Bebe 2

Bebe 2 | Autor: ela_04

Link direct la acest mesaj

De cateva zile stau si ma tot gandesc si tot caut printre subiectele mai vechi o solutie la problemele mele.
Nu prea am gasit nimic care sa ni se potriveasca.
De aceea vin aici sa caut un sfat de la alte mamici care au 2 copii cu varste destul de apropiate cum este si situatia noastra.
Baietelul are 2 ani si va avea 2 ani si 6 luni cand voi naste iar.

Nu sunt eu genul f planificat...mai mult o dezordine organizata dar ... primul copil a fost cum multe mamici spun pe aici, asa cum nici nu banuiam. Cu nopti nedormite pana la 1 an jumatate, cu colici puternici, eruptii dentare, tot tacamul pe care de obicei nu ti-le spune nimeni inainte sau, chiar daca iti spune iti spui ca poate exagereaza si nu poate fi chiar asa.
Ei bine...asa a fost.
Acum ma tot gandesc de ce toata lumea imi spune ca am curaj sa fac un copil asa apropiat de cel pe care deja il am, ma intreb de ce tot dau din cap de parca "vai de capul tau", iar maica-mi aproape i sa facut rau cand am anuntato ca urmeaza sa mai avem un copil...

Apoi nu stiu ce sa fac pt ca baietelul meu este un copil f sociabil caruia ii plac f mult copii in special bebelusii, sa-i pupe, sa-i ia in brate, sa se joace cu ei...bineinteles ca de cele mai multe ori cade cu ei in brate cu tot daca nu sunt pe faza.
Ceea ce ma duce cu gandul la faptul ca va trebui sa stau cu noul copil ori numai in brate ori ma gandeam sa-l las in dormitor si sa pun un gardulet de protectie acolo ... dar pare destul de aiurea...
Nu stiu efectiv ce o sa facem pt ca ajutoare nu avem de nici unde, bona sau menajera nu ne permitem iar sa il duc pe baiat la mama o perioada sau sa-l dau la gradinita iese din discutie pt ca mama dupa 3 zile mi-l trimite inapoi ca e prea rasfatat dupa parerea ei iar la gradinita o sa mergem abia in toamna urmatoare pt ca nu vreau sa asocieze mersul la gradinita cu venirea noului bb.
Daca aveti vreun sfat pt noi ar fi binevenit.

PS. Daca nu am pus bine mesajul aici rog moderatorii sa-l multe unde e locul.
Multumesc.

Raspunsuri

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns roxanaz spune:

stii, vestea buna ca majoritatea fratilor sunt tare diferiti. daca primul a fost cam agitat al doilea e mai calm, si viceversa.
e foarte bine ca celui mai mare ii plac bebelusii, il vei putea implica in a avea grija de fratele mai mic....sunt o gramada de lucruri pozitive. focuseaza-te pe ele.
sunt multe alte mamici in situatia ta si vei avea desprecopii ca punct de sprijin oricum
sarcina usoara si sunt sigura ca totul va fi bine!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

Multumesc Roxana.
Dar ma gandesc cu groaza daca va incerca sa-l i-a in brate din patut, daca il zmuceste sau ii deschide ochii cu degetele ca uneori in parc are tendinta asta cu copii...acolo sunt eu in zona dar acasa nu o sa pot sta toata ziua sa-l pazesc...
daca din prea mult drag ii face ceva rau lui bb?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns OanaRusu spune:

Felicitari Ela pe bb2

La noi diferenta este de 2 ani - as fi vrut mai mica dar n-a fost sa fie.
Adica e chiar de 2 ani fara 8 zile.
Avand copilul mai mare baietel, m-am asteptat la gelozie - si a fost greu dar a trecut.
Fiind asa apropiati de varsta, imi amintesc ca atunci cand venea seara si sotul meu intra in tura de noapte (nu a fost mult timp, dar ne-a prins cand erau mici-mici amandoi) imi venea sa plang: cea mica urla dupa tzatza la 9 seara, cel mare ( nici 2.5 ani!) facea pe olita si trebuie sters... si dushulit.. si imbracat in pijama, si pus la masa de cina... totul parea o nebunie si a si fost primele 2-3 dati - dar a trecut, ne-am adaptat. Am invatat sa o aud pe cea mica urland cateva clipe si ea a invatat ca dc are rabdare vine si mama prima seara fara plansete i-am pozat in pat adormiti amandoi - si acum cand ma simt depasita de chestii diverse (fara legatura cu copii) imi amintesc ca in seara aia am fost "Queen of the Univers" si zau ca-mi da curaj - de atunci stiu ca dc vreau, pot

Pe cealalta parte - e fantastic pt copii sa se aiba unul pe celalalt si asta a inceput pe la 1.5 - de atunci, cea mica prefera opinia fratelui si abia dupa aia ma asculta si pe mine ce cred

