Ce facem cand copilului ii e frica

CorinaDani spune:

jasmin, inca una si ma duc, vorba 'ceea:

am incercat o data s-o duc pe fii-mea la unica frizerie pentru copii din ploiesti; abia se deschisese, totul nou, frumos, cu loc de joaca cu bilute colorate, un calut-balansoar, masuta+scaunele, cu carti de colorat, creioane, televizoare LCD cu desene animate, scaune in forme haioase.
n-a vrut fii-mea sa stea nici in ruptul capului, s-a pus pe un plans cu muci si transpiratii, de i s-a lipit pe piele tot parul taiat (apucase coafeza sa-i indrepte bretonul). nici pana in ziua de azi nu am inteles ce nu i-a placut la aceasta frizerie...
insa stiu ca a mea nu suporta sa-i umblu la cercei, sa i se umble in zona urechilor cu foarfeca sau pieptanul, se chirceste toata...

inbox spune:

Eu acum o luna, cand mi s-a facut rau si au venit cei de la ambulanta in creierii noptii am fost surprinsa in mod placut, ca inainte sa imi faca injectia, medicul, m-a intrebat pe un ton foarte bland daca imi e frica de injectii, prima data mi s-a parut aiurea, apoi i-am spus sincer ca da, si mi-a explicat mai ceva ca unui copil ce contine injectia, la ce ajuta, m-a linistit ca o va face incet astfel incat durerea sa nu fie prea mare ( era era o injectie destul de dureroasa), ce o sa simt in urmatoarea ora...bine ca nu mi-a zis ca imi taie netul de exemplu, ca sa ma calmeze!
Deci daca ne este noua frica, un copil care isi mai imagineaza si cine stie ce, iti dai seama cum este!

ladyJ spune:

Jasmin, care e relatia copilului cu socrul tau? cat timp petrec impreuna?
Te intreb, pentru ca ai scris ca cel mic plange cand socrul tau vine sa il ia de la gradi.

Jasmin012 spune:

Ce de sfaturi bune! Si ati reusit sa ma linistiti. Va multumesc pentru asta .
Sa stiti ca de curand l-a dus mama la dentist si la fel, nu a lasat-o pe doctorita sa se uite la dintii lui. A tinut gura inchisa strans. Sfatul doctoritei respective a fost sa-l ducem la un dentist care sa-l adoarