Un copil? Doi? Ce parere aveti?
Raspunsuri - Pagina 4
lulu77 spune:
mda, asta cu casele si zestrea am auzit-o destul de des in ultimul timp.
eu sunt de parere ca trebuie sprijiniti, indrumati dar nu oferit totul pe tava, nici macar atunci cand ai.
cunosc doua cazuri diferite: un el, pusti de 25 ani cu casa si masina oferita de parinti si atat. adik job-ul lui este jalnic dar se complace ca mama il sponsorizeaza lunar cu cateva sute euroi in plus si apoi are pretentii clare: nu isi alege o fata fara sa aiba macar ce are el.CE ARE EL? nimik din pct meu de vedere.
si alt caz, mai apropiat, din familie.
parintii fff bogati. multe propietati, firme de constructii, asociat cu Tantareanu, etc.
3 copii, 2 baieti si o fata.
la nici un copil nu le-a oferit casele si masinile fara sa ceara nimik in schimb.
fiecare copil a fost sustinut sa faca ce studii isi doreste.
a fost ajutat sa isi gaseasca un job sau chiar angajat in firma tatalui, dar muncit, si muncit nu gluma si platit la fel cu restul din domeniul si nivelul lui.
Au vrut case, ok, li s-a construit acolo unde au vrut si si-au permis o rata(mai mica ca la banca, este adevarat) catre firma de constructii, adik cea a tatalui.
Au vrut masina, ok, s-a facut leasing ptr ei, dar isi platesc ratele.
asa mi se pare normal.
ne gandim ca este greu, si sa nu treaca prin greutatile prin care(poate) am trecut/trecem noi, dar oare ei au vreo satisfactie?
eu una sunt f multumita ca am totul pe barba mea si a sotului.
si clar mai multi frati.
noi il avem pe Luca,minunea care a venit dupa 4 ani grei de asteptari. sunt destul de slabe sansele ca natural sa mai vina inca odata barza, dar nu renuntam, nu inca o perioada. Luca are doar 4.5 ani si de cate ori are ocazia, uneori si zilnic, imi reproseaza si plange ca "il mint" mereu ca ii mai fac un fratior 
SOACRA MARE
JuliaSM spune:
Noi avem aproape 4 si dorinta mea este sa las in urma mea OAMENI care au un caracter integru, care stiu sa aprecieze munca si lucrul bine facut, care au o biblioteca de carti( citite de ei!) si ambitie pentru a realiza ceva in viata, care sa le dea lor un sens, sa-i faca aproape fericiti.
Din experienta noastra de pana acum am vazut ca un bol de gogosi facute in casa, impreuna cu ei, e mai dulce si mai apreciat decat cel mai super tort Sacher mancat singur!
Argumentele cu partea materiala in ceea ce priveste familia si viitorul copiilor, alaturi de cele cu varsta nu ma lasa rece, ci ma umplu de indignare! De parca suntem noi stapani pe viata si soarta noastra ca parinti, ca sa le garantam copiilor ca vom ramane in viata pana ajungem bunici ori ca averile de acum or rezista peste crizele economice care ne ameninta! Ce-ai in cap si in inima conteaza mai mult decat ce-ai prin buzunare si portofel.
lulu77 spune:
Julia 
SOACRA MARE
madutza_bra spune:
Inca ceva despre cresterea celui de-al doilea copil: este mult mai usor cu 2 decat cu unul singur, se joaca impreuna, se ajuta, se indeamna la manacre unul pe altul, si tot asa.
Despre partea financiara subscriu la cele spuse ca nu e deajuns sa-i dai casa, masina si tot ce-si mai doreste daca nu stie ce sa faca cu ele, sau daca nu reuseste sa le intretina.
Te simti mult mai bien si mai implinit cand sti ca ai realizat totul pe fortele proprii.
emanouela spune:
este o decizie care va apartine 100% voua. mie personal, argumentele pro si contra mi se par inutile si totodata scuzabile. eu una, ca si marea majoritate a mamicilor, nu am fost pregatite nici macar pt primul, tot am avut intrebari si dileme chiar cu ei in burtica. l-am nascut la 35 si-l voi duce la scoala la 41....so what???? imi cere cineva buletinul???? imi scriu pe frunte varsta???? si chiar de mi-as scri-o e varsta mea si-o port cu mandrie. titul depinde de voi si de cum stiti voi sa va gestionati anii, varsta, mentalitatea, ideile, prioritatile, etc
mamy....frumoasa, desteapta si modesta...de 
nazdravana Darius Mihail
liliana_28 spune:
Buna,
Eu pe Calin l-am facut la 27 de ani si ma gandeam ca este cam tarzior si asta pentru ca il doream si pe bebe 2 neaparat. In mintea mea era ca daca trec de 30 de ani o sa imi fie mai greu decat daca il fac pana in 30.
Uite ca bebelina 2 am facut-o la 31 si nu este mai greu deloc. Din experienta iti spun ca este mai usor cu al doilea copil, ca nu mai esti vesnic stresata si speriata ca la primul (cel putin eu asa am fost).
Cand am zis ca vreau doi copii nu m-am gandit decat la urmatorul lucru: cum ar fi fost viata mea fara sora mea????? Urata probabil, monotona, fara partener de dracii.........
M-am mai gandit si la multe prietene de-ale mele singure la printi care realmente au suferita ca sunt singure la parinti motiv pentru care acum, au fiecare cate 2-3 copii.
Nu pot sa iti spun decat ca este un sentiment extraordinar de frumos cand ii vad ca se iubesc, se cearta, se apara (2 mogaldete care isi duc de grija unul altuia).
eladea2005 spune:
si eu sunt pro 'cel putin 2 copii'...
primul nascut la 30 de ani(mi-am serbat ziua in maternitate...) al doilea nascut la 32 juma...nu regret o clipa...dupa ce l-am avut pe primul, am zis clar ca mai vreau unul, si cu diferenta mica intre ei...
e greu, nu zic nu, dar merita 100%...nu incerc sa te conving, dar copiii sunt tot ce poti avea mai frumos in viata asta...
cu jobul sunt si eu in situatia ta, acu sunt acasa cu al doilea pana in vara...firma la care lucram e pe butuci, deci iti dai seama ca ma asteapta...nimic la orizont... insa sunt convinsa ca DD va aranja lucrurile asa cum trebuie, atunci cand trebuie si ca voi gasi in final cceva convenabil si pt mine... sunt optimista, cel putin...
va doresc sa fie asa cum vreti...
*********************************************************
Andreea, mami de print Eric (9.12.2007) si printisor Filip (24.06.2010)
*********************************************************
POZE CU PRINTISORII...
Printul Eric are...
Printisorul Filip creste...
BLOG DE PICI...
alecxa spune:
Noi zicem tot timpul ca daca nu aveam 2, era o liniste si o plictiseala in casa....Sunt tare haiosi impreuna, diferenta e de 4 ani, iar al doilea a aparut cind eu aveam 32. E grozav!
Si da, la al doilea a fost mult mai usor!
buburusca spune:
mey,voi chiar ca ma duceti spre barza!!!
si toti aveti dreptate!
dar mai ales in privinta faptului cu lasatul totului pe tava. nu ma gandeam ca nu vom putea sa le oferim vila cu piscina si Q 7, insa imi fac griji in ceea ce priveste educatia lor, adica banii necesari educatiei. momentan ne permitem sistemul particular, poate si scoala, dar clar, pentru doi nu. cel putin momentan.
si eu sunt de acord ca educatia este cea mai buna "zestre". bun in drumul ce si l-a ales.
buflea spune:
Mie mi-ar placea putin sa discutam despre apropierea asta dintre frati ... De ce cateodata exista si cateodata nu, si daca ea se invata cumva in familie ... Eu sunt singura la parinti deci nu am nici un fel de experienta ...dar am 2 copii care nu par a fi foarte prieteni si mi- e teama ca daca asa sunt acum, mai tarziu, cand drumurile se vor desparti, nu-si vor mai da nici buna ziua.
Sa nu imi dati acum citate din manual - ca trebuie vorbit cu ei, o fac desigur, dar e ca si cum inveti pe cineva sa iubeasca si nu stiu exact daca asta chiar se invata ... Deci, sa lamuresc de la inceput, nu se urasc, dar par a se tolera doar pentru ca traiesc in aceeasi casa ... Sunt foarte competitivi unul cunaltul si aceasta competitie duce mereu la cearta si daca au in preajma alti prieteni, pur si simplu uita unul de altul ... Ca si cum nu s- ar cunoaste ...
Rufus, de ce sotia ta nu are legatura cu fratii ei, asa a fost dintotdeauna ? Si ce anume a favorizat o legatura cu sora .... Aceleasi intrebari le am si pt cine a scris mai devreme ca are un frate cu care se suna ocazional cand e vorba de mama ...
Pe scurt, de ce unii frati nu au legatura cand la maturitate ar trebui sa se sprijine unul pe altul in lipsa parintilor ?