Curaj!!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J.D. spune:

bebe 2 are 2 saptamani azi si pot sa spun ca mi/e mai usor decat cu primul. il alaptez exclusiv si se trezeste noaptea doar 1 data, in timp ce primul se trezea si de 7 ori pe noapte la 18 luni. Finn il place mult, dar nu/l las sa/l ia singur in brate. cand vreau sa fac ceva il pun in landou sau in leagan. pana acum nu am avut probleme desi nu avem pe nimeni sa ne ajute. Finn merge la gradinita 2 jumatati de zi pe saptamana. e greu dar nu asa cum ti/ai inchipui.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns J.D. spune:

vroiam sa mai spun ca Finn nu a fost deloc gelos. A primit cadou o masinuta de la bebe si a fost super fericit. Pe bebe il tin mult in wrap, mai ales cand mergem in parc. e mai usor de alergat dupa cel mare fara carucior.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CorinaDani spune:

ela, o prima masura de siguranta ar fi sa cumparati sau sa faceti pe comanda un patut pentru bb, suficient de inalt incat baietelul tau sa nu ajunga la bebelus. pui si protectii laterale la patut si cred ca o sa fie in regula asa. exista si garduturi de protectie, de obicei se pun la capatul scarilor, insa cred ca pot fi montate si in cadrul usii.
cand bb este treaz il poti tine in wrap/sling si va fi in siguranta langa tine, dar vei putea sa faci si alte mici treburi prin casa sau sa te ocupi de cel mare.
cel mai important este sa-l inveti de pe acum pe baietelul tau ca va avea un fratior/o surioara, sa-i spui ca mami si tati il vor iubi in continuare la fel de mult ca si pana acum, insa bb mic va avea nevoie de mai multa atentie din partea voastra, si ca te poate ajuta si el, etc. in felul acesta poate va trece mai usor peste perioada de acomodare cu noul-nascut si nu-si va manifesta gelozia atat de puternic. pentru ca va incerca sa va atraga atentia, poate va reveni la obiceiuri de bebelus la care renuntase, etc.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ela_04 spune:

JD, nici eu acum nu cred ca baiatul va fi gelos.... pare ok cu ideea.

Oana ... ce imi spui tu pare de groaza eu obisnuita sa sar la cel mai mic fosnet al copilului o sa-mi fie f greu sa ma impart intre 2.
Dar exact asta am vrut sa stiu. Povesti de la voi cum ati reusit sa va descurcati pt ca la mine a fost greu numai cu primul sa incep sa ma organizez cat de cat... nici nu vreau sa ma gandesc cum va fi cu 2...

Corina asta e intradevar ce ma roade cel mai tare. Baiatul nu sta locului o secunda. Patutul cat sa fie de inalt ca oricum se catara peste tot, ia scaunul il pune si se urca fara probleme pe dulapul de la bucatarie da` pai in patut.
Patut are si el...ne gandeam sa-i dam noului nascut patutul lui si sa-i luam lui un pat pt copii mai mari...
dar nu prea accepta sa-i dau lucrurile la alti...adica e ok acolo cu el...dar sa le ia acasa sau de tot nu accepta. Am avut situati de jucarii cu care nu se mai juca ...am discutat cu el dar cand a fost sa plece bb mic cu ele acasa a zis nu. Am incercat mai cu japca asa si s-a lasat cu niste urlete de ziceai ca toata ziua numai cu jucariile alea se joaca...:(
La gard de protectie ma gandeam si eu cu sotul meu...dar pare asa...ca o bariera pusa intre cei doi...nu vreau sa se simta ca si cum trag linie intre ei...nu e cea mai fericita idee ...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns CorinaDani spune:

hm, atunci e o problema serioasa. in locul tau as alege varianta gardutului de protectie. dar e posibil si pe acesta sa incerce sa-l sara, urcandu-se pe scaunel, daca zici ca e asa curios si neastamparat.
pana la urma e mai important ca bb sa fie in siguranta, decat aceasta asa-zisa bariera intre copilasi.
pana una-alta, incearca sa faci disparute scaunelele din casa si sa-i descurajezi, pe cat posibil, tentativele de a se mai cocota pentru a explora. serios. fii-mea are 5 ani si abia de 2-3 luni incoace o las sa se urce pe un anumit scaunel, doar ca sa aprinda lumina in sufragerie si atat, in rest nu are voie sa se urce pe nimic. pana acum nu a avut scaunele la indemana si nu a fost incurajata sa se cocoate, sa cotrobaie, etc. n-am avut treaba cu ea, sa-mi umble in dulapuri, la vase sau sa scoata hainele din sifonier, pantofii din debara, etc.
gandeste-te ca dupa ce vei naste, e suficienta o clipa de neatentie (il schimbi pe bb, de ex), si se poate intampla un accident, cel mare sa se cocoate pe scaun si cine stie ce se intampla...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns BraveGirl spune:

