Un copil? Doi? Ce parere aveti?
Raspunsuri - Pagina 5
eladea2005 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Mie mi-ar placea putin sa discutam despre apropierea asta dintre frati ... De ce cateodata exista si cateodata nu, si daca ea se invata cumva in familie ... Eu sunt singura la parinti deci nu am nici un fel de experienta ...dar am 2 copii care nu par a fi foarte prieteni si mi- e teama ca daca asa sunt acum, mai tarziu, cand drumurile se vor desparti, nu-si vor mai da nici buna ziua. Sa nu imi dati acum citate din manual - ca trebuie vorbit cu ei, o fac desigur, dar e ca si cum inveti pe cineva sa iubeasca si nu stiu exact daca asta chiar se invata ... Deci, sa lamuresc de la inceput, nu se urasc, dar par a se tolera doar pentru ca traiesc in aceeasi casa ... Sunt foarte competitivi unul cunaltul si aceasta competitie duce mereu la cearta si daca au in preajma alti prieteni, pur si simplu uita unul de altul ... Ca si cum nu s- ar cunoaste ... Rufus, de ce sotia ta nu are legatura cu fratii ei, asa a fost dintotdeauna ? Si ce anume a favorizat o legatura cu sora .... Aceleasi intrebari le am si pt cine a scris mai devreme ca are un frate cu care se suna ocazional cand e vorba de mama ... Pe scurt, de ce unii frati nu au legatura cand la maturitate ar trebui sa se sprijine unul pe altul in lipsa parintilor ? |
hai sa-ti spun cum e la noi...
1. eu am un frate, diferenta mica, 1 an si 3 luni intre noi...mereu ne-am ciondanit, certat, batut...pana in liceu...ca apoi ne certam doar, nu ne vorbeam, ne suparam, ma rog,...aveam moduri f diferite de a privi viata...
dupa ce a aparut Eric al meu, s-a schimbat radical comportamentul lui fata de mine, fata de viata, acum suntem prieteni, ne sunam, ne vizitam, ii iubeste pe ai mei copii de nu mai paote si ai mei sunt innebuniti dupa unchiul lor... deci relatia a devenit buna spre foarte buna...2. ai mei copii, diferenta 2 ani si jumatate...se iubesc (asa zice cel putin cel mare), se dragalesc, dar se si cearta, lupta, imping, lovesc...
si sunt mici, imi imagienz ce va fi peste 1 an, doi...
nu stiu cum va fi viata, incotro ne va duce, dar sper (ca asta pot sa fac) ca vor avea o relatie buna si ca se vor avea ca fratii...ca doar sangele apa nu se face... insa ceea ce ne va rezerva viitorul, doar DD stie...nu stiu cat te-am lamurit, dar ce pot sa-ti spun e ca viata ne schimba, varsta, experienta, relatia intre ei paote fi buna sau nu...stiu insa clar ca noi vom face tot ce vom putea pt a le acorda ambilor aceeasi atentie, grija, dragoste si vom incerca sa le aratam ca a avea un frate nu inseamna doar batai, certuri, competiei sau ignorarea celuilalt...
*********************************************************
Andreea, mami de print Eric (9.12.2007) si printisor Filip (24.06.2010)
*********************************************************
POZE CU PRINTISORII...
Printul Eric are...
Printisorul Filip creste...
BLOG DE PICI...
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buflea Rufus, de ce sotia ta nu are legatura cu fratii ei, asa a fost dintotdeauna ? Si ce anume a favorizat o legatura cu sora .... |
Buflea, Tora zice ca asta se datoreaza in principal sotiilor lor. Datorita lor fratii au rupt legatura cu familia lor.
Eu nu sunt chiar convins de asta, ei nu au rupt legatura doar cu surorile, ci si cu mama lor pe care n-o sunau nici macar de ziua ei.
Deci este irelevanta departarea de surori, din moment ce si-au uitat si mama. E un comportament grav, de neexplicat pentru mine.
Cu sora se intelege pentru ca...se intelege. Pur si simplu. Amandoua au trecut prin momente dificile in viata, s-au pierdut, s-au regasit...in final, de o buna bucata de vreme au relatii foarte apropiate.
Nu are relevanta comportamentul fratilor in copilarie. E normal sa fie rivali, incapatanati...de iubit se iubesc, e sigur asta, mai ramane sa ajunga sa si accepte asta. E important sa stie ca membrii familiei se pot baza unii pe altii si asta da, se cultiva, se invata si se toaca la cap de micuti.
Sigur ca nu exista garantii, insa traiul in mijlocul unei familii echilibrate, unde se cultiva respectul, iubirea, simtul datoriei, asigura in mare parte existenta si perpetuarea unor relatii de durata. Nu e din carti...e viata reala. Este, printre altele, si exemplul familiei in care m-am nascut eu si sora mea, unde dragostea parintilor pentru noi si a noastra pentru ei a fost activa si ne-a mobilizat; n-am fost grozav de prieteni in copilarie, dar la maturitate am avut o relatie cu sora mea pe care multi au laudat-o. Fireste, si parintii nostri au avut frati/surori deosebiti...iar noi am invatat ca asta e o stare de normalitate.
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010
buburusca spune:
si eu cred ca in copilarie legatura stransa de prietenie poate fi ajutata fff mult de familie, de parinti.
cred ca f important cand sunt copii este sa nu existe comparatii intre ei, fiecare sa fie unic, incomparabil. sa nu fie de genul : "de ce fratele tau poate si tu nu?" aici cred ca intervine concurenta si undeva se infiltreaza si ura, ciuda. evident, astea nu dureaza mult, se uita copii fiind.
si iar cred ca e important sa nu existe preferatul. amandoi sa fie egali, preferati.
asa cum zicea si Rufus, trebuie cumva repetat si bagat in cap ca ei trebuie sa se inteleaga, sa se iubeasca, se se bazeze unul pe celalalt.
cand sunt mari, lucrurile se complica putin si din cauza sotiilor/sotilor. dar stiu cazuri de frati ale caror sotii se urasc de moarte, insa ei sunt la fel de apropiati, in relatia lor nu se resimte cearta femeilor.
alti frati, la maturitate isi mai racesc relatia si din cauza "zestrei" date fiecaruia. stiu multe cazuri cand la decesul unui parinte se cearta asa de rau incat nu isi mai vorbesc cu anii. si sunt oameni cu parul carunt la tample.
eu cu sora mea am o relatie nici ff stransa, nici de genul sa ne sunam o data pe an. vorbim destul de des la telefon insa undeva exista pica aia ca una are mai mult si cealalta nu. noi stam si la ceva distanta una de alta.
din ce stiu pana acum, in general fratii se cearta pentru chestii materiale.
buflea spune:
Inteleg ce spui si asta este si speranta mea ... Si parintii mei provin din familii cu multi copii si toti se inteleg foarte bine ...
Am remarcat multe familii in care parintii spun ca copiii se joaca intre ei si se iubesc, se ocrotesc ... Ei la mine nu prea se intampla asta. Sigur ca eu le spun meu ca trebuie sa aibe grija unul de altul dar sunt mici si probabil ca nu inteleg ei ce se intampla ... Eu insa vad, de ex stau amandoi la after care si habar nu au unul de altul ... Si sunt amandoi in aceeasi incapere. Mai mult, baiatul fiind mai mare stie mai multe de la scaoa, de ex stie sa citeasca si l-am incurajat de multe ori sa o invete pe fata sau sa ii citeasca ei ... Nu vrea, dar spune parca cu dispret ca sora-sa este mai mica si habar nu are de nimic ...comparativ cu el desigur care le stie pe toate ...
Normal ca incerc sa corectez acest mod de a gandi, dar ma intristeaza ca nu vad o apropiere intre ei si ma gandesc ca daca acume asa, mai tarziu in adolescenta nici nu se vor mai vedea prin casa ...
