Ce facem cand copilului ii e frica

Lucas are 4 ani si ii e frica de tuns (nu vrea sa auda de taiat parul) si aseara am aflat ca-i e frica de doctor. E adevarat ca am fost rar la doctor cu el, ultima data a fost acum un an, pentru a lua aviz pentru gradinita. In rest, neavand probleme de sanatate deosebite, nu a fost nevoie sa mergem la medic pana acum, la vaccinul de 4 ani. Nici nu a vrut sa vorbeasca cu doctorul, a inceput sa planga, sa tipe, a fugit din cabinet. Am plecat binenteles fara vaccin, urmand sa mai facem o incercare dupa sarbatori si, daca atitudinea nu se va schimba, sfatul medicului e sa mergem la psiholog, sa facem terapie, ca "el are tulburare de comportament" si e bine sa rezolvam problema cat mai devreme. Astea au fost cuvintele medicului. Ce sa fac? Mie personal mi s-a parut ca acest sfat a fost dat de pediatru mult prea usor, dar nu vreau ca sentimentele mele de mama sa ma "orbeasca" si sa nu fac tot ce trebuie pentru copilul meu. Cer si eu sfaturi de la mamele mai intelepte. Astept intrebari, ca sigur imi vor fi puse pentru lamuriri.
Precizez ca niciodata nu l-am amenintat pe copilul meu cu doctorul, injectia si altele de acest gen, tocmai ca sa nu-i insuflu teama de medic si in general am incercat sa nu-i insuflu nici un fel de teama. Cel putin nu constient.
Mai precizez si ca merge la gradinita pana la ora 12 cand este preluat apoi ori de mama mea, ori de socru, dar mai mult de mama, pentru ca deseori urla si protesteaza cand il vede pe socru.
Sta la ei pana pe la 6-7 seara, cand venim de la munca si il "recuperam". Sambata si duminica nu se desparte de noi si nici noi de el.

Deci, intrebarea mea este ce fac? Pot face eu ceva inainte de merge la terapie? Sarmanul copil a fost agitat toata noaptea, s-a vazut ca a fost supus unui stres, a marturisit azi ca-i e frica de doctor, desi omul nu i-a facut nimic niciodata, alti mici pacienti ai sai il iubesc.

CorinaDani spune:

aceeasi situatie si cu fetita mea, are 4 ani si jumatate. cred ca e doar o etapa in jurul acestei varste.
noi am depasit-o in felul urmator:
am dus-o la tuns la frizerita mea, care are un bogat sortiment de jucarii la salon; apoi, dupa mai multe tunsori executate la frizerie, am convins copila sa se lase tunsa de mine, cu explicatia ca banii pe care ar trebui sa-i dam la d-na Toni, mai bine ii oprim noi si ii cumparam ei o jucarie pe care si-o doreste de mai mult timp.

si eu eram terorizata de ideea cu vaccinul de la 4 ani, insa i-am explicat din timp ca in vaccin sunt niste soldatei mici (inspiratie din reclama la biotics), care ajuta organismul sa lupte cu microbii cei rai si urati (din reclama de la domestos), ca vaccinul doare un pic, doar cat o intepatura de tantar, etc. si s-a comportat neasteptat de bine la vaccin, a plans un pic dupa intepatura, insa am laudat-o cat de curajoasa a fost, asa ca s-a simtit foarte mandra de ea.

poate ar fi bine sa cumperi un set de jucarii - trusa medicala, sa va jucati impreuna de-a doctorul, sa-l obisnuiesti pe Lucas cu ideea de medic, consultatie, cabinet, etc.

marius spune:

Are prieteni de varsta lui? Dar carora sa nu le fie frica de doctor. Daca da o idee ar fi sa mergeti doar intr-o plimbare fara vizita la doctor. O data, de doua ori impreuna cu acel copil. Apoi acel copil sa intre la medic iar copilul tau sa fie doar insotitor. Altceva nimic. Apoi invers. E chinuitor dar in nici un caz nu cred ca trebuie fortat. Cat despre psiholog... eu stiu?
Frica nu are medicament. Ea se trateaza doar atat cat se poate cu muulta grija si rabdare. Orice fortare poate declansa efecte extrem de nedorite unele pe termen scurt altele pe termen mediu sau chiar lung. Rabdare, rabdare, ingeniozitate, adaptare. Asta vad eu.

