Copilul meu vorbeste foarte mult

Continua discutia pe forumul nou. Apasa aici

Raspunsuri - Pagina 8

monica70 spune:

Asta cu psihanalistii si mie se pare exagerat.
In mod sigur si asta depinde de felul omului,unii au trait o copilarie/viata de cosmar si nu au urmari,pe cand altii se dau de ceasul mortii si fac depresii din orice nimic .

mcoca spune:

Este clar ca atitudinea celor mici este influentzata de reactiile noastre.

Acum o saptamana Maya a cazut si si-a rupt colantii. Era cu bona. Chesia s-a petrecut cu mai bine de o ora inainte de sosirea mea. MErg sa o iau, oa vad cum se joaca vesela, ma vede si ea, vine repede la mine in brate si dintr-o data incepe sa planga. Si plange cu suspine, imi arata colantii rupti si boboul. Nu stiam cum sa o impac, i-am repetat de n ori ca punem un plasture la bobo, ca ii cumpar alti colanti etc. Ei, bona se agitase un pic cand a cazut, cred ca a zis oo ti-ai rupt si colantii, ce o sa zica mama. Ma gandesc ca asa a fost si ea a plans ca se gandea ca o cert.

Vicky si Printzesone

Fomalhauti spune:

Da, pentru mine bulina este o bulina. Desenata pe panou si unori pe piele (de fapt, cea de pe panou ramane mai mult timp decat cea de pe piele). Bulina este un semn care ii arata copilului ca ceea ce a facut nu a fost in regula. Din cate stiu, bulina nu se primeste la prima "abatere", copilului i se explica ce a facut si ce se asteapta de la el. Uneori copilul nu vrea sa faca asa cum i se spune. Copilul vorbeste in timp ce educatoarea explica ceva, este atentionat sa nu mai vorbeasca si i se spune de ce nu ar trebui sa vorbeasca in acelasi timp cu educatoarea sau cu alt coleg. Dar el alege sa vorbeasca in continuare. Si atunci educatoarea ia o masura. Da, ii poate explica din nou si din nou - dar cat timp? Din nou va invit "in tabara cealalta". Ati vrea sa aveti copilul la o gradinita unde educatoarea foloseste jumatate din timp pentru a face lectii si alta jumatate pentru a explica unui copil anume de ce nu e bine/frumos sa vorbeasca in timpul lectiei? Si asta zilnic. Nu spuneti ca nu se poate. Se poate.

Trebuie sa existe o "masura", putem sa-i zicem "pedeapsa", "sanctiune", "masura disciplinara" - trebuie sa existe "un instrument" prin care educatoarea sa se faca ascultata, sa poata sa-i invete pe copii poezii, multimi si ce mai e in programa. Si trebuie sa existe si un "instrument" care sa-i opreasca pe copii sa faca anumite lucruri, cum ar fi sa se bata sau sa ia jucariile "comune" de la alti copii atunci cand le doresc. Si eu nu cred ca explicatiile sunt intotdeauna suficiente.

ladyJ spune:

Nu inteleg ce treaba are Freud.
Daca Freud la vremea lui a exagerat, inseamna ca e ok sa le desenam copiilor de gradinita buline negre pe nas ca pedeapsa cu care sa defileze rusinati?
Cu bulina il contrazicem pe Freud, sau cum?

Sigur ca un copil trece prin situatii mult mai traumatizante, de-a lungul vietii. Dar repet, asta inseamna ca-i OK sa defileze cu rusinica in varful nasului? Pai zic, hai ca-ti trag o palma, numa una, ca doar nu o sa ajungi la psihanalist pentru asta, vei avea tu traume mai mari.

Monica, nu stii ce urmari au adultii care au trait o viata de cosmar.Ca nu se vede asa ca varsatul de vant. Defapt stii doar daca te implici in caz si ai habar despre ce e vorba.
Nu exista ´´depresie din orice nimic´´. Depresia este o boala parsiva si grea, multi isi pun streangu-n gat dintr-un ´´nimic´´ din asta.

Depresia se trateaza mai bine la cognitivisti, nu la psihanalisti.

Fomalhauti spune:

Off-topic (despre psihanaliza): cel mai echilibrat psihic dintre copiii mei cei mari este cel mai mare (l-am dus si la psiholog si mi-a spus ca "este un copil foarte rotund"). Este singurul pe care l-am intarcat "clasic", adica el plangea intr-o camera, in bratele tatalui lui, eu plangeam in alta camera.

Al doilea copil s-a intarcat singur (si a avut diferite ciudatenii, cea mai recenta fiind ca s-a dus la facultatea de filozofie). La toti ceilalti intarcatul a fost "cu acordul partilor" cum se exprima sotul meu, intre varsta de 2 ani si 3 ani si jumatate. (Bine, despre cei mici inca nu pot spune multe, dar totusi, nici unul nu este atat de "rational" cum era cel mare la varsta lor; de fapt, a fost rational si la nastere).

Mereu ii spun celui mare cat regret ca l-am intarcat. Dar nu pare "sa-i fi cauzat" (ca sa ma exprim modern).

Il admir pe Freud ca deschizator de drumuri, cred ca unele experiente pe care le avem ne marcheaza intr-un anume sens, uneori fara sa ne dam seama de asta. Mi se pare evident ca exista "un stoc de informatii" la care nu avem permanent acces si pot sa accept ca unele amintiri aparent uitate pot sa "isi faca loc" si sa ne influenteze in anumite directii. (Asta ca sa nu o supar prea tare pe LadyJ; glumesc, chiar cred asta.)

