Bebe 2

monicabo spune:

Tot eu, uite linkul promis:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=129878

JD, haioasa poza de avatar, ce diferenta de gabarit intre cei 2! Eu am avut un soc cand am venit acasa, cea mare mi s-a parut o uriasa!
Ce facea Finn acolo, tipa sau casca?

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

xxxwoman spune:

Si la noi sunt doi cu diferenta de 2 ani si 9 luni. Si noi tot singuri - adica mai mult eu peste zi, caci sotul e la serviciu de dimineata pana seara....Cand am descoperit a doua sarcina am zis ca mor. Eram total nepregatiti si extrem de obositi dupa prima experienta de parinti.

Nu te gandi ca cei doi vor semana. La noi n-a fost deloc asa... Daca la baietel am avut un an si ceva de nopti nedormite mai deloc (am zis ca se prelungesc colicii, apoi ca una-alta, am discutat cu medici care mi-au spus ca asta e.. e un copil mai agitat la somn, o sa se linisteasca el...sau daca vreau, sa-i bag calmante seara - ceea ce nu am facut si nu recomand).

Cand am nascut fetita, Deiu inca nu dormea o noapte cap-coada fara reprize de plans in care sa nu poata fi calmat usor. Eram disperata... Numai ca ea a fost un copil de care am tras s-o trezesc sa manance peste noapte, n-a avut perioada cu colici atat de puternica, nici n-am simtit cand a trecut timpul.

Atentie la gestionarea relatiei dintre cei doi si a voastra vis-a-vis de fiecare din ei. Si la noi a fost o perioada a acomodare (cel mare mergea la cresa peste zi - poate si asta m-a ajutat in primele 2 - 3 luni), si apoi frustrarile lui ca bebe nu se joaca, sau nu face, sau "Da de ce...?"

A urmat vacanta de vara si atunci mi-a fost mai greu, dar subliniez - eram doar noi doi cu ei, nu am avut cu cine sa-i las o clipa.

Acum, dupa 2 ani, e absolut minunat sa-i privim jucandu-se... Ma uit la cea mica cat e de dezghetata in compartie cu baiatul la varsta ei.... A fost mereu ca o sugativa. Abia acum pot sa-i las sa-si vada de "treaba lor", cu jucariile lor, cartile de colorat sau mai stiu eu ce. Asta nu inseamna ca nu se cearta, sau nu se mai imbrancesc cand nu le convine cate ceva, si atunci sa te tii scandal ce iese.

Nu trebuie sa te gandesti ca nu vei reusi, noi am reusit, singuri! Nu e usor, iti trebuie rabdare (o rabdare de care nu ma credeam nici eu in stare).

Cred ca iti faci griji degeaba in ceea ce priveste - unde si cum ii imparti. Si al meu era foarte agitat, si totusi, dupa ce am venit din maternitate l-am surprins langa cea mica, mangaind-o pe mana - Bezi mami, tze mica e? N-a dat niciodata dovada de rautate, sau sa-i faca vreun rau din curiozitate excesiva. De fapt a ignorat-o mai mult pana a inceput si cea mica sa faca lucruri interesante.

Totul e cum reusesti sa te imparti intre ei. Ai mei cred ca simt ca-i iubesc pe fiecare in parte, pentru ca, cu fiecare am mici "secrete", mici giumbushlucuri si ghidusii pe care le fac.

Nu stiu daca nu m-am implicat prea mult, sunt mai atasati de mine decat de tati, la mine vin sa ceara, sa se planga, sa-mi povesteasca... asta e - mama e doar una... dar e cea mai puternica (asta e valabil pentru fiecare mama in parte).

Dupa 5 ani de experienta cu copiii m-am ales cu fire albe in tample, ceva mai multe riduri in jurul ochilor insa mult mai rabdatoare, mult mai toleranta, mult mai fericita!

Ai incredere ca poti sa faci situatiei, sa vezi apoi cand vin bucuriile la dublu ce frumos e

J.D. spune:

Citat:

citat din mesajul lui monicabo Tot eu, uite linkul promis: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?ARCHIVE=true&TOPIC_ID=129878 JD, haioasa poza de avatar, ce diferenta de gabarit intre cei 2! Eu am avut un soc cand am venit acasa, cea mare mi s-a parut o uriasa! Ce facea Finn acolo, tipa sau casca? Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008) www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua Povestea sarcinii si a nasterii Andreei Povestea nasterii super rapide a Anei Maria Finn are 15 kg si Euan are 3,6. si mie mi se pare urias Finn. In poza radea pentru ca Euan scotea niste zgomote caraghioase. Ii place mult de el si vorbesc impreuna, fiecare pe limba lui.

OanaRusu spune:

Ela, eu si acum sar in sus la nelinistile lor - si dorm iepureste cand unul dintre ei e racit (Dc am noroc si e numai unul :D ) dorm e un fel de a spune, o sa dorm mai incolo peste vreo 20 de ani
Nu cred ca modelul unuia se potriveste cu al altuia pentru ca suntem foarte diferiti.
Dar sunt convinsa ca ai sa gaseste reteta potrivita pentru voi.
Nu-ti fa griji de acum, o sa cauti solutii la pb atunci cand apar - eu mi-am facut griji pt lucruri care nu s-au intamplat :D asa ca acum caut solutii pt ceea ce e sub nasul meu, nu pt ce cred ca s-ar putea intampla.

