Ce facem cand copilului ii e frica

Jasmin012 spune:

Exact asta a fost si in mintea mea: am asociat imediat cele doua personaje, cand am vazut ca are aceasi reactie in fata lor. Cred ca nu intamplator este faptul ca ambii sunt inalti si bine facuti, se potrivesc ca statura. Mai ales ca medicul era imbracat in negru, tricou si jeansi (nu-si pune nicioadata halat), exact culorile predominante ale hainelor bunicului.
Totusi, doctorul era jovial, nu serios, facea glume, a incercat sa-l abordeze, i-a intins mana (ceea ce pe fiu-meu l-a speriat si mai tare si a luat-o la fuga). Dar cine stie ce in mintea micutilor (exact cum spune Ligeea), ce conexiuni fac?

Nu stiu ce i se spune cand nu sunt eu de fata, din pacate. Uneori incerc sa-l descos, dar nu-mi reuseste prea bine, poate pentru ca nu stiu sa pun intrebarile potrivite, necunoscand natura conversatiei.

Aseara, dupa sfaturile voastre, am aplicat strategia recunoasterii si acceptarii sentimentelor (nu stiu de ce nu m-am gandit la asta, ca eu am mai aplicat-o si alte dati, dar erau probleme minore si rezultatul nu a fost atat de incurajator). Sa vedeti: intra copilul in casa, tati zice "spune-i lui mami ce mi-ai zis mie", fiu-meu incepe: "o sa va supar foarte tare, foarte tare, ca mie mi-a fost frica de doctor" (cica tati discutase cu el pe drum, dupa ce l-a luat de la parintii mei, deci copilul venea pornit). Eu il dezbracam in timpul asta si tot ziceam "da? da?". Cand i-am dat si ghetutele jos, l-am asezat pe canapea(eu in pozitia piticului, sa fiu la nivelul lui) si i-am zis: "hai sa stam de vorba. Stii, cand eram mica si mie imi era frica de doctor" Tati sare: "si mie". Lucas; "da?". Eu: "da, mi-era frica, asa ca te inteleg foarte bine". "Eu sunt mare". Nu mi-a venit sa cred cat de repede a ajuns la concluzia ca "marti" o sa se duca la doctor impreuna cu tati (mai discutasera ei despre asta si pe drum). Pur si simplu mi s-a parut incredibil ca de la atitudinea amenintatoare, de hotarat sa ne provoace suparare, a ajuns atat de usor sa concluzioneze: "Sunt fericit"

O sa aplic strategia si in legatura cu bunicul, sper sa reusesc sa aflu mai multe, Lady, si o sa-i spun exact ce m-ai sfatuit, poate ca voi reusi sa inlatur teama de bunic, ca nu as vrea totusi sa ajung sa-i interzic bunicului sa-l vada. Doar daca e musai si fiu-meu va continua sa se teama.

Despre tuns: intr-adevar, imi zice ca-l doare parul si se teme de foarfece. Mariuta, as incerca si eu trucul tau cu tunsul reciproc.

Va multumesc tare mult, cand mi-a zis doctorul de terapie, ca fiu-meu are o problema si o tulburare de comportament m-am tot intrebat "si eu unde am fost in tot timpul asta, cum de nu mi s-a parut nimic anormal la el?". Fireste, stiu ca am un copil "alintat" (asa zic unii) dar mie mi s-a parut normal asa, si nu ma deranjeaza, chiar daca uneori sunt pusa in situatii ridicole cand urla si are tantrumuri (cum a fost cea de la doctor). Tot timpul mi-am spus ca e inca destul de mic si e acceptabil sa mai aibe uneori crize din astea, mai ales ca e un copil destul de cuminte si intelegator in rest, uneori ne intelegem cu el ca si cu un "om mare".
Deci, am inteles ca 4 ani e varsta fricilor de tot felul si ca multor copilasi le e teama de doctor, de tuns si de te miri ce.
Pe de alta parte, intr-adevar as fi dispusa sa consult un bun psiholog care sa ma ghideze in a afla de la Lucas cauza acestor probleme, fara sa merg pe ideea ca fiul meu trebuie "vindecat de tulburare de comportament".

Sper ca am fost coerenta si ca am inteles totul, daca nu trageti-ma de maneca.

tuturor.

inbox spune:

Ma bucur ca te-ai linistit!
Totusi, nu poate sa-i faca altcineva vaccinul? Medicul vostru nu are o asistenta? Eventual sa vorbiti cu el dinainte ce si cum?

eumada spune:

Jasmine nu cred ca trebuie sa duci copilul la psiholog daca ii e frica de doctor...iar daca e rasfatat,pe tine te intereseaza doar copilul si te vei descurca sa rezolvi situtiile conflictuale...
Foarte multi copii se tem de nmedic...
Hai sa facem un pic schimb de roluri:
Esti mica,alintata(normal,o viata avem si aia nu foarte lunga)si mami te duce la un nenea necunoscut care trage de tine,iti baga in gura o chestie mare sase uite in gat,iti pune vreo lumina in ochi,etc,etc.
No tu ai fi fericita daca un necunoscut ar trage de tine si ti s-ar zice nu te speria,lasa ca te face bine?
Eva merge la psiholog din cauze cunoscute,dar eu l-am tocat maruntel si am intrebat foarte multe chestii....
Sunt comportamente perfect normale....odata si odata cand vor mai creste vor intelege.
Iar tantrumuri de rasfat...nici astea nu trebuie tratate la psiholog....normal ca protesteaza in felul lor la schimbarea regulilor....si asta am discutat cu psihologul.....nu e de speriat...trebuie doar sa ai inima sa-l privesti putin urland...si sa-i tot repeti"linisteste-te,linisteste-te'....va functiona,nu imediat dar va functiona crede-ma.


Madalina si Eva-Maria
https://picasaweb.google.com/lhmadalina/Dezastrul?authkey=Gv1sRgCIKAmOzUz-zXAw#5640047175923810098

TE IUBESC MINUNEA MEA ...ESTI ALFA SI OMEGA PENTRU MINE,RATIUNEA MEA DE A TRAI.....TE IUBESC.....

ladyJ spune:

Super Jasmine.
Copiii reactioneata repede si te pot uimi prin intelegerea de care dau dovada. Totul e sa comunici cu ei.
Ma bucur ca ´´el e mare´´ si va merge curajos la medic. El este un mic barbat care te si protejeaza, daca ti-e frica, stii, nu? :)))

Si tot discutand cu el, vei afla unde greseste bunicul si ce il supara tare pe Lucas.

Cam repede a ajuns pediatrul la ´´tulburare de comportament´´ la un copil de 4 ani care plange la medic .

Foarte bun sfatul Miriutei cu tunsul.

Roxxy80 spune:

Buna!

Ma gandeam la situatia expusa de tine referitor la socru si eu sunt convinsa ca nu l-as lasa pe copil sa-l vada decat in prezenta mea. Lucas e mult prea speriat de el. E posibil sa-i fi dat si vreo palma cat a stat la ei?
Hai sa-ti povestesc de Matei si de tatal meu. Matei il adora pentru ca tata il lasa sa faca orice: timp nelimitat la televizor, dulciuri cat cuprinde. Desi i-am repetat de nenumarate ori ca-i afecteaza sanatatea, tata continua sa faca cum stie el. Din pacate, vara trecuta (cand era in vacanta) nu mi-am permis sa-l duc la o gradi privata. Anul viitor nu voi mai face aceast greseala, strang bani si cu tata nu-l mai las. Acum in vacanta de iarna mi-am luat 3 saptamani de concediu (din zilele ade anul viitor). Pur si simplu am decis ca va mai sta la tata doar in cazuri de maxima urgenta. Nu mai spun ca tata e cam slobod la gura si nu se abtine nici in prezenta lui Matei. Deci eu te sfatuiesc sa pui linistea copilului tau inainte si sa renunti sa-l mai duci la socri.

monicabo spune:

Asa zic si eu, sa incerci (prin joc pe roluri, poate) sa incerci sa afli cauza temerii lui de medic si de bunic (indiferent ca au legatura sau nu, una cu cealalta).

Fetele mele n-au teama de medic, cand stam in sala de asteptare, pana sa intram, isi fac de lucru, nu stau o clipa locului, cand intra, iau in primire jucariile din cabinet... Dna dr. e aceeasi de la nastere, o stiu fetele de mici.. Eh, au mai plans ele pe la unele vaccinuri de 4, 6 luni, poate 1 an... Dar in rest, totul ok, si asta fara sa am eu un merit deosebit (doar ca nu le=am indus frica de injectii, ceea ce ai facut si tu de altfel); parerea mea este ca depinde si de copil, poate si de o anumita compatibilitate, poate dl dr barbat fiind e mai distant, sobru... Eu cred ca va si trece in timp.
Dar sa declari copilul cu tulburari de comportament pentru chesti asta... e cam mult!! Doamne, nici chiar asa...
SI fetele mele au mai plans la vederea unor persoane straine, in diverse momente... e, asta e, sunt copii si nu-si pot controla emotiile, sentimentele asa ca noi...

Monica, mami de 2 : Andreea Ioana (11 iulie 2007) si Ana Maria (13 noiembrie 2008)

Povestea sarcinii si a nasterii Andreei

Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

buli spune:

Matei a fost mereu foarte cooperant cand i-am spus exact despre ce va fi vorba, chiar in detaliu.
de ex: mergem la doctor, te consulta, te asculta cu stetoscopul ala care e un pic rece si tu il vrei peste maieu, apoi iti va face o injectie, etc etc
si el ma intreaba tot cum, unde, la ce mana, la ce picior - si, dupa ce afla tot, nu mai avem nicio treaba

iar la tuns, l-am mituit multa vreme cu ... guma de mestecat. nu ii dadeam guma decat la tuns.
aaa ... si nu mergeam decat la frizeri cu foarte multa rabdare, care discutau cu el. nu l-am tuns niciodata cu forta, preferam sa fie tunsoarea imperfecta, copiii oricum sunt frumosi

cipcipcip spune:

I-ai o trusa de "medic" si va jucati acasa. Tratati toate papusile. Cine sta cel mai cuminte la control primeste un cadou. Etc. Nu e nevoie de nici un psiholog, n-am mai auzit de un pediatru atit de incuiat. Al nostru are cabinetul plin de jucarii, ii lasa sa se joace cu stetoscopul, ii ia de departe etc. Fricile astea sint f normale la virsta asta.
Noi ne luptam cu frica de intuneric . La medic ar merge in fiecare zi daca s-ar putea