Decizii dificile

boticelina spune:

Twix eu in locul tau as pleca. Chiar daca s-ar dovedi la un moemnt dat ca ceva scartaie, as privi totul ca o aventura, un rastimp de 4 ani in care vei trai "propunerea zanei"

Parintii mei au o casuta la 20 de km de Cta. Stau acolo cu fi-mea in fiecare weekend si e minunat. Ai mei n-au nici pe sfert din conditiile pe care zici ca le veti avea voi, dar eu pot sa las linistita copilul cu gasca de pe ulita (6-7 copii), ii vad cum se intrec cu bicicletele, cum fugaresc gastele, se joaca, migreaza dintr-o curte in alta, ii mai plimba vreun vecin cu caruta, vara sunt toti desculti, despletiti, rumeni si murdari E comod pentru mine sa locuiesc in oras, dar acolo simt ca al meu copil cu adevarat nu se plictiseste, nici n-are timp sa se gandeasca la desene, daramite sa mai dea drumul la televizor...

Si sa stii ca e posibil ca daca vei fi implinita profesional si financiar sa te apunce pofta de dezvoltare a unor abilitati pe care crezi ca nu le ai, de exemplu gradinaritul sau... gatitul

Imi pare rau ca retina nu-i aparat foto, imi e tare draga imaginea in care fi-mea, mare mofturoasa, mananca cu o pofta imensa habar n-am ce, in rand cu alti doi plozi, cocotati in caruta lu' vecinu pe mormanul de lucerna cu pliscurile deschise ca niste pui de vrabii

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

ch_dana spune:

Porumbito, lasa si tu de la tine...asta e educatia ardeleneasca probabil

N-as fi asa convinsa. Am fost la o doamna la o pensiune in Albac (Apuseni), era profund indignata ca nu gaseste femeie sa o ajute cu pensiunea (in conditiile in care avea inclusiv masina de spalat vase, deci nu era chiar "in epoca de piatra") pentru 1000 RON/luna, preferau somajul sau ce aveau. Nici macar nu era tot anul, ci sezonier, e drept ca in perioadele aglomerate era mult de munca, probabil asta le-a speriat.

Twix: am o intrebare : de ce nu faci o mica excursie pana acolo in prealabil, sa te lamuresti ? In felul asta rezolvi si eventualele semne de intrebare si esti cu constiinta impacata! In locul tau, eu m-as duce



Dana & Amelia (21.06.2011)

Twix spune:

@ Boticelina: Ce mi-ar placea sa fie si al meu asa fericit...

@ Dana: in excursie am fost, dar nu mi-am dat seama de detalii gen competenta medicilor, eficienta serviciului de ambulanta si calitatea radinitelor, despre care sunt acum avertizata ca ar fi horror.
Totusi, inclin sa cred ca nu e chiar asa negru totul cum li se pare maica-mii si prietenelor. Banuiesc ca sunt si multe pareri preconcepute si teama lor de asa ceva cand se pun in pielea mea. Am vazut copii frumosi si sanatosi pe acolo, pana la urma :)

ch_dana spune:

Stai linistita, ambulanta face 2-3 ore si in Buc (asta cand ajunge si nu apelezi la una privata), incompetenti sunt destiu si in Bucuresti...in schimb acolo copilul va creste mult mai sanatos (parerea mea) si probabil nu vei avea nevoie de doctori.

Then...go for it si Doamne-ajuta ! Sa ne povestesti cum e pe-acolo.

Dana & Amelia (21.06.2011)

boticelina spune:

Twix traiul "la tara" este diferit, iar diferenta nu o fac personalul medical competent sau in cat timp ajunge ambulanta ci aspecte ale traiului de zi cu zi. Bolile (pentru care ar fi nevoie de spital/ambulanta) sunt muuuult mai rare decat mustele, paianjenii, soarecii, noroiul... Depinde doar de voi ca indivizi sa va dati seama daca astea sunt aspecte care nu va deranjeaza sau cu care puteti trai sau nu. Poate pt multi oameni un paianjen in orice colt e inacceptabil dar pe mine de ex ma doare la basca, sunt si ei buni la ceva, mai omoara mustele (care sunt cele mai enervante)!

Nu cred ca puiul tau va fi iremediabil afectat de un nivel mai basic al gradinitei, va invata atat de multe din interactiunea 1 la 1 cu natura ca va compensa particulara din Buc cu ale sale 2 limbi straine.

Fi-mea cum ajunge la mama se descalta si apoi trece ulita la vecina in ograda unde ii numara ratele, vorbeste cu purcelul, hraneste capritele, numara bobocii. Sincer a invatat mai mult despre animale acolo decat din toate enciclopediile pe care le avem acasa. Deja stie sa deosebeasca diferitele tipuri de gainaturi si sa spuna carei pasari apartine A vazut bufnita cum isi invata puiul sa zboare, isi culege singura capsunele sau alte fructe pe care si le doreste, eu cred ca e un privilegiu pentru un copil sa fie asa aproape de natura in copilaria mica

Nu pot sa-mi inchipui pt mine ceva mai fain decat sa ies sambata dimineata cu cafeaua in mana si ochii lipiti, cand afara inca e putin frigut iar scaunele de gradina cu putina roua pe ele, in camasa de noapte si sa-mi sorb cafeau uitandu-ma in coroana copacilor fara sa ma gandesc la nimic, fara TV, fara sa-l aud pe vecinu de deasupra cum trage apa sau claxoanele masinilor

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

boticelina spune:

Si vreau sa-ti spun ca multe lucruri se asimileaza mai "natural" la tara decat la oras la particulara.

Copilul meu a luat cunostinta cu "faptul mortii" acolo, foarte devreme, avea cam un an si 8 luni, am gasit in curtea scolii un pui de pasare mic cazut din cuib, mort. I-am explicat ce s-a intamplat, a inteles, iar conceptul de moarte a fost asimilat natural, exact asa cum e, ca parte din viata; a vazut pisicile cum vaneaza soareci si-i omoara, a mangaiat cartitzele moarte. Un soricel mort pt ea nu e Mickey Mouse dus la spanzuratoare .

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Twix spune:

Sa incerc sa explic (nu de alta, da' poate-mi explic si mie cu ocazia asta ) de fapt care sunt "cumpenele" mele.
Nu ma tem propriu zis nici de boli, nici de drumul pana la medic (care, de altfel, e mult mai dificil in Bucuresti pe ploaie cand sunt singura cu el, ca taica-su e plecat cu masina in delegatie si trebuie sa car plod bolnav in carut prin metrou fara accesibilitati pt carucioare, si de la metrou pana la clinica/acasa fara sa pot tine umbrela ca sa pot impinge, am trecut prin asta de vreo 2 ori). Nu ma tem nici de soareci, paienjeni, namol, bacterii din sol etc. La 1 an si ceva l-am lasat relaxata sa mananec o gura mare de nisip din parc, sa se potoleasca - asta o spun nu ca lauda or smth, ci ca sa intelegeti cam care e felul in care privesc eu lucrurile. Nu ma tem de nimic din ce voi putea gasi acolo propriu-zis.

Nici nu sunt ingrijorata de nivelul educational etc la care il expun acolo. Cum spunea Boticelina, prefer sa invete din natura decat din filmulete care imita natura. Sunt sigura ca va creste frumos.

Problema e ca de cand am spus de planurile noastre, aproape toata lumea a facut ochii mari si m-a declarat nebuna. Si au tinut sa-mi explice ca nuuu, nu voi face fata acolo, ca acolo e naspa, ca o sa ma cante cucii de plictiseala, ca nu o sa ma descurc cu casa, c copilul, cu barbatul, cu gospodaria, ca nu o sa gasesc bona, ca o sa traumatizez copilul, ma rog... Imi cobesc ca va fi foaaarte nasol si eu voi regreta amarnic. Si, la naiba, cand ti se canta asta 2-3 saptamani, ajunge sa te descumpaneasca si sa-ti spui "mai, oare or avea dreptate?". Desi nu imi pot imagina catastrofa, parca am ajuns sa ma gandesc ca, inevitabil, va veni...

Asa ca, pana la urma, a fost o idee foarte buna sa deschid discutia asta si sa citesc si incurajari, si lucruri mai putin incurajatoare, pntru ca, una peste alta, mi-ati dat incredere si va multumesc pentru asta!

Alizee spune:

Eu cred ca este si o mica invidie pt ca ai posibilitatea sa iti schimbi viata. De fapt, cati nu ar vrea sa plece departe de " lumea dezlantuita " si sa aiba o viata fara stres si la aer curat, nepoluat ?

Mergeti si schimbati-va viata intr-una mai buna !

Succes !




allinta

A fi fericit nu inseamna ca totul este perfect.
Inseamna ca te-ai hotarat sa privesti dincolo de imperfectiuni.

marius spune:

Mai fata, mai lasa-i incolo du-te numai ca doar nu pleci la capatul pamantului. Eu am fost si sunt genul de om care isi asculta instinctul. Daca feelingul meu spune Ok - fac, daca imi spune pas, atunci e pas.
Uite inca un element. Nici unul de pe aici nu are nici un motiv special sa spuna da sau nu. E clar ca sunt opinii obiective de ambele parti. Ok! Numara si trage concluzia.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Marina spune:

Noi am decis la inceput de an trecut sa plecam in Africa , din motive similare cu ale tale. O duceam peste medie dar profesional eram la o rascruce si aveam nevoie de noi provocari. Sincer nu m-am gandit sa cer aprobarea nimanui in afara de sot si copii. Parintii i-am informat si atat.

Din ce descrii tu acolo as pleca fara sa ma uit in spate.

Bafta orice decizie ai lua.