Probleme cu bunicii

ligia13 spune:

Acum ca sfat, m-am gandit ce as face eu in situatia ta!

Clar, cat sunt bunicii in oras as aduce copilul seara acasa.
Acasa pentru copil trebuie sa fie la parinti!

Apoi as vorbi transant cu bunica si i-as explica situatia! Transant!
Exista intr-adevar "riscul" sa zica : atunci creste-l singura!
Dar nu cred...dupa ce s-a atasat de copil...
Deci transant discutati!

Referitor la plecatul la tzara!
Vorbeste cu ea si gasiti o solutie de compromis!
Sa nu stea chiar 4 luni la tzara! Sa ii mai aduceti si acasa 1-2 saptamani, apoi iar 3 sa zicem acolo!
In astea 4 luni poate va luati si voi o saptamana concediu! Evident nu va duceti la tara! Luati copilul si mergeti in alta parte , mai respira si bunicii !

Nici eu nu sunt f incantata de ideea de bona, daca bunica poate si vrea sa va ajute sa cresteti copilul.
Repet exprimarea asta: mi se pare nociva incluziv exprimarea "bunica creste copilul" ....NUUUU Va ajuta sa-l cresteti!
Va intelege asta bunica usor usor!

Eleni spune:

Irina, intuiesc ca deja regreti ca ai postat... dar nu toate suntem super mame. Eu vreau sa iti spun doar experienta mea directa, atat de copil crescut de bunici, cat si de mama a unui copil crescut de bunici. Decizia o iei singura.
Eu m-am intors la birou la 3 luni, si cu Maria a stat strabunica ei, adica bunica mea. E drept ca nu am schimbat casa, dar eu cu copilul stateam practic 1, maxim 2 ore seara... dar mi-am asumat ca atat timp cat il creste strabunica-sa, nu pot sa ridic pretentii ca eu sa raman piua 1... nu aveam cum, rational vorbind ca ora aceea petrecuta cu mine sa compenseze orele petrecute cu babica (asa ii zice si acum).
Eu insami sunt copil crescut de mamaie (aceeasi care se ocupa de maria) pentru ca mama muncea de dimineata pana seara seara sa poata oferi tot ce aveau nevoie 3 fete in crestere. Tata nu a existat decat in pat, dormind sau band, asa ca mama si-a asumat rolul de provider. Eu pe mamaie o iubesc enorm, e sufletul meu, si cand eram mica obisnuiam sa zic ca o iubesc pe mamaie mai mult decat pe mama. Tarziu, mare fiind, am realizat ca de fapt o iubesc si pe mama, si am inteles multe multe, fara sa imi spuna nimeni. Doar ca mama a murit repede si eu am apucat sa ii arat si sa ii spun ca o iubesc foarte putin... e o suferinta inca neinchisa, si regret enorm ca nu am apucat sa ii spun ca am inteles si ca o iubesc.
Mamaie inca traieste, e in continuare centrul universului meu, dar mama a fost universul... nu as fi putut doar cu una, sau doar cu cealalta...
Eu m-am intors la birou devreme si nu dau vina pe sefi ca au pus presiune pe mine... onest, imi doream sa ma intorc, imi murea creierul, eu asa functionez, si nu judec pe nimeni dar nici nu vreau sa fiu judecata. Am ales sa fiu o mama de seara si de weekend, obosita dar fericita, decat sa fiu o mama full time frustrata - pentru ca da, eu nu ma implineam suficient cu bucuriile vietii de bebe. Iarasi alegerea mea, dupa mintea si sufletul meu.
Si chiar si acum, cand Maria pleaca cateva zile la tatal ei sau la bunicii lui la tara, nu ma martirizez ca sunt fara copil, dimpotriva pretuiesc acele momente in care pot sa fac tot ce jinduiesc.
Pentru ca eu am ales sa nu ma sacrific de dragul copilului... mi-e groaza de acest text, care mai tarziu ajunge sa apese copilul devenit adult... viata mea il include pe copil, dar nu traiesc doar pentru el. Imi iubesc copilul enorm, dar in egala masura ma iubesc si pe mine enorm.
Decizia e a ta si a tatalui copilului... si indiferent ce alegi, ai grija doar sa cantaresti si sa accepti si consecintele mai putin avantajoase... Tu vei ramane mereu mama copilului tau... doar ca el va intelege mai devreme sau mai tarziu asta, in functie de evolutia relatiei voastre. Dar locul nu ti-l ia nimeni. Doar ai grija si de sentimentele bunicilor... ei incearca acum sa carpeasca niste pierderi. Si invata de aici sa nu faci la fel, sau daca faci, sa iti asumi.
M-am intins ca o placinta... sper ca am pastrat coerenta mesajului.