Relativ la gelozie - tine mult de temperament, poate si de altele, baietelul meu era atat de lipicios cu copii ca nu mi-am pus problema ca va fi gelos. Si totusi a fost si uneori mai este - unii se exteriorizeaza (asa ca baietelul meu) altii nu (si atunci parintii nu stiu) altii nu au idee ce e aia sa fie gelosi.
La fetite in general ma gandesc ca e mai usor pt ca ele se simt mamici - adica imita mamica inclusiv la grija pt cel mic. Dar nu inseamna ca un baietel nu poate fi la fel de empatic - sau ca o fetitza nu poate fi geloasa.

De aia zic din nou - savureaza sarcina, timpul pe care il ai acum cu baietelul tau, faceti rutine care sa fie scheletul haosului de mai tarziu poate exersezi cu el cum e sa aveti grija de un bebel (o papusa sau un ursuletz...) ancore care sa va ajute mai tarziu (iti aduci aminte cand eram numai noi doi si ne jucam de-a fratiorul/surioara si tu ma ajutai sa il/o spal...) jocuri de genul asta care sa va pregateasca pe amandoi

Weekend placut - si griji putine de tot

ela_04 spune:

Monica link-ul e super... i-am citit si sotului, imi venea can sa rad cand sa plang.
Sincer nu credeam ca se poate mai rau decat prin ce am trecut cu
#8222;micul terorist#8221;. Se pare ca se poate si multtt mai rau ...si mai greu.
Sper ca bb2 sa numai aibe colici asa de puternici, sa nu-i mai de-a dintii cand nici nu am terminat cu colici, sau sa vrea sa mearga inainte de tot ce citisem eu si planificasem

Corina... e inutil sa-ti spun ca toate scaunele noastre sunt pliabile si le ascundem pe unde putem... despre sertare sau dulapuri numai vorbesc... daca inainte hainele le aranjam frumos pe culori acum sunt fericita cand sunt in dulap si nu pe jos... le-am inchis cu tot felul de sigurante...inutil. Vad ca de la un timp nu le mai scoate dar inca tot nu ma chinui sa le aranjez ca atunci cand vrea sa mearga afara domnisorul se serveste singur ...asa ca inca nu are rost.

JD poza e minunata intradevar!

xxxwoman iti multumesc pt incurajari... e inevitabil sa nu ma gandesc, sa nu imi fac griji...
prima data m-a luat cam pe nepregatite si a fost destul de dur. de asta am zis mai bine sa stiu ce o sa ma astepte decat sa ma aleg iar cu vreo depresie ... frustrata ca nu pot sa le fac pe toate si nu pot fi mama perfecta cum am vazut eu in filme sau am citit in carti

Oana incerc pe cat posibil sa-l pregatesc pe cel mic si sa ma pregatesc si pe mine...

Va multumesc tuturor pt gandurile bune si pt sfaturi

lavi02 spune:

Ela, eu sunt acum la bb3, are 12 zile. E drept ca e diferenta mare la mine, cele mari au 10 si respectiv 6 ani si jumatate, dar sa stii ca cel mai greu a fost la bb1. N-a mers nici alaptatul ca lumea, a avut si colici, eram epuizati si terminati si eu si sotul! Acum... suntem zen. Ne uitam la ea si ne bucuram ca mai avem inca un copil. Cred ca de multe ori primul copil e mai agitat pt ca si parintii sunt mai agitati.

Sarcina usoara si frumoasa si copii sanatosi! te vei descurca!

Bee spune:

Ce sa spun, i-am facut pe cei trei mititei la cate 1 an si 10 luni diferenta. Deci sunt apropiati. Nu te gandi ca cel mare ii va face rau. Explica-i dinainte totul sa stie la ce sa se astepte. Un pat in care sa stea cel mic e o ideea buna.
Si la noi a fost greu cu primul copil, in sensul ca pe langa problemele horror dar obisnuite gen colici, dinti, raceli, noi am avut si probleme mai serioase cu ea (care ne-au mancat oricum cativa ani buni). Asa ca fata de problemele cu adevarat serioase, faptul ca raceau unul de la altul, nu dormeau noptile si altele ca acestea, au fost poezii. Cand cedam, sotul meu imi spunea "ai promis ca nu te plangi!" La al 2-lea a fost greu ca s-a nascut toamna tarziu si la iesirea din spital era deja racit. A facut raceli repetate si serioase. Insa eram mai pregatita psihic si stiam ce sa fac si la ce sa ma astept. La al treilea a fost greuuuu. Si fiindca m-am refacut greu dupa a 3-a cezariana si fiindca au aparut probleme pe care nu le stiam de la primii (ca doar nu era sa ma plictisesc). Care colici, dinti, raceli? Le mai vedeam pe astea cand asta mic a avut un reflux gastric atat de sever incat regurgita galbui de la iritatia esofagului? 5 Luni a trebuit sa-l tin in brate la verticala, doar doar i-o fi mai bine. Si a fost mai bine, a trecut totul. La al 3-lea am experimentat si gelozia fratelui mai mare. Nici nu stiam ce se intampla, atat a fost de ciudat. Copilul isi iubea fratele, era afectuos, dar ma pierduse pe mine si nu stia cum sa reactioneze. Lunile petrecute cu cel mic in brate, au fost si lunile in care cel mare nu dormea noptile si voia sa faca puzzele-uri sau sa doarma pe canapea incaltat si cu shapca pe cap.
Cand cel mic a facut un an, pentru prima data dupa aproape 5 ani am dormit 3 ore legate noaptea. Oricat de greu ar fi fost, nu regret nimic.
Trebuie sa fii puternica psihic si sa te astepti la orice. Asta ajuta. Sarcina usoara.