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

Jasmin012 spune:

Multumesc frumos pt sugestii.


Cori, cu tunsul: il iau mereu cu mine cand ma tund eu, gandindu-ma la puterea exemplului personal. E adevarat ca poate nu am gasit frizerita potrivita. Cel putin nu avea niciuna jucarii, dar am incercat cu desenele animate. Am vrut sa-l tund eu, si chiar am facut-o dar din cauza ca se misca si nu voia sa stea l-am tuns aiurea (nu ca as avea vreun talent) motiv pentru care a trebui sa ne ducem la frizer si sa-l tin cu forta ca sa-l indrepte cat de cat. Incercarile mele de a-l calma si de a-i da curaj nu au fost auzite. Si inainte de asta i-am vorbit din timp, ca sa-l pregatim, dar spunea mereu "nu". Nu a mers chestia "vei fi tare dragut cu parul aranjat".
Cat despre trusa medicala a avut asa ceva, si ne-am jucat, chiar de pe la 2 ani i-am luat-o. S-a jucat cu stetoscopul, chiar imi facea "injectii"
Dar recunosc ca nu i-am zis de dinante de vaccin, probabil ca am gresit, dar mi-a fost teama ca nu va vrea sa mearga daca stie ce urma sa se intample.

Marius, da, apropo de sfatul tau: chiar am fost cu prietena lui, care e de aceeasi varsta si ea, mergand des la doctor il cunoaste bine si il indrageste tare mult. Fetita chiar se plimba prin cabinet, intra si vorbea chiar inainte sa intre la programarea ei. L-am chemat si pe Lucas (asistenta de acolo ii facuse ei "ceas" cu stampila si-l chemau si pe el sa-i faca) dar el nu a vrut cu nici un chip sa intre. Dar data viitoare vom merge tot impreuna cu prietena respectiva, poate asa reusim sa facem vaccinul.
Cat despre psiholog, cam asta a fost si reactia mea.

inbox spune:

Noi i-am explicat fetei la vaccinul de 4 ani ca asa devine mai puternica, plus ca pediatrul nostru mereu are discutii cu ea pe diverse teme ( ne legate de consult), ba i-a pus in cabinet la panou si doua desene ( mereu mergem cu teancu de desene dupa noi), la vaccin i-a scris pe o hartiuta ca a fost foarte curajoasa, bineinteles cu semnatura si parafa :) ( chiar a fost), plus ca i-a fost data sarcina sa incurajeze si alti copii, fiindca ea este un exemplu. Si noi acasa discutasem mult pe tema vaccinului, ea a avut cateva experiente cu injectii si spitale.
Cu parul, cand era mai mica o tundeam eu, noroc ca e fata si am luat decizia sa-i las parul lung, ii tai doar bretonul, i-am spus ca parul trebuie din cand in cand tuns, spalat, pieptanat ( ca la toate maraia ) fiindca altfel se umple de microbi, ii intra in ochi si nu mai vede bine...iar exemplele din desene sunt baza," printesele de ce crezi ca au par asa frumos? ".

De speriat nu trebuie sa fie speriat din familie, ei la varsta asta discuta, fac din tantar armasar, cine stie ce o fi auzit el printre prietenii lui. Fi-mea alarteieri cand a venit acasa era cam ciudata in comportament... am aflat ca la ei la gradi se discuta ca Mos Nicolae vine sa le ia cadourile inapoi daca nu sunt cuminti, " nu e de gluma mami, ca unui baiat chiar i s-a intamplat"....