Cafea spune:

M-a intristat sa citesc mesajele tale, Irina, nu mi se pare drept pentru cel mic. Nu e vorba ca lumea te judeca, dar ai intrebat cum se vede situatia din afara si fiecare si-a spus parerea. Eu am sa incerc sa nu repet ce s-a scris inainte, dar pe scurt eu vad lucrurile cam asa: ai o sansa extraordinara sa ai bunicii langa tine, la 20 de min, si sa nu trebuiasca sa ai copilul la cresa sau cu o bona, sa nu iti faci deloc griji in timpul zilei pentru ca stii sigur ca e bine ingrijit de persoane care il iubesc. In plus de asta la 1 an ii face bine si copilului sa aiba o relatie buna cu bunicii. Dar nu il zapacesti daca il iei seara acasa, din contra, il zapacesti mai mult mergand asa putin sa il vezi. Nu e drept sa ai pretentia ca mama ta sa se retraga cat timp esti tu in vizita – la urma urmei ea este noua figura de atasament a celui mic. Problema este ca voi nu va adaptati la copil, ci va asteptati ca el sa se adapteze voua. El are nevoie de parinti – ok, poate fi crescut foarte bine de bunici, si cu siguranta este foarte iubit, dar in cazul asta nu poti avea pretentii, la fel cum ai putea avea daca voi ca parinti v-ati pastra rolul principal in viata lui. Poate in mintea voastra aveti inca acest rol, dar un copil nu gandeste asa nuantat.

Inteleg pana la un punct argumentul cu somnul, dar programul de somn al unui copil mic oricum e in continua schimbare si se pot gasi solutii – la urma urmei stati aproape. Mi se pare foarte buna ideea sa vina unul din bunici la voi dimineata si cand se trezeste cel mic sa mearga impreuna la bunici acasa. Se poate face asta si dupa-amiaza, vine unul din bunici la voi acasa cu cel mic si voi il gasiti dormind acasa. Repet, voi ca adulti trebuie sa va adaptati copilului, nu invers.

histamina spune:

strumf sta peste zi cu bunicul.intre ei e o relatie fantastica.seara ajungem pe la 18,plecati fiind de la 8 dim,cand el doarme.
cand am intrat pe usa, taie taie pleaca si ne las ape noi,ca "sa stie cine-s parintii".
dormim max 3-4 ore pe noapte,facem cu schimbul,dar nici prin cap nu ne-ar trece sa lasam copilul numai cu bunicii o saptamana.

daca stai doar la 20 de min de bunici,cum, Doamne iarta-ma, nu treci pe acolo zilnic?
iertare,dar ceea ce patesti tu acum,este plata pentru comoditate,pentru linistea de care,cu siguranta ca ai envoie, insa strumf e prioritar.

sora mea a procedat ca tine.nepotelul meu are 15 ani si ii spune sec:bunica nu a dormit noptile cu mine,tu ai dormit! sau tataie m-a crescut, ori,decat sa faci curatenie, mai bine imi citeai tu povesti.

copii sunt judecatori f aspri.daca l-ai facut,ti-ai asumat o mare responsabilitate,daca imparti aceasta responsabilitate,atunci imparti si afectiunea.

pisi-pis spune:

Pai pana la urma asta spunem si noi. Ca daca a ajuns la concluzia ca asa e cel mai bine pentru toti, atunci trebuie sa se gandeasca la binele copilului, si sa il lase sa-si gaseasca stabilitatea langa bunici.

Mami de Laura (14.06.2010) si Mitza Fetitza

Eleni spune:

Pisi pis, de acord, doar ca tonul face muzica. Si nu doar aici, in general la subiecte, in care pe om il mananca undeva sa ceara ajutor/sfat expunand situatia...moama ce-si mai ia...
E mare lucru ca cineva constientizeaza ca poate nu stie totul si cere un sfat... sfaturi pot fi 1000 si bune toate, trebuie sa i se potriveasca. Dar micile judecati de genul "ti-o cam meriti", nu doar aici, ci si pe la "in 1-2" nu ajuta.
Am un sfat/sugestie/experienta personala. O dau. Nu trebuie sa faci ca mine, nu trebuie sa ma aprobi/dezaprobi, trebuie doar sa auzi si sa reflectezi prin prisma nevoilor tale. Din 1000, 1 sigur ti se potriveste.
Numai bine.

NUUSSAA_ spune:

Sunt de aceeasi parere k una dintre mamici, de ce nu luati bb seara akasa? Asa aveti si voi timpul vostru k el si bunici separat, de ce tre sa muti copilul cu tot la bunici voi o sa deveniti niste musafiri pt el, nu crezi? Andrei are un an si jumat si m-am gandit de acum sa il inscriu la gradi k program prelungit kiar dc stam in kasa k buni ,atunci cand il las k ea nu imi plce cum s comporta fata de atuci knd este cu mine, dar nu vreu sa intelegeti ca buninu il ingrijeste .... dar totusi eu o fac mai bine, cei in varsta au alte conceptii despre cresterea copiilor si sunt sigura ca nu respecata intocmai ceea ce noi le spunem

ZIZOU spune:

Eleni o pentru tine! Frumos, echilibrat ca intotdeauna.



20+

monicabo spune:

Si eu sunt de parere sa luati dupaamiaza (cand ajungeti acasa de la serv.) copilasul acasa, sa petreceti timp impreuna, sa iesiti la plimbare, sa va jucati, sa cititi, sa stati impreuna inainte de culcare etc. Conteaza ff mult timpul asta, cat de putin, poetrecut zilnic cu copilul. Si copilul sa simta ca acolo este casa lui, alaturi de parinti. Iar la bunici este in vizita, ma rog, pe perioada cat parintii sunt la munca (caci trebuie sa lucreze pt a putea avea grija de el si dpdv material), asa cum va fi mai tarziu si cu gradinita (tot asa, cat parintii lucreaza).

Mai ales ca bunicii stau asa de aproape, este si pacat sa nu procedati asa...
Si un pic de colaborare din partea bunicilor, chiar nu pot fi si ei putin intelegator si sa se muleze si ei pe nevoile copilului??? Adica daca voi (parintii) plecati ff devreme la serviciu, si copilul inca doarme, in loc sa fiti nevoiti sa-l treziti fortat pt a-l duce la bunici, nu poate veni unul din bunici cand voi plecati, sa-l astepte pana se scoala, sa-l imbrace, dea sa pape, si apoi sa iasa pe afar, sa-l duca la ei acasa??
Cu plecatul la tara, nu stiu ce sa zic, este nasol ca se va instala o distanta (fizica) intre voi si copil/bunici. Poate ar fi buna si aici o oarecare flexibilitate, sa-l duca o perioada mai mica, sa va mai luati voi parintii ceva concediu, pe rand, pt a-l mai putea aduce si acasa, sa mai vina si parintii acasa... E departe "tara" voastra? La cati km de Bucuresti este?

Iar cu partea asta, nu-s de acord DELOC "nu trebuie sa ai pretentii de la mama ta sa se retraga cand vii tu la copil". Ba da, asta si trebuie sa faca, nu sa se substituie mamei si sa fie la concurenta cu aceasta "cine acorda mai multa atentie copilului" sau "de cine e copilul mai atasat". Bunica (care pe o perioada mai mica sau mai mare din zi ingrijeste copilul in lipsa parintilor) are datoria (morala) sa faciliteze, atunci cand este posibil, contactul copil-parinti, copil-mama, nu sa incerce sa-l obstructioneze.

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

roxy spune:

monica (monicabo ) bunica nu are fata de nimeni nici o datorie, din contra.Ea se ocupa de nepot /nepoata benevol (nu primeste nimic pentru asta )doar pentru ca vrea si pentru ca isi iubeste nepotul/nepoata. Faptul ca se presupune ca atunci cand apar parintii in peisaj acestia trebuie sa-si intre in rolul de parinti nu presupune automat retragerea bunicilor (ca nu suntem pe vremea slugilor care atunci cand apareau stapanii se retrageau umili)pentru ca fiecare are rolul lui, dar aici intervine respectul si intelegerea de care dau dovada partile una fata de alta.Daca nu-ti place cum si ce face bunica, atunci ii spui clar si daca tot nu se ajunge la o intelegere cu parere de rau as anunta bunica ca va trebui sa apelez la cineva strain sa aiba grija de copilul meu daca noi ca adulti nu ne putem intelege.Nu putem avea pretentia ca un copil mic sa inteleaga de ce atunci cand apare o persoana ,cea care se ocupa de el pana atunci nu mai e langa el.E peste puterea unui copil.
Probabil atunci cand ati decis ce se va intampla cu copilul dupa ce mergi la servici ati considerat ca el e prea mic sa inteleaga si se va plia pe situatia in sine (de aici si usurinta cu care va pleca pentru 4 luni...).
Dar asa cum sunt parinti si parinti fiecare face cum crede ca e ok pentru el orice ar zice unu sau altul.Asa ca ceea ce eu nu as putea sa-mi trimit copii nici o saptamana departe (chiar daca atunci cand sunt obosita sunt tentata sa plec cat mai departe ), pentru altii li se pare ceva normal sa stea copii pe la altii din considerente doar de ei stiute.