Dar nu cred ca modul in care am fost intarcati sau pusi pe olita sau o bulina neagra de la gradi ne influenteaza decisiv viitorul.

Fomalhauti spune:

LadyJ, nu mi se pare corect sa nu recunoastem ca exista oameni care au trecut prin traume cu totul deosebite, au avut o copilarie urata si duc apoi o viata normala. Poti spune despre oricine ca "nu stii ce este in sufletul lui". Dar sunt oameni care au avut probleme in copilarie si nu au ca adulti, au o viata de cuplu, copii, o meserie.

Altii au probleme psihologice la varsta adulta. Sigur, daca vrei sa gasesti ceva in copilarie poti gasi oricum, ca mama l-a protejat prea mult sau prea putin, ca tata l-a rasfatat sau l-a criticat prea mult, ca a avut un frate mai mare mai performant sau o sora cu probleme. Dar nu au avut probleme cu adevarat mari.

Cat despre depresie...nu este locul sa intram in discutie si nici nu cred ca ne-am putea convinge una pe alta (ma refer la LadyJ si la mine).

Fomalhauti spune:

Noapte buna tuturor.

dana vio spune:

Hm, ca tot n-am somn. NU e vorba de bulina ci de o bulina neagra. Nu este deloc o metoda pedagogica sa-i spui unui copil ca esti rau, daramite sa mai stie toata lumea. Pana la urma, vorba dulce mult aduce, nu? Daca miss ar fi mai calma poate lucrurile ar sta altfel. O cunostinta profesoara de engleza mi-a povestit cum ii stimuleaza pe cei mici cu buline de-astea la panou, in nici un caz negre. Are colorate si cu floricele si nu-mai-stiu ce. Imi povesteste ca primul lucru pe care il fac copii cand intra in clasa este sa priveasca panoul, cine cate buline are. Si se ambitioneaza din chestia asta sa invete mai bine decat altul ca sa aiba el cele mai multe buline.
Metode sunt, bunavointa mai lipseste.
Eu am luat linie peste palma, n-am uitat-o si nici nu mi-a folosit.
Noapte buna.

Alexandra Maria
14.12.2007

Nati spune:

Eu nu am nici o treaba cu bulina neagra agatata la panou sau prinsa pe haina (nu sunt de acod cu aia desenata pe piele), sunt sigura ca la varsta de 13, 14 ani daca ii intrebi nici nu mai stiu cate buline negre ori rosii si-au luat. Pe vremea mea se foloseau stelutele., nici nu imi mai aduc aminte daca am avut una neagra.
Si Matei al meu vb mult pentru varsta lui de aproape 4 ani, cateodata sunt ocupata cu ceva si-l rog sa ma lase 5 minute pana termin si apoi vb, si intelege, bazaie el ca albina in stup pana termin dar asta e alta treaba, dar cand merge la gradinita educatoarea trebui sa stie cum sa se comporte cu un copil vorbaret, nu si zvapaiat, asta tine de educatia de acasa a parintilor data copilului.

Legat de pedepse fizice, nu sunt de acord, in scoala generala eu si colegii mei din cor eram trasi de par sau cand se enerva teribil profesorul de muzica ne ridica de perciuni, pentru cei care nu au experimentat metoda asta nici nu le doresc, doare groznic.
De atunci nu am suportat sa ma traga cineva de par, ori cand ma pieptan si e incurcat ma enervez, ori cand era juniorul mic mereu am stat cu parul strans sa nu ma traga de par in voie.
Dar mi-a ramas in memorie profesorul respectiv si ceea ce a facut el, si asta se intampla pe vremea comunismului unde nu se schimbau metodele chiar daca spuneai ceva la invatatoare, diriginta ori directorul scolii.
Pedepsele fizice marcheaza emotional un copil!

Dar daca tie nu ti se pare normal administrarea bulinei negre si crezi ca e umilit baietelul tau, e dreptul tau sa faci reclamatie si sa se ia eventualele masuri mai ales daca nu corespund cu politica gradinitei.
Doar ca e trend acum la gradinite cu bulinele si unii parinti accepta, asta nu inseamna ca trebui sa accepti si tu daca nu esti de acord.

Victoria_mami spune:

Citat:

citat din mesajul lui coracora

O intrebare pentru toti userii care nu concep ca un copil sa fie criticat pentru iesirile sale: cum considerati ca vor fi pregatiti pentru viata acesti copii? Si cand spun viata, ma refer la lumea in care traim, plina de sefi, manageri si directori mai mereu nemultumiti, de soti / sotii cu doleante, samd. Cum vor face fata acesti copii / viitori adulti unor asemenea situatii daca de mici au fost invatati doar cu bulinele rosii si verzi? Mie mi se pare total irealista abordarea asta al carei rezultat nu poate fi decat o generatie ultra-sensibila la cea mai mic gest / discurs critic.

Cora, again... una e critica, alta e umilirea. Ca si eu imi critic copilul, ii explic ce a gresit si unde si cum sa faca sa nu mai fie gresit, dar nu o umilesc. Nu o plimb pe strada cu buline pe ea sau pe nas. Un manager, sot, etc. daca te umileste in mod repetat, in general, ii lasi, te indepartezi, cauti alt job, cauti alt sot, pana la urma, satula de umilinte. Dar ei, acesti copii? Ei pot sa caute alta gradinita ptr. ca au fost umiliti? Asta e datoria parintelui sa intervina si sa-si apere copilul de umilinte.

_
Mami Nadia si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella