Probleme cu bunicii

fiona67 spune:

Irina si Eleni dau copiilor lor ceea ce la randul lor au primit de la parinti. Ambele crescute de bunici, au dezvoltat in mod evident mai mult egoism, incapacitate reala de atasare, nevoia de spatiu care poate fi si o fuga continua.
Este si o teorie in psihologie care spune ca parintii tind sa-si trateze copii asa cum au fost si ei crescuti de catre parintii lor. In plus, un copil abuzat emotional de parinti are tendinta sa-si gaseasca un partener de viata cu acelasi tip de comportament, si asta fiindca in mintea lui s-a infiripat de timpuriu ideea ca iubirea are doar forma pe care a cunoscut-o copil fiind. Nu e cazul de fata, dar cu certitudine baietelul Irinei se va atasa mai greu de o femeie atunci cand va creste fiindca ii va fi teama sa nu plece de langa el asa cum a facut mama lui. Va fi mereu pregatit de despartire, iar comportamentul fata de partenera corespunzator.
Din postarea Irinei eu am inteles ca o deranjeaza un singur lucru: in rarele ei vizite bunicii nu se duc in alta camera...or something si s-o lase pe ea cu copilul. Pai spunei asta mamei tale fata draga si punct.

fiona67 spune:

spune-i...

pisi-pis spune:

ina.click spune:

Am stat la bunici pana la 7 ani. I-am iubit mai mult decat pe parintii mei si am si declarat asta, spre intristarea unora si mandria ascunsa a altora.
Bunicii erau mereu alaturi de mine, blanzi, iubitori, ofereau sfaturi, hrana, iubire, alint, povete, reguli bland impuse. Parintii veneau o data la tzhpe zile si brusc le putea totul, veneau cu reguli contradictorii si incercari de apropiere stangace.

Peste ani si ani, tot infantili, egoisti si reci ii vad. si mai stii, poate asa au si fost.

incearca dupa aceste 5 luni sa il cresti tu. va fi pacat.

fiona67 spune:

Irina, poate soliciti moderatorii sa inchida subiectul. Devine putin cam trist cum o multime de fete incearca sa te convinga sa-ti cresti copilul, sa-l iubesti si tu ii dai zor cu spatiul personal si altele.
Mie mi se pare destul de clar cum stau lucrurile. Lasa copilul la parintii tai, ei oricum au disponibilitatea afectiva sa-l creasca, il iubesc, au grija de el - tu nu esti dispusa sa faci asta, nu simti asa, si ai nevoie de "spatiu personal".
End of story!

inbox spune:

Si eu am fost crescuta de bunici, cu lasat acolo ....nu intru in detalii, insa nu mi-as duce copilul sa fie crescut de bunici sub nici o forma...da are vizite cu bunicii, acum la 5 ani cere sa stea o noapte doua la ei...va avea vacante la bunici cand si le va dori, insa atat.

Si mai cred, ca, nu faptul ca unii au crescut la bunici, i-a facut sa aibe o copilarie frumoasa...ci copilaria este frumoasa in general oriunde ar fi ea ( daca nu exista abuzuri si alte situatii extreme). Eu raman surprinsa cand povestesc prietenii mei crescuti printre blocuri, cat de frumos era, chiar daca erau dusi la camin, dar sa stiti ca au avut si ei copilarie, ba chair una frumoasa...


"Ceea ce o sa cititi in urmatoarele randuri este o problema comuna in randul mamicilor." Eu nu stiu unde vezi tu problema asta comuna in randul mamicilor...

Lumea mea

histamina spune:

daca irina simte nevoia de spatiu, 1000 de postari nu o vor convinge ca e absolut necesar ca seara sa isi ia strumful acasa.
e vb de ceea ce simte ea.
mama ei nu procedeaza corect, insa ,ma tem ca nu isi va schimba comportamentul sub nicio forma, indiferent cate discutii vor fi atata timp cat irina i-a transferat cam toate atributiile de mama.
nu cred ca situatia se va rezolva decat prin luarea copilului de catre parinti.

si noi lucram 10 ore pe zi, zilnic,dar as innebuni sa nu il stiu pe strumf ca imi sare in brate imediat cum intru pe poarta.

Bee spune:

Odata ce decizia a fost luata, am sa imi dau cu parerea despre ceea ce se intampla.
Initial spuneai ca solutia a fost cea mai buna pentru ca cel mic doarme si cand plecati si cand va intoarceti de la servici. Se pare ca totusi e treaz cand va intoarceti de vreme ce bunica il acapareaza chiar si cu voi de fata. Ma gandesc ca fiind poate 7-8 cand veniti voi, ar fi o idee buna sa-l scoateti voi in parc, atat cat il vedeti o data la doua zile. Ar fi o activitate facuta de el doar cu voi, n-ar dura mult si v-ar face la toti placere! Chiar daca momentan copilul a fixat-o pe bunica drept obiect de atasament, ar fi grozav sa va perceapa ca macar distractivi, daca nu foarte prezenti! Iar bunica cred ca retraieste sentimentele materne. Am vazut eu si la parintii mei ca se bucura de nepoti mai mult decat s-au bucurat de noi. Acum au timp, pot, au ocazia sa faca ce vor. Cu noi a fost altfel. Ce frustrant.......pt mine.
Sotul meu a fost crescut de bunici. Nimic nu se compara pentru el cu anii aceia, insa niciodata nu a avut o relatie foarte apropiata de parintii lui.
Sper sa va descurcati.
Inca ceva. Cu "atasamentul" nu-i de joaca. Chiar cred ca e preferabil sa stea cu bunicii, decat cu o bona sau la cresa. Mijlociul meu a avut un (sa zicem) transfer de atasament de la mine la mama mea, foarte dureros. El a fost lipit de mine pana la 1 an si 10 luni cand l-am nascut pe mezin. N-am crezut ca va fi asa de greu. 6 luni, a pendulat intre mine, tatal lui si mama mea. Cu crize de isterie, tulburari de comportament si tot tacamul. Apoi brusc, s-a decis ca bunica lui e iubirea lui si s-a rezolvat.

monicabo spune:

Off topic: Histamina, am vazut ca ai scris ca strumful tau sta cu bunicul, mai rar am auzit de barbati care sa ingrijeasca copilul cat lipsesc parintii. de obicei se pun probleme de stat cu copilul bunicelor, bunicii (barbati) nu prea se baga, ca nu se descurca cu spalat, mancare, schimbat etc... Toata stima pt bunicul tau! De fapt bunicul copilului, tatal tau banuiesc...

On topic: cred ca cineva mai sus avea dreptate: copilaria este frumoasa oriunde o petreci, daca esti inconjurat de dragoste si afectiune! Fie ca esti la tara, fie la oras, la gradi, la bloc, la casa etc

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

histamina spune:

off topic:tatal meu nu a fost f prezent in viata noastra.cat am fost gravida s-a purtat urat cu mine.cand l-am nascut pe strumf, o luna am stat in spital.nu vb cu el,nici cu mama,nici macar nu m-au sunat.
cand am venit acasa m-a rugat sa isi vada nepotul.am calcat in picioare orgoliul meu,toate faptele lui si am acceptat.
s-a speriat putin,strumf avea 1,700 kg insa a zis:tata,cum face 1 an,eu ti-l cresc.
ce sa spun:la 74 de ani a invatat sa schimbe pampersi, ii canta nepotelului, ii citeste povesti,poezii,il ingrijeste aproape la fel d ebine ca mine,INSA, INTOTDEAUNA II SPUNE:FACI ASTA,DAR DU-TE LA MAMI SI TATI SA VEZI CE SPUN EI.

eu cred ca irina trebuie sa accepte ca timpul si viata ei il includ si pe strumful lor.pt copil ar fi minunat.altfel,asa cum mai spunea cineva, nu va avea incredere nciodata ca o relatie poate dura, ca despartirea nu e iminenta.