Probleme cu cumnata

monicabo spune:

Tanima, asta-i clar ca parintii celor 2 soti nu trebuie sa se bage in casnicia lor...
Mi se pare o greseala imensa din partea parintilor (fie de fata fie de baiat) sa faca acest lucru, si nu vad pe termen lung ce castiga.
Oricum dragostea fata de parinti nu se poate compara cu dragostea purtata sotului/sotiei, pentru ca sunt tipuri de iubire diferite.
Ma calca si pe mine pe nervi conceptul "mama e numai una, sotiile pot fi mai multe"

Vis a vis de cumnata din poveste, se prea poate ca ea sa fi avut vreun conflict cu parintii vostri (adica socrii ei), sa-si fi bagat ei coada pe undeva, si atunci sa vrea sa-si tina rudele prin alianta la distanta. Cam cum face si balanta_tm, care intuiesc ce motive a avut, din ceea ce a mai scris.
Solutia ar fi sa lasi o vreme lucrurile sa curga, sa nu-i mai agasezi. Cu fratele inteleg ca esti apropiata, el tine legatura ca tine, nu? Nu s-a indepartat si el, inteleg. Atunci poti sa-l intrebi pe el, daca stie sa se fi intamplat. Daca se eschiveaza, nu-l agasa cu intrebari, tot asa, lasa lucrurile sa curga... n-ai ce sa faci, dragoste cu sila nu se poate.

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

www.andreeaioana.ro/displayimage.php?album=31&pos=37" target="_blank">Ele doua

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Littlelight spune:

Am citit raspunsurile date la acest subiect si am gasit unul singur care merita, intr-adevar luat in considerare - cel al Corinei (restul au fost fie neutre, de dragul discutiei , fie inversunate, privite prin prisma propriei experiente nefericite) - parerea mea.
Daca s-ar fi citit cu atentie raspunsurile autoarei subiectului, s-ar fi vazut ca, ce o deranjeaza de fapt pe ea, este timpul pe care-l petrece cu fratele ei, evenimentele importante din viata lui, din care ea si mama ei sunt excluse (la restaurant a tot fost sunat sa se intoarca acasa, la aniversarea cumnatei n-au fost invitate). O onomastica, fie ea si a cumnatei, nu este un eveniment care se petrece saptamanal, nu? Deci ce mare efort ar fi din partea cumnatei? Presupun ca, in contextul dat, nici macar la onomastica propriului frate/copil nu ar fi invitati Elena si mama ei, mai ales daca s-ar petrece acasa la cumnata. Sunteti parinti/frati/surori, ia puneti-va putin in situatia asta si recunoasteti cu mana pe inima cat de bine v-ati simti?
Mai presupun, sa ma corecteze Elena daca gresesc, din detaliile pe care le-a dat, ca ei s-au retras din bun-simt si respect pentru situatia in care se afla cumnata ("n-am vrut sa facem discutii in familie"). Asa procedeaza cineva care te sufoca cu prezenta sau se baga in casa ta?
Apoi faza cu cadourile ("ii dau deseori cate ceva drept cadou,pentru ca-mi face placere") iar n-a fost inteleasa cum trebuie. Chiar nu puteti admite ca exista persoane care vad acest lucru ca pe ceva firesc, fara sa astepte ceva in schimb (si asta spune multe despre caracterul acestora)? In plus, eu, una, am fost educata ca, indiferent cine sau ce iti ofera, este de un minim bun-simt sa multumesti pentru gest. Astfel te respecti pe tine ca persoana in primul rand.
Concluzia? Nu mai stim sa ascultam pana la capat pe celalalt, ci ne repezim sa emitem judecati mult prea usor. E trist...foarte trist...

PS. Am fost, la un moment dat, in situatia Elenei, si, va rog sa ma credeti, ca nu e deloc placut. Si nu, nu ne inghesuiam nici eu, nici parintii mei sa-i tocim pragurile ori sa-i inrosim telefoanele ori sa-i dam sfaturi cumnatei.

Edit: Cate din cele/cei care au limitat contactele cu familia sotului/sotiei v-ati intrebat partenerii ce simt referitor la asta? Cati/cate puteti spune cu mama pe inima ca n-ati incercat, chiar si involuntar, sai determinati sa va impartaseasca acest punct de vedere?

JuliaSM spune:

Halal postare neutra, avand in vedere randurile citate mai sus.
Opiniile emise de tine sunt la fel de subiective si formate de experienta personala, precum au fost celelalte pe care le condamni de subiectivism.Apoi, nu stiam ca a vorbi din proprie experienta e de condamnat, mai ales pe un forum public.Insasi postarile Elenei au fost unilaterale, nu mi s-a parut ca ar fi judecat situatia prea obiectiv...

Sunt curioasa cum ai iesit din situatia de care spui.

balanta_tm spune:

Da, sotul meu este mai mult decat multumit de cand eu am limitat contactele cu mama lui. Inainte, cand mergeam impreuna saptamanal la ea, aproape de fiecare data ne certam cand ajungeam acasa. De ce? Fiindca era imposibil ca ea sa nu imi zica ceva aiurea sau sa nu bata apropouri de genul sa o luam cu noi in concediu sau minuni de genul asta si eu ma enervam in sinea mea si acasa aveam cu al meu discutii - el fiind la mijloc, incerca sa minimizeze spusele mamei lui, etc. De cand eu o vad pe ea de Paste, Craciun, ziua ei si ziua lui (ziua mea nu o pun, fiindca nu o serbez), discutiile si tensiunea dintre noi doi au disparut complet. Este cu mult, mult mai bine asa si, da, sotul spune ca asa e cel mai sanatos pt casnicia noastra.

ramiris spune:

Sa mai comentez? Sa nu mai comentez?

Mai bine nu pentru simplul motiv ca in conformitate cu criteril de evaluare al validitatii raspunsurilro enuntat mai sus raspunsul tau face parte din categoria celor inversunate, privite prin prisma propriei experiente.
Ergo: de neluat in seama.

Littlelight spune:

Daca ai fi citit cu atentie, ai fi observat ca n-am spus ca parerea mea e neutra, ci am facut o clasificare a raspunsurilor date aici. N-am condamnat raspunsurile din proprie experienta, ci incrancenarea care reiese din ele, n-am spus ca au fost judecate subiectiv sau obiectiv.
Apropo, cum ar fi trebuit sa judece Elena situatia, in opinia ta?

In ceea ce priveste situatia prin care am trecut, deznodamantul n-a fost tocmai fericit, iar situatia mentionata a fost unul dintre motivele care au dus la esecul casniciei lor (fratele meu era tot timpul intre ciocan si nicovala).

Littlelight spune:

Te rog sa citesti raspunsul dat anterior JulieiSm de mine. Dar citeste-l cu atentie, nu in diagonala. Si apoi citeste si raspunsul meu initial. Unde e inversunarea? Unde am tinut neaparat sa-mi impun punctul de vedere, sau sa cataloghez pe cineva intr-un mod anume?

Littlelight spune:

Si era vorba de raspunsurile care au la baza o proprie experienta nefericita (si a mea a fost asa pana la un moment dat, din punctul de vedere a ceea ce a avut de suferit fratele meu, fiindca pentru cumnatica n-am avut o foarte mare afectiune, din mai multe motive).
Dupa cum am mai spus, e foarte usor sa te legi de niste simple cuvinte si sa scapi astfel ansamblul din care fac parte, ideea de baza pe care de fapt o are acesta.

ramiris spune:

Nu am citit in diagonala insa ce-ai scris nu m-a facut sa-mi schimb opinia pe care am spus-o destul de clar acum cateva pagini. Nu stiu daca ai tinut cont de ea atata timp cat nu este citata ca fiind unicul raspuns pe care l-ai considerat de luat in seama.
N-am facut decat sa subliniez criteriile dupa care tu personal ai considerat ca raspunsurile sunt relevante ori ba si sa le aplic postarii tale, inginereste. Mi-a iesit ca intra in categoria "de neluat in seama". E normal ca tu sa nu consideri propriul raspuns inversunat, probabil ca l-ai cataloga ca "incarcat de o justa revolta" insa privit cu un ochi obiectiv este doar o judecata inversunata privita prin prisma experientei personale nefericite.

Ca sa dau maxim de context raspunsului: eu conflicte cu cumnata n-am iar solutia pe care am adoptat-o de comun acord cu sotul in ceea ce priveste relatia cu parintii lui am mentionat-o nu ca pe o frustrare sau ca pe o victorie ci ca pe un exemplu ca se poate sa ai o casnicie functionala in conditiile in care sunt mentinute relatiile cu rudele de sange si limitate interactiunile "neconstructive" intre rudele prin alianta.

Cat despre intrebarea aia a ta "cate v-ati intrebat sotii inainte sa...." suna abracadabrant zau asa desi vad ca nu esti prima care ii suspecteaza pe unii dintre barbati ca nu gandesc cu capul propriu si li se indeasa pe gat decizile nevestei. Din experienta mea de 13 ani de casnicie stiu ca nimic nu functioneaza fara respect si decizii luate in comun, daca vroiam sa plimb pe cineva in lesa nu ma maritam, imi luam catel :). Eu imi tratez sotul cu consideratia si respectul cu care ma astept sa ma trateze si el si pana acum n-am avut surprize neplacute.

Ca sa ne intoarcem la subiect, Elena nu spune nicaieri ce a facut concret sa incerce sa rezolve aceasta problema care o deranjeaza in afara de trimiterea de cadouri prin terte persoane.

A vorbit cu fratele si i-a spus ce-o supara si de ce, a primit un raspuns, care este acela?

A vorbit cu cumnata, i-a spus ce-si doreste de la relatie si ce o nemultumeste, a primit explicatii, care sunt acestea?

Care este istoria relatiei cu cumnata, a aparut aceasta raceala din senin sau are o poveste pe care Elena a omis sa ne-o spuna?
Eu sincer nu cred ca rezervele cumnatei nu izvorasc dintr-o problema anterioara.

JuliaSM spune:

Poate daca familia largita nu si-ar fi acordat atata importanta si nu ati fi depus atat zel in a o undui pe cumnata in patul lui Procust al familiei voastre primare ( mama, fratele, tu), ar mai fi dainuit si azi familia respectiva... Fratele eliberat de ciocanul pisalogelii unora, ar fi ramas bine mersi si fericit doar cu nicovala...

Cat despre incrancenare, esti hazlie!... Si mie mi s-au parut incrancenati deseori cativa oameni care, in aceeasi zi, mi-au spus ca straluce soarele, desi mie mi se parea ca-mi ploua...