Decizii dificile

Buna ziua, dragi parinti.
Mi-am creat contul acesta special pentru a va povesti pe scurt dilema mea si a va cere sfaturi. E bine sa le primesc de la oameni care nu ne cunosc si sunt obiectivi in ceea ce ne priveste, asa ca va rog sa aveti rabdare sa cititi povestea si sa-mi spuneti ce ati face in locul meu.
Foarte pe scurt: avem un baietel de aproape 2 ani jumate. E un copil sanatos, normal dezvoltat, care mai raceste din cand in cand ca orice copil si are o rinita alergica, sa dea Dumnezeu sa nu avem probleme mai mari de-atat niciodata. Din septembrie a mers la o gradinita privata la program scurt, are si o bona care sta cu el dupa amiaza pana venim noi de la serviciu si cand e bolnav si pe care o iubim toti trei de nu mai putem pentru ca e minunata (pentru mine e mai apropiata decat mama, cand am o problema la ea merg prima data sa ma plang).
Acum vine dilema. Eu am un job... bunicel. De compromis. Nu mi-am dorit niciodata sa fac asta, dar e un domeniu mai bine platit (in general) decat ceea ce faceam eu cu pasiune, deci am actionat ca o femeie responsabila si am luat decizia buna pentru familie. Salariul e bunicel si el (nu spectaculos, dar decent), colegii sunt ok, eu ma simt mediocra in el dar din motive necunoscute mie sefii par sa ma aprecieze si sa ma respecte, ma rog, totul e "caldut" si enervant. Ma scol dimineata cu sila si ma intorc frustrata acasa, gandindu-ma ca as vrea altceva, dar nah, pana de curand credeam ca asa suntem toti...
Pe de alta parte, sotul meu a avut afacerea lui care a dat faliment cu ocazia minunatei crize, doi ani ne-a fost foarte greu (practic e am fost cea care a intretinut casa si copilul), de cateva luni a reusit sa se angajeze intr-o companie care-i place, si-a castigat respectul colegilor si superiorilor, ma rog, e pe un drum ascendent.
Ei bine, cu cateva zile in urma am descoperit ca Mos Craciun sau zana buna exista. Sotul meu are acum ocazia sa promoveze. In acelasi timp, mie mi s-a facut o oferta care in primele 15 minute m-a facut sa sar in sus de fericire, de la firma sotului meu: un job fix in domeniul pe care mi l-am dorit, pe care l-am facut aproape 8 ani cu pasiune, dar la care am renuntat, si cu un salariu de inceput echivalent cu ce am acum. DARRR... ar insemna sa ne mutam din Bucuresti.
Zana buna nu se dezminte, mutarea ar fi mai mult decat convenabila, firma suporta relocarea, ne ofera casa amenajata, utilata si cu cheltuieli platite, dar nu in strainatate, cum visam noi, ci in Romania, intr-un sat de munte din Ardeal.
Ei, la faza asta se rupe filmul. Toti cei care au auzit mi-au zis sa-mi bag mintile in cap, cum sa plec eu cu copil mic din Bucuresti, unde stau intre 2 spitale si 4 clinici private, la 5 minute de gradinita particulara bilingva, la 15 minute de 3 parcuri, bla-bla, ca sa ma mut la mama naibii, in creierii muntilor? Ca am o responsabilitate si ar trebui sa ma gandesc la interesul lui, nu la cariera mea.
Acum, sincer, "deep inside", mie mi se pare idilica imaginea noastra traind intr-o casuta la munte, la aer curat, imaginea mea cu copilul prin padure dupa fragute sau urcand pana la izvor, mai degraba decat "luam metroul, schimbam la Unirea si mergem la Sun Plaza unde e spectacol". Eu nu cred in suprastimularea copilului, in activitati extracuriculare la varsta prescolara, nu vreau sa-l fac geniu. Mutarea ar fi pentru maxim 4 ani, numai bine pana ajunge la scoala. Cum spuneam, el in afara de alergie nu are pb de sanatate, iar la alergie aerul de munte i-ar face mai degraba bine. Exista spital intr-un orasel la 15 minute cu masina si, in extremis, pana la Cluj se fac 2 ore. Dar opiniile celor din jur, ca-s inconstienta si egoista si ca ar trebui sa ma sacrific, m-au descumpanit.
Va rog sa ma scuzati pentru mesajul lung cat o zi de post si va rog sa-mi spuneti parerile voastre sincere. Ce ati face in locul nostru? Ati alege sa fiti blazati, frustrati dar in siguranta in Bucuresti, sau ati risca sa porniti in "aventura" cu un copil de 2 ani jumate? Multumesc!

