Decizii dificile

danamiha spune:

Marina, ai spus exact ce gandeam eu! Ma bucur enorm ca sunteti bine!

ch_dana spune:

Cam asta a fost si reactia prietenilor mei cand le-am zis ca plec la Budapesta. Bucuresteanca, fir de maghiara nu stiam, "or sa te manance ... de vie" A fost o experienta unica, doi ani care mi-au deschis ochii in multe privinte, nu regret nici o secunda ca am fost plecata.

Fa ce-ti dicteaza inima !

Dana & Amelia (21.06.2011)

marius spune:

Confirm cele spuse de Marina - mi-a promis ca imi aduce o maimutica si un kil de banane originale .

Glumesc! Dincolo de toate Marina - jos palaria! Te (va) admir in tacere (oarecum).

www.romleas.ro/Rosia%20Montana/" target="_blank">Ce nu stiu romanii despre aurul lor!

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

balanta_tm spune:

twix, eu as pleca din Timisoara fara sa ma uit inapoi. In mod cert, as prefera sa stau in liniste si aer curat, la munte. M-am saturat de poluare, zgomot, agitatie, etc. Si eu sufar de rinita alergica si uneori nu stiu cum sa ma mai izolez cand simt noxele de pe strada si chestii de genul.
Te consider f norocoasa ca ti s-a oferit sansa asta .

histamina spune:

si eu as pleca din Bucuresti, insa , momentan eu sunt cea care sustin familia financiar si am un job super ok.

insa cativa ani la munte pot insemna uriase rezerve de sanatate pt puiul tau.
iti vor lipsi ritumul cotidian de aici, socializarea .depeinde de felul vostru de a fi.
pt rinita alergica sa stai in capitala e nenorocire.mai ales primavara cand toate noxele se amesteca puternic cu toate polenurile!
mai ai si avantajul unei hrane naturale acolo, lucru cu anevoie de procurat aici.

am o garsoniera undeva in ardeal, la intersectia a trei munti si e locul unde as reveni mereu, cat de des s-ar putea.
e o sansa pentru copilul tau!

boticelina spune:

Si eu cred ca trebuie sa-ti asculti inima, discuti cu sotul si atat. E normala si reactia prietenilor, le pasa de voi si poate sunt genul acela de oameni care au nevoie de agitatia unui mare oras. In plus in Ro nu exista o cultura a mobilitatii din motive profesionale iar cei care aleg aceasta cale sunt usor compatimiti, se considera cumva ca "au fost nevoiti" sa aleaga sa se mute..

Eu doar i-as informa ca plec si apoi m-as concentra pe scopurile mele si mi-as aranja ploile la noul domiciliu. As negocia cu actuala bona sa va insoteasca macar primele 2 saptamani, o luna pana gasesti pe altcineva. La fata locului m-as imprieteni cu vanzatoarea de la cel mai apropiat magazin si i-as cere sa-mi recomande pe cineva pt stat cu copil/menaj, din astea...

Copilul se va adapta primul si puteti chiar sa va propuneti ca 2 weekenduri pe luna sa fiti in alt oras(el) din imprejurimi, unde sa mergeti la muzee, teatru de papusi, excursii...

Da, si eu va invidiez un pic

---

Monica si Nancy, 04.07.2008
"If you are unware of your choices, then you have none"

Twix spune:

Nu-s genul de "party animal" cred ca am intrat in 3 cluburi in viata mea, 2 dintre ele fiind sarcina de serviciu. Cand eram "tanara si libera" in weekenduri mergeam... pe munte. Deci nu cred ca imi va lipsi viata sociala de Bucuresti, ca nu prea profit de ea, si de cand cu copil + job ma "vad" cu prietenii pe net, ca nu mai avem timp si energie de socializare.
Ritmul cotidian nu cred ca-mi va lipsi, acum ma face sa disper...

Nu e vorba ca as fi cerut aprobarea parintilor si prietenilor, din pacate oamenii isi dau cu parerea si daca nu le-o ceri. Ei vor acu' sa ma salveze pe mine de mina insami, oarecum...

@ Marina - inainte de a ma marita, cea mai mare dorinta a mea era sa plec voluntar intr-o tara africana. Am cautat cativa ani o oportunitate, din pacate nu am gasit, toate implicau cheltuieli pe care nu mi le puteam permite. Dar tot te invidiez, putin....

Aveti dreptate, vom lua decizia noi doi. Pana la urma, e familia noastra, ceilalti nu tin cont de parerea noastra cand isi iau deciziile lor

lulu77 spune:

Twix, pregateste-te bagajele, si sa ne astepti si pe noi in vizita la un pahar ...de ceva...si o portie de aer curat

SOACRA MARE

Rufus spune:

Twix, imi face mare placere sa citesc subiectul tau. Poate mai tarziu, dar mi-am dat seama ca in viata nimic nu pica intamplator pe capul nostru. Stiu, asta e si de bine si de rau, insa trebuie cu siguranta sa dam curs evenimentelor ce ne bat la poarta, sa traim, sa ne dezvoltam. Sa existam intr-un fel si ritm care ne avantajeaza.
Strict asa cum povestesti, plecarea voastra este obligatorie. As zice ca nu-i trebuie multa minte cuiva sa vada ce sansa va imboldeste. Sunt de acord ca nu totul va fi idilic, precum si ca sunt lucruri pe care nu le constientizezi aici, le vei simti doar acolo. S-au spus aici nenumarate avantaje, asa ca nu pot veni cu ceva nou.
Am sa spun doar ca, daca am putea, ar fi ideal ca toti sa facem asa ceva de cateva ori in viata. Sa avem mereu cateceva de luat de la inceput, sa gasim noi motivatii. Sa traim, nu sa existam pur si simplu. Aici vad eu avantajul in primul rand in ceea ce va asteapta. Gandeste-te: cati avem ocazia sa traim astfel de experiente?
De asemenea, as vrea sa te rog sa-ti scoti din cap problema medicala. Ca esti departe de nu stiu ce spital. Pentru ca nu o sa va trebuiasca. Sau, daca va va trebui, cu siguranta ca veti gasi solutia optima. Pot sa bag mana in foc pentru asta. Nici sa nu mai pomenesti de asa ceva.

Despre cei care va sfatuiesc sa nu plecati...nici nu stiu ce sa spun. Chiar nu-mi vine in cap nimic, am retinut doar (si sunt de acord) cu cineva de mai sus care pomenea de...invidie. Este foarte posibil.

Deci, dincolo de servici, blazare, alergiile copilului, miscarea asta va ajuta sa faceti ce trebuie: sa va traiti viata asa cum se traieste.
Bafta!

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

Esthera2011 spune:

Draga Twix

Desi nu sunt parinte iar deciziile in viata le-am luat de una singura si doar pentru mine as vrea sa-ti spun:

36 de ani am trait intr-o cutiuta(a se citi apartament intr-un bloc)!! In 36 de ani ma bucuram de natura doar cand plecam in vacanta! Niciodata in acesti 36 de ani nu m-am vazut locuind decat intr-un apartament unde am confort:gaze, apa calda, cadura iarna iar vara aer conditionat! In 36 de ani aerul pe care-l respiram era amestecat cu smogul masinilor! 36 de ani intr-un aer poluat!
....sa nu ma lungesc prea mult...

Dupa 36 de ani traiti intr-un apartament am decis sa-mi schimb total viata (asta si datorita unui grec inimos cunoscut cu ceva timp in urma). Dupa ce m-am macinat ceva timp, mi-am pus intrebari dar tot eu mi-am raspuns le-am adus la cunostinta familiei, prietenilor si sefului(am renuntat la job)ca luna urmatoare am bilet(dupa ce am decis am si avut biletul de avion)si ma mut in alta tara!!
Probabil ca a fost un soc pentru toata lumea dar asa nu le-am dat timpul necesar de a comenta decizia mea!

Locuiesc de 1 an si jumatate intr-o casuta de unde doar deschizand usa vad muntele!! Am semineu si in fiecare zi de iarna aduc lemne si fac focul(am invatat). Am invatat sa gatesc, am invatat sa respir aer curat, am plantat in curte zeci de flori si este o placere sa stau pe terase la o cafea si sa bucur de tot ceea ce am am!
Oraselul este relativ mic, sunt magazine..dar parca nici pret pe haine nu mai pun atat de mult!!

Si pentru ca m-am intins prea mult inchei nu inainte de a-ti mai spune ceva: nu m-as mai vedea locuind intr-un apartament!!!

Bafta si Dumnezeu sa-ti lumineze calea!