Eu banuiesc ca este din cauza diferentei mici de varsta ...cred ca o diferenta de 4-5 ani il face pe cel mare sa fie ocrotitor cu cel mic, pe cand o diferenta de 1 an nu duce decat la competitii si invidii care desigur trebuie corectate prin educatie.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui buburusca si iar cred ca e important sa nu existe preferatul. amandoi sa fie egali, preferati. asa cum zicea si Rufus, trebuie cumva repetat si bagat in cap ca ei trebuie sa se inteleaga, sa se iubeasca, se se bazeze unul pe celalalt. nu se resimte cearta femeilor |
Si topicul asta cred ca merita un subiect separat ... Cum faci ca parinte sa nu ii tratezi diferit cand ei, copiii tai sunt atat de diferiti ... Dupa mine nu nu se poate.
La mine in familie, baiatul este mai nazdravan - ii merge mintea mai repede si la scoala dar si la prostii ... Ca parinti avem mereu senzatia ca trebuie sa fii atent la ce face, la ce spune, la cum gandeste ca prinde repede, prea repede, prea de toate ...
Pentru ca e nazdravan, intra si de mai multe ori in buclucuri ... Nu mari, dar ele trebuie punctate, subliniate si cateodata pedepsite ...
Fata e mai linistita, mai sufletista, mai fricoasa, mai firava ...parca inspira mai multa incredere ... Ca parinte ai senzatia ca te mai poti relaxa, poti lasa regulile mai largi ... De asemenea fata gandeste mai incet, atentie, nu spun ca e proasta, spun doar ca are alta metoda, ii trebuie mai multa repetitie, memoreaza mai incet, se prinde de scurtaturi mai greu ...etc.
Prin urmare, tendinta este ca baiatul sa fie maimult supravegheat si incorsetat in reguli, pedepsit mai mult, vorbit mai raspicat ... Cu fata pe de alta parte, trebuie lucrat mai mult, daca baiatul face 1 pagina de matematica si zbarnie, cu fata este nevoie de 3 pagini ...si sigur ca apar scantei, ca de ce ala face mai putin, de ce ea nu e pepsita ...etc
Ce am mai sesizat la noi este ca mereu dau vina unul pe altul ... Chiar daca celalalt nu era in zona, tot gasesc ei un motiv sa spuna ca din cauza celuilalt a intrat el / ea in probleme
Danutza26 spune:
am 28 ani si un baietelel care tocmai a implinit 2 ani.in urma cu 2 luni jumate am ramas insarcinata.bucurie mare pe capul meu de abia asteptatm sa-l vad la eco.dezamagire mare cand am fost la eco,rezultat extrauterina.vroiam din tot sufletul sa am 2 copii apropiati de varsta.acum am ramas fara o trompa,s-au redus sansele la jumatate sa mai fac un bebe,iar pana la 30 ani nu am voie sa mai raman insarcinata pt k risc inca o extrauterina.dar peste 2 ani vreau neaparat sa incerc din nou,imi doresc din tot sufletul o surioara pt baietelul meu chiar daca o sa fie diferenta de varsta de 5,6... ani ,cat o vrea Dumnezeu.
parerea mea daca va mai doriti un bebe apucati-va de treaba.esti tanara la 32 ani.poate o sa regretati mai arziu k nu l-ati facut.oricum e hotararea vostra,ganditi-va bine si puneti in balanta de ce nu si de ce da. sanatate
turturica spune:
buburusca, si eu votez pentru un al doilea copil. Eu pe primul l-am facut la 33, pe al doilea la 35, dar la noi asa a fost conjunctura, am preferat sa imi pun bazele carierii si pe urma sa fac copiii.
Oricum, eu am stiut dintotdeauna ca vreau doi copii si intr-adevar, la al doilea lucrurile sint mult mai usoare, nu te mai sperie niste colici, niste muci sau inerentele nopti nedormite. Stii ca toate trec.