Laura25 spune:

Go! Go! GO!! Mai ales ca e vorba de 4 ani si va puteti intoarce cand merge copilul la scoala, e o ocazie extraordinara pentru voi toti. Costurile in creierii muntilor sunt mai mici decat in buricul Bucurestiului, veti putea trai mai linistiti, mai fericiti, cu mai multi bani la teshcherea. Pentru copil va fi clar un castig perioada asta: aer curat, natura, liniste. Fugiti repede! nu mai stati.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

marius spune:

Viata la munte/campie mediu rural (nu neaparat) presupune si altceva decat a merge dupa fragute. Trebuie lemne (facut rost de ele taiate depozitate) facut focul dimineata seara dupa caz, incalzit apa, incalzit baia. In mod clar exista un disconfort fata de viata de la oras insa nu inseamna ca nu se poate trai. Depinde insa de om. La inceput e mai idilic dupa cum spuneai pentru ca esti predispus la compromisuri. De la o vreme intervine uzura. Si de aici exista doua posibilitati. Ori esti Ok adica ai capacitatea de a lua lucrurile si viata asa cum sunt ele si mergi mai departe, ori dimpotriva incepi sa te gandesti - ahhh asta era asa de bine dincolo si atunci se ajunge la frustari.
Dar asa cum spuneam depinde fe fiecare persoana in parte cand isi face balanta.
Pe de alta parte nu este deloc de desconsiderat faptul ca faceti ceva ce v-ati dori atat de mult, este pe perioada determinata, asa este mediul de acolo este de un milion de ori mai sanatos pentru oricine, nu numai pentru un copil, asta se poate vedea la cei care isi petrec viata in mediu cu aer curat bogat in oxigen fara galagie fara factori de stress. Dat fiind faptul ca va ofera si relocarea. Sunt foarte multe elemente pro.
Pe scurt eu as merge linistit. Si fara cel mai mic regret. Cat despre servicii nu este chiar asa de tragic. Exista masini la o adica intr-o ora ajungi oriunde daca vrei. Despre copil - numai de bine. Cu rinita puteti sa uitati cand ajungeti acolo. Si nu numai ci in general. Nu te mira daca prinde culoare in obraji si incepe sa manance ca "un fomila". Este reactia fireasca pentru cei care ajung intr-un mediu sanatos.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Ramonika spune:

eu nu as tine cont de parerile celorlalti. poate au ei un interes sa ramaneti in Buc?
si chiar daca o fi sa nu va placa la munte, macar aveti dupa 4 ani posibilitatea de a reveni in Buc.

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz
zebra roz

lulu77 spune:

Tocmai ptr copil, eu as alege viata la munte.
De ce?
Ptr ca este sanatate, si atat.
Nu se compara mizeria, aglomeratia, praful, etc din Bucuresti cu nici un alt oras din tara.
Noi, si eu si sotul am avut nenumarate oferte de job-uri extraordinare, dublu, si peste , platite, in Bucuresti. NU.
Am ales sa ramanem aici, in Cta, tocmai ptr ce ofera acest oras, chiar si iarna- liniste, aer curat, timp liber (strabati orasul in maxim 15 minute cu masina, si nu mai pierd ore intregi pe drumuri), aersoli gratuit , etc.
Are minusurile lui, ca oras, comparativ cu Bucurestiul, dar sunt si aici gradinita si scoli bune, cand ajungem la facultate ....mai vb..
Cat despre spitale....e jale si aici, dar nu fugim oricum la medic/spital ptr orice muc, asa ca un medic bun, ai sa gasesti si acolo, la o distanta mica de casa.
Sotul meu este bucurestean, nascut, crescut in Panteliomn, dupa 7 ani petrecuti in Cta, nu s-ar intoarce nici fortat in Bucuresti.

Indiferent de alegerea voastra, SUCCES!

SOACRA MARE

Twix spune:

Multumesc pentru pareri.

@ Laura - asta am simtit si eu cand am auzit. Ca trebuie sa plecam repede, a doua oara nu mai vine sansa asta...

@ Marius - cand ziceam de zana buna vorbeam serios, povestea e semi-ireala (dar sotul mau e fost de cateva ori acolo si mi-a confirmat), fiind un cvartal de locuinte de serviciu, exista si omul care taie lemnele si ni le pune in curte, oameni care le intretin si fac reparatii curente, casele au centrala termica, baie in casa, canalizare, ma rog, conditiile de locuit sunt excelente. La scos apa din putz sau carat lemne de la padure nu m-as fi inhamat ca n-as fi facut fata.

@ Ramonika- mama (cea mai vehementa anti-plecare) este o tipa foarte panicoasa, daca stranuta copilul ea face un atac de panica, ma suna disperata sa merg la doctor, bla-bla. Stiti genul, probabil. Ei i se pare o amenintare la adresa vietii nepotului sa nu am la dispozitie cel putin un medic primar la 5 minute de casa. In plus i se pare ca a-l muta de la gradinita privata din centru in cresa de stat dintr-un orasel de 3000 de suflete e alta inconstienta. Cam asa e toata lumea in jur, de fapt... Oricum, de cand am nascut, ne-au acuzat ca suntem "spartani" si "ne batem joc de copil" pentru ca l-am crescut relaxati...

Twix spune:

@ Lulu: multumesc! Nici noi nu fugim la spital pentru orice muc, cum spuneam, sunt genul de mama "spartana" care, in general, la raceala ii da maxim un oscillo si la diaree orez cu banane, am incercat sa-mi cresc cat mai natural copilul, si ca remedii si alimentatie, dar si ca mod de a-l forma, educa etc. Intr-un fel asta ma tenteaza cel mai tare: idea de intoarcere spre natura nu doar la propriu, ci si la o comunitate mai simpla, traditionala.
Astept discutia cu ei si oferta finala si va voi povesti ce facem :) Multumesc mult pentru sfaturi

marius spune:

Parca va vad peste 4 ani ca nu mai veniti inapoi. Va fi bine aveti incredere! Dupa ce veti gusta din aerul, linistea si relaxarea naturala de acolo...hmmm.

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Ioana_Pos spune:

Eu in situatia prezentata m-as mutam mai ales pentru copil. (pentru toate motivele bune date de fete mai sus).

Ai un spital/ clinica la 30-45 de minute de voi? Daca da, poti sa o linistesti pe mama ta, ca in Buc dureaza macar 30 de minute sa ajungi cu salvarea la un spital, deci tot aia e!

Twix spune:

Multumesc, Marius! Va tin la curent.

@ Ioana, am spital renovat si utilat din fonduri europene in primul oras, care e la 15 minute cu masina. Deci mai aproape decat Budimexul de mine. E drept ca nu stiu cum sunt medicii, dar am suficiente cunostinte pana acum ca sa am o doza de discernamant in privinta tratamentului etc, plus ca voi tine legatura cu pediatra din Bucuresti, nu vreau sa renunt la ea, probabil ca o voi ruga sa tinem legatura pe mail. Deci, eu ma simt acoperita, nu ma gandesc la tragedii, iar, in caz de ceva, medicii din Cluj sunt la fel de bine pregatiti ca si cei din Bucuresti, iar pana acolo fac 2 ore cu masina noastra, cu ambulanta probabil o ora si ceva.

dana vio spune:

Draga mea, eu locuiesc in Ardeal. Nu intr-un sat de munte, recunosc ci intr-un oras resedinta de judet, 100km pana la Cluj. Sincera sa fiu, panica pe care o simt cativa "vai de mine, te duci acolo??!!" m-a deranjat teribil. Nu ma dau pe 100 bucuresteni! Cu Bucuresti cu tot! Ce, noi nu suntem oameni?! Copiii nostrii merg la scoala, invata limbi straine si au, inchipuieste-ti, acces la medici!!
Parerea mea: mergeti sa vedeti locul pentru inceput. Poate nu este asa sperietoare cum credeti. Marius zicea ceva de facut focul cu lemne: asta este in Bihor, acolo nu este racordare la gaz, prin Ardeal este , cu unele exceptii desigur.
Ar fi o ocazie nemaipomenita pentru voi: slujbe bune, cheltuieli substantial mai mici, in Ardeal preturile sunt mai mici pentru ca in general veniturile sunt mai mici, aer curat, hrana sanatoasa, ai putea sa-i faci fiului tau un start foarte bun.
Asa ca: fa-ti bagajele!
Edit: acum am vazut faza cu lemnele, deci nu suntem chiar din epoca de piatra.

Alexandra Maria
14.12.2007