Intre ai mei e diferenta de 1 an si 11 luni. am ajutor permanent si tot a fost greu.
Inceputul e greu pana iti organizezi ziua, pt ca desi iti faci un plan in cap, de cele mai multe ori o sa-l schimbi total cd vine bebe2.
Eu, pana la urma, am dat-o pe fetita la gradi din ianuarie, cd bebe2 avea aproape 3 luni. Nu a asociat plecarea la gradi cu bebe, pt ca am facut-o sa-si doreasca ea sa mearga la gradi, nu sa se simta obligata.
La inceput traiam cu teama sa nu-i faca ceva lui bebe...nu am lasat-o niciodata singura cu el. si de fata cu noi ii mai dadea cate o palma...chestii care sa atraga atentia.
Sunt f multe de povestit, dc incep, nu ma mai opresc. A..la inceput bebe2 a fost supperrr cuminte. Il tineam in wrap si manca, dormea lipit de mine si eu aveam mainile libere sa ma joc cu fetita.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns monicabo spune:

Buna! Mai ai 6 luni, deci prin nov. apare bebe?
Nu este obligatoriu ca fie asa "dificil" ca cel mare, cu multe treziri, asa activ de la inceput, etc. Poti avea surpriza sa fie f linistit, sa echilibreze balanta

La noi (am mai scris pe aici) e diferenta mica rau, 1 an si 4 luni, deci inca un an si ceva in plus la cel mare mi se pare prafum
La mine fetele au fost amandoua cam la fel, "pe medie", adica nici ff agitate, nici extrem de linistite...

Pot spune ca mi-a fost f greu, multe chestii dificile aproape le-am uitat (asta e avantajul, ca si uiti repede). Insa m-am descurcat, dar uitandu-ma in urma, pot spune ca mi-a fost greu si a fost destul de obositor. Insa clar nu regret nimic, si imi pare bine ca fetele sunt apropiate (se joaca impreuna, inventeaza diverse, merg la gradinita; se mai si cearta pe diverse - asta e partea cea mai grea acum, in etapa asta)

Am avut si eu situatii in care eram la san cu cea mica, si fetita cea mare vroia (insistent) nu stiu ce... Ma sculam, cu bebe agatat de san, si ma duceam sa-i dau acel lucru. Alte ori cu bebe la san si Andreea in scaunel, ii dadeam sa pape...
De iesit afara ieseam cu Andreea pe picioare si Ana Maria (bebe mic pe atunci) in carut, si alergam cu carutul peste tot pe unde se ducea Andreea (n-am avut sling/wrap, nici nu stiam de ele).

Pentru prin casa, eu mai foloseam cosuletul sau landoul de la carut, ca sa o pot duce pe oriunde prin casa, daca aveam treaba. Andreea pe de alta parte n-a fost un pericol maxim pt bebe, dar mi-era si mie frica, iti dai seama, si evitam sa le las singure, fara o supraveghere.

Eu am mai avut ceva ajutor de la bunici, dar nu permanent, ca nu erau mereu disponibili (doar din cand in cand), plus ca nici eu nu am vrut (ca atare nici nu am cautat solutii in sensul asta) sa separ copii, sa o duc pe cea mare undeva.

Insa (pt mine a fost esential) am avut o tanti la curetenie 1 data pe saptamana (sa faca curatenia saptamanala + calcat) - eu nu as fi facut fata saptamanal si cu astea si nu avea altcineva cine sa ma ajute. Asa cu copiii mi-a placut sa fiu si m-am descurcat onorabil, dar smotruiala m-ar fi "ucis" de-a dreptul (nici nu-mi place sa fac + efortul fizic)
Si mama mai ma ajuta cu mancarea pt noi si copii (dupa ce depasisem perioada piureurilor zilnice la blender), mai facea si soacra unele feluri mai pe placul sotului. Uneori mai faceam si eu, din cand in cand, daca nu putea nimeni.

Chiar vroiam sa te intreb, vis a vis de mancare, sau poate si prin gospodarie (ca ziceati ca nu va permiteti femeie) te mai poate ajuta mama ta? Ca este esential sa-ti mai ia din carca treburile casnice. Macar daca nu poate veni la voi, te poate ajuta cu ceva mancare? Eu cand eram nevoita sa fac, era f stresant, sa nu se duca copiii in bucatarie, sau nu arda mancarea (ca de multe ori mi s-a ars, raspunzand solicitarilor copiilor)

Pana la urma sunt sigura ca te vei descurca, nu ai incotro

Mi-am adus aminte, era un subiect, nu mai stiu pe unde, cu mamici cu copii de varste apropiate, am scris si eu acolo, si erau impresii mai "la cald" ca multe le-am mai uitat. Il caut si pun linkul aici.

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Mergi la inceput