Eu m-am bucurat mai mult de momentele de bebeluseala de la al doilea copil, pentru ca am fost mult mai putin stresata decit la primul.
buflea, eu am o sora mai mica cu 18 luni decit mine si pot sa afirm ca nu ne-am inteles mai deloc pina pe la vreo 25 de ani. In copilarie am fost mereu rivale, vroiam aceleasi rochii, aceeasi pantofi, pe urma ne-am indepartat ca aveam anturaje diferite, dar dupa 20 de ani ne-am regasit cumva. Nu pot sa iti explic de ce, poate faptul ca ne-am maturizat amindoua dupa ce am avut familii, cert e ca acuma discutam aproape zilnic la telefon, desi ne desparte un ocean, eu ma bazez pe ea si ea pe mine.
Ce virsta au copiii tai? Si intre ai mei e diferenta mica, deocamdata cea mare nu prea il agreaza la joaca pe cel mic, dar asta si pentru ca el deocamdata nu poate sa se joace cu puzzleurile sau cu culorile ei. Rabdare si tutun, asta imi zic.
turturica spune:
si apropo de egalitatea intre frati, va recomand din suflet cartea www.amazon.com/Siblings-Without-Rivalry-Children-Together/dp/0380799006" target="_blank">siblings without rivalry in care se explica ca nici nu trebuie sa tratam copiii identic, pentru ca nu sint identici si ca e ok sa ii acceptam si tratam ca indivizi cu personalitati diferite.
Imi pare rau ca nu am acuma timp sa dezvolt ideile din cartea asta, dar mie mi s-au parut exrem de interesante si va recomand sa o cumparati daca aveti posibilitatea.
buflea spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui turturica buflea, eu am o sora mai mica cu 18 luni decit mine si pot sa afirm ca nu ne-am inteles mai deloc pina pe la vreo 25 de ani. In copilarie am fost mereu rivale, vroiam aceleasi rochii, aceeasi pantofi, pe urma ne-am indepartat ca aveam anturaje diferite, dar dupa 20 de ani ne-am regasit cumva. Nu pot sa iti explic de ce, poate faptul ca ne-am maturizat amindoua dupa ce am avut familii, cert e ca acuma discutam aproape zilnic la telefon, desi ne desparte un ocean, eu ma bazez pe ea si ea pe mine. Ce virsta au copiii tai? Si intre ai mei e diferenta mica, deocamdata cea mare nu prea il agreaza la joaca pe cel mic, dar asta si pentru ca el deocamdata nu poate sa se joace cu puzzleurile sau cu culorile ei. Rabdare si tutun, asta imi zic. |
Imi face bine sa aud ca undeva la maturitate se vor regasi si vor deveni "prieteni" ... Oricum eu il vad pe fi-meu un "problem solver" - si daca vor avea o relatie buna o va ajuta cu siguranta pe sora-sa. Pe cea mica o vad inclinata spre frumos, este foarte sensibila, foarte feminina - cred ca ea va trage spre consolidarea relatiei cu fratele ei, va ierta ma mult, va fi mai toleranta ...etc.
Intre copiii mei e diferenta de 14 luni - baiatul are 7 ani si fata 6
szivarvany spune:
2 copii mi se pare ideal :-) eu zic sa nu mai stati pe ganduri, vei regreta mult asta cand va fi chiar tarziu; acum nu e tarziu deloc.
Eu mi-as fi dorit 2 copii, sa fie de varste apropiate, sa creasca impreuna, sa aiba ocupatii similare, acum sigur nu voi mai face un bb in viata asta :-) din mai multe motive bune.
Danutza, teoretic ai sanse mai mari daca te gandesti ca spermatozoizii - toti - se indreapta spre un singur ovar, un ovar preia functia completa si ovuleaza lunar :-) asa ca eu zic ca ai sanse mari-mari de tot sa ramai gravida !
_