la psiholog", fac pt intreaga familie, probabil ca va merge si Doru...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Ilinca_M. spune:

Ne intalnim, de ce nu? Chiar mi-ar placea sa vad in realitate ca de fapt nu esti chiar ca pe forum (sperantza moare ultima:))). Avem aceeasi varsta, fetitele noastre sunt la diferenta de 3 luni, om fi gatat ambele la UBB, ne place sa scriem pe forum, proaste nu suntem...dar cam aici se termina asemanarile, cred. Eu n-as fi putut sa cred, sa simt si sa scriu asemenea lucruri cum ai facut tu in zeci de topice de-a lungul anilor...nci intr-o mie de ani. Fata mea e cu 3 luni mai mica decat a ta...ma uit si nu vad decat cel mai minunat, scump, bun, frumos, interesant, destept copil...si nu inteleg cum poate vedea o mama altceva cand se uita la copilul sau:(.
Repet: reciteste-ti cateva topice de acum 1 an-2...daca reusesti macar ACUM sa vezi cum erau de fapt lucrurile atunci si unde ai gresit, daca reusesti sa te rusinezi sau sa-ti para rau macar de cateva din reactiile/sentimentele tale de cand avea Daria 1 an-2...esti pe drumul cel bun.
A, si unul dintre lucrurile la care m-am gandit mereu citindu-te a fost exact cel denumit de corap "prezentza absenta"...exact senzatia asta am avut-o si eu.
Tu nu stii/nu vrei sa-ti citesti copilul, sa intelegi cand poti fi o prezenta pasiva pe langa el si cand e nevoie sa fii trup si suflet.
Sa-ti descriu eu "fazele" Sophiei, poate reusesti sa intelegi ce vreau sa spun. Si eu am fost in mare parte singura cu ea in ultimele 2 luni (sunt in vacanta si nu am dus-o lunile astea la gradinita), si eu am stat 2 ani cu ea acasa...In fine, e cam asa:
- exista momente cand copilului ii e suficient ca esti in casa cu el si nu are alta pretentie de la tine. Au fost zile cand eu de exemplu mesteream un ghiveci de legume in bucatarie (treaba laborioasa pentru mine:)) in timp ce ea era intr-o camera si se juca singura. In timp ce bucataream o vedeam caci camera e in paralel cu bucataria: nicio treaba n-avea, isi insira plusurile, facea puzzle, isi punea gummy bear (o oroare!:) in fundal si tzopaia...din 20 in 20 de minute lipaia la mine in bucatarie, imi zambea larg si fugea inapoi. N-o interesau cratitele, aragazul, nimic.
- exista momente cand are nevoie de prezenta mea in camera, dar ea isi vede de-ale ei. De ex. zilele astea asta se manifesta asa: io la calculator (citindu-ti topicele:))), ea in stanga mea, pe jos, cu un lighean mare pe jumate cu apa, o stropitoare, un peshte de jucarie si o galeata. O ora n-are treaba. Sau ii dau o coala alba imensa si acuarele si picteaza (dar asta n-o mai pasioneaza ca pe vremuri:))
- ei, si sunt momente cand trebuie sa fiu trup si suflet pentru ea. Ori sa stam in patul intins si ea ma pune sa stau lungita si sare pe mine/ peste mine, urca pe marginea patului si plonjeaza, chestii de-astea dure Eeei, atunci n-am voie nici sa schimb pozitia, daca incerc sa iau subtil telefonul in mana ma sanctioneaza pe loc, mi-l duce de langa mine, daca incerc sa intind o mana si sa dau paginile la o carte in timp ce ea tzopaie pe mine mi-o arunca...Sau eu trebuie sa stau pe o canapea si sa o urc in picioare pe marginea canapelei si de acolo mi se arunca in brate. Si tot asa de minimum 50 de ori. Iti dai seama ca mi se rupe spatele si mi se anchilozeaza bratzele, tot urcand-o si prinzand-o, dar n-am de ales.
Dar trebuie sa fii foarte atent la copil si sa-i urmaresti semnalele, sa testezi ce vrea de fapt...Nu stiu, nu cred ca e copilul meu asa de diferit si restul ori sa fie din categoria "mami-atentie-nonstop" ori din categoria "ma joc singurel nefrustrat si mami poate sa smotruiasca/ gateasca" etc.
Sunt zile in care casa zboara fiindca eu am fost "tintuita la pat", sunt zile in care aspir toata casa cu fata dupa mine, neaparat si ea cu un capat de-ala de aspirator in maini, imitandu-ma, sunt zile in care fazele se succed.
Dar mie mereu imi dai impresia de "prezenta absenta", de cand avea 1 an, ti-am zis, tu scriai (te plangeai, de fapt) aproape in timp real ce facea ea ("vai, am 2 balti de pishu! vai, i-am dat apa din cana dar s-a udat!"), tu mereu o lasai singura cu "distractii"(desene animate, creioane colorate etc) si apoi te enervai ca a pictat peretii sau ca preia comportamente din nenorocitele alea de desene...tu mereu ori faceai altceva ori efectiv te gandeai la altceva (traduceri, neamuri etc.) si copilul simte asta, clar.

ela_04 spune:

Selene, uneori ne ascundem in spatele acestor actiuni de tip umanitar. Uneori nevoia de a ajuta este ca si cand te-ai ascunde de problemele tale dar iti gaseti timp sa le rezolvi pe alea altora.
Nu ma intelege gresit este f nobil sa-i ajuti pe altii... dar nu te ascunde dupa problemele lor.
Pt mine si faptul ca stau atat pe net vorbind cu voi e un semn de intrebare...
stiu ca obosesc din ce in ce mai repede, ca ma doare burtica si trebuie sa stau jos... dar nu e asta.
Cel mai probabil e un semn ca socializarea la mine a inceput sa lase de dorit... dar nu prea am solutii pt ca fiind f cald imi e extrem de rau si stau numai in casa la AC.
Mintea umana nu este doar un soft si un amalgam de idei...
Acum f multi ani citeam cazul unui copil care in momentul in care taica-su venea acasa beat si incepea scandalul adormea brusc... si dormea ore intregi. Era modul in care psihicul sau se proteja.
Din afara lucrurile, pt noi care nu te cunoastem in realitate decat din ce povestesti tu aici, arata diferit decat pt tine.
Arata nashpa rau.
Ca si cum tu esti intr-o depresie continua...


+27

monicabo spune:

Si eu am un program mai flexibil, si uneori mai lucrez si de acasa, va spun, nu e usor. Petrec mult timp si cu fetele, am stat 3 ani si jumatate acasa, in CIC...
Ele de 1 an merg la gradinita, si programul pana pe la 16-17 il am alocat serviciului, insa acum este perioada de vacanta, si spun sincer ca am lucrat mult mai putin (de acasa) decat in lunile anterioare.

Ina.click, tu ai ajutor? Sta cineva cu copilul cat timp tu lucrezi? sau lucrezi strict cat doarme bebe? Intreb, pentru ca in situatia in care copilul este exclusiv in grija ta toata ziua (deci fara bunici, bone etc) sunt extrem de multe actiuni de facut in timpul zilei, aproape ca nu mai ramane timp ("fizic" vorbind) pt multe lucruri. Vorbesc in cunostinta de cauza, stand acasa in CIC cu 2 copii mici, pai la inceputuri eram cu un copil cam de varsta lui Alex de ina.click + 1 sugar de 1 luna.... eram cand la una cand la alta.... jucat, schimbat, 2-3 h iesit afara, inainte de asta rapid pregatit ceva de mancare, mai un plans una, un plans cealalta - alt motov, ca deh, nevoi diferite...dupa masa, iar program de diverse, venea seara si noaptea... Acum, de cand au mai crescut fetele un pic, am un avantaj ca se mai intretin una pe alta, fac diverse jocuri impreuna, se distreaza (ghinion cand incep sa se certe, ca atunci tipaaaaaa), dar fac un taifun in urma lor, mama-mama... pe care tre' sa-l strangem impreuna, doar ca de multe ori maimuticile incearca sa se sustraga si ducem cve amunca de lamurire..

Tot pt ina.click: zici ca lucrezi zilnic, online, ai call-uri, sedinte online.. ce te faci daca in momentul in care ai un telefon de la un client sau colaborator, copilul incepe sa strige dupa tine, sa traga de tine? ca de obicei asa se intampla, cum te vad la telefon, cum fix atunci au nevoie de ceva, si incepe "matzaiala". Ce faci cu copilul in astfel de momente, daca nu ai o alta persoana adulta in casa... de asta te-am si intrebat de "ajutoare". Hai, ca o lucrare in word sau in ce lucrezi, o mai intrerupi (cu toate ca daca n-ai continuitate, iti e mai peste mana), dar o convorbire telefonica, mai greu sa o amani sau intrerupi...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Selene_Bunny spune:

ina, m-ai facut sa zambesc, multumesc. Pentru alte informatii legate de "ce cauta copilul singur in cabinet" (parintele sta pe hol si aude tot ce discuta psihologul cu copilul), da-i PM lui ladyJ. Eu intuiesc de ce e nevoie de tete-a-tete, dar nu sunt specialist, asa ca adreseaza-te cui e mai in tema sa iti raspunda.

lissa si cine a mai spus ca n-o sa am curajul sa spun adevarul: am transmis expres mesajul vostru d-nei. M-a intrebat cata importanta va acord voua, celor dintr-un mediu virtual, pe care nu le cunosc deloc in mediul real, si a adaugat ca adevarul spuselor mele urmeaza sa il stabileasca dansa.