Jasmin012 spune:

Inbox, apropo de Mosul care ia jucariile inapoi pediatrul mi-a zis ca trebuie sa gasesc o cale sa-l pedepsesc cumva cand face cate-o pozna sau se poarta urat, ca "educatia e ca o dresura" si chiar mi-a sugerat acest tip de pedeapsa: retragerea jucariilor.

inbox spune:

Tu incearca din discutii sa-ti dai seama de unde a pornit frica asta. Poate nu-ti spune atunci cand vorbiti ce te intereseaza, dar cu siguranta o sa-ti spuna de unde porneste.

Poate sa incerci sa-i vorbesti despre cum erai tu cand erai ca el, la fi-mea mai tine chestia asta, daca ii spun "Si mie imi era frica..." sau "Si eu faceam X lucru insa..."

Altceva nu stiu ce sa-ti mai spun, la noi asta cam functioneaza. Oricum nu-l du nicaieri ( tuns, medic) daca nu e pregatit, mai ales daca nu este urgenta maxima ( fi-mea cand i-a fost foarte rau, desi fusese in spital si puteam sa jur ca nu mai vrea sa calce a doua oara, mi-a spus singura sa o duc la spital mai bine ), daca el nu vrea, stiu ca e greu, dar cu calm si rabdare se ajunge la o solutie, fara a interveni forta.

inbox spune:

Da am fost si noi la un dentist din asta, am avut subiect deschis atunci, o intreba pe scaun cu bazaitoarea aia in mana "ce-ti place tie cel mai mult" si bietu copil, convins de bunele intentii ale aleia spunea...si apoi i se trantea "atunci nu mai ai voie cu X lucru" combinata cu alte chestii de a ajuns fi-mea care nu a tipat niciodata sa faca o criza de nervi, tremura, tipa...nu vreau sa-mi mai aduc aminte...Si tot asa , ne-a trimis la psihologul clinicii...care aceleasi lucruri le recomanda!

Eu nu sunt de acord, nu sunt, clar!

inbox spune:

Si inca ceva, dupa experienta asta cu dentistu, cand fi-mea a tras concluzia ca "va muri" ca nu mai vrea doamna sa o trateze, la cateva luni a facut rubeola, si a mers sotul cu ea la spital la infectioase ca eu eram cu cel mic bolnav acasa, i-am explicat de acasa ce si cum, i-am spus ca e posibil sa-i faca injectie sau sa-i ia sange ( ca sa nu aibe surprize copilul acolo) si a stat fata foarte cuminte, i-a spus medicului de la urgente exact acre au fost simptomele, tot, era si sotul uimit...si eu cand mi-au povestit! Deci se poate!

Ca sa nu mai zic ca a fosat la alt dentist unde s-a rezolvat problema fara pedepse si amenintari!

viviana spune:

Este destul de greu sa gasesti cauza unui astfel de comportament.

Incearca sa vorbesti cu doctorita sa vina acasa si sa-i faca vaccinul. fara halat, fara nimic. Sa vezi daca ii e frica de intepatura in sine sau doar il impresioneaza cabinetul medical.

Cu tunsul incearca la Ciufolici sau la coafeza ta cu el in brate.

Amenintarea cu luatul jucariilor nu este numai o pedeapsa ingrozitoare dar baga si spaima in copil. Va trai permanent cu frica asta si indiferent ce va face si cum se va comporta se va intreba mereu "imi ia jucariile, au ba?".



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

danielatt spune:

Mai speriata decat fiul meu, la 4 ani am fost eu cand a trebuit sa-i fac vaccinul.
Am facut tot posibilul sa-l pregatesc inainte, i-am explicatce si cum, am promis cadouri,premii pentru celmai bun copil, si chiar doctora i-a dat si o diploma pentru cel mai cuminte copil in cabinet.
A functionat perfect.
Comnicarea este cheia, trebuie sa-l pregatesti pentru evenimente gen mers la dentist, mers la control medical..asta este, si mie mi-era teama daca imi amintesc bine.
Eu iti spun ca baietelul tau reactioneaza perfect normal.