Morgano, nu ai prins nicio colaborare cu strainii? Sa fii platita la cuvant, nu la pagina?

Referitor la critica, am inteles ce vrei sa spui, temerea asta i-am expus-o si azi doamnei, a spus sa le luam pe rand, ca sa ajungem sa intelegem imaginea de ansamblu a raportarii de la mine la Daria si de la Daria la mine.

Am citit Copilul captiv.

histamina, ieri seara am facut si noi acelasi lucru. Si nu doar aseara. La noi inca e groaznic de cald, pe la 22, sunt vreo 30 de grade.

monicabo, asa si e. Este terapie ludica - deocamdata, ii testeaza gradul de atentie, gradul de intelegere a unor comenzi (deschide sertarul din dreapta, de exemplu), puterea de concentrare asupra unei singure activitati odata. Si gradul de independenta fatza de parinti, de mine, in special - daca s-ar fi apucat de plans cand am iesit din camera, ceea ce nu s-a intamplat, daca m-ar fi chemat insistent din camera, ceea ce iar nu s-a intamplat, ar fi insemnat ceva, nu? Iar copilului i s-a explicat ca va ramane putin singur cu d-na, sa se joace impreuna, iar eu voi astepta pe hol. O singura data a intrebat de mine, i s-a spus ca sunt acolo, ma poate striga, daca vrea - a raspuns singura "o strig pe mama dupa ce termin de ma jucat cu tine". Cand sa plecam, nu mai vroia sa plece.

Selene_Bunny spune:

Ilinca, sa-mi lasi un nr. de tel. pe PM.

Referitor la Daria, n-as inlocui-o cu niciun alt copil din lume. Ea are dreptul sa considere ca nu sunt o mama suficient de buna pentru ea, daca mi-ar arunca asta in fatza, i-as da dreptate, dar, cu toate topicele deschise pana acum, eu o iubesc foarte mult si n-as schimba-o. Oricat de nebuna as fi eu, oricat de negativista, pesimista, nemultumita, cand ma uit la ea, nu pot sa spun decat "te iubeste mama mult si e mandra mama de tine". Dupa ce imi trec nervii si nemultumirile, asta ramane.

ela_04 spune:

App de povestile Ilincai
Azi in timp ce eu facem mancare copilul prin dormitor... zic iar scoate toate rufele din dulapuri...lasa ca strang dupa ce pun astea pe foc..
ma duc repede in dormitor (eu de obicei imi pregatesc cam tot ce-mi trebuie de mancare dinainte sa ma apuc) cand baiatul meu se juca cu o masinuta si peretele murdar de o dara neagra-maronie...
zic mama da ce e pe perete acolo?
caca
de unde caca? (am crezut ca mizerie ca uneori mai foloseste caca si pt mizerie)...si imi arata tacticos caca din olita lui
dupa socul initial...ca am ramas o fractiune de secunda cam masca...
zic...no bine...hai sa stergem repede pana nu incepe sa puta ca face tac-tu ca trenu
da si el... uuuu cicicic...

ce era sa fac... daca ma enervam se stergea rahatul singur de acolo?
copilul stie ca nu ne jucam cu ce e in olita dar probabil ca a vrut sa vada cum arata pe perete...

+27

Ilinca_M. spune:

Femeie buna, eu ti-am mai spus: asta se vede ca o iubesti, adica eu cel putin asa percep, ca o iubesti. Nu asta e problema! Problema e tocmai ca ai mereu nervi si nemultumiri si asta NU compnseaza faptul ca o iubesti. Sigur, daca nici n-o iubeai, era mult mai nashpa, dar asta cu "o iubesc si are dreptul sa considere ca nu-s o mama buna pentru ea" e iar din gama "sunt o mama de kkt", hai sa lacrimam, "mama te iubeste, nu te-ar schimba cu nimeni, DAAAAAAAAAAR...."- si stii tu ce urmeaza, tote reprosurile pe care i le faci, toate defectele pe care i le vezi etc, n-are rost s-o reluam.
Eu n-am fost pe faza: la ce gradinita ai inscris-o? Aia cu maicute catolice nu ti-ar fi placut? Sper sa nu fie tot ca gradinita aia care a bulversat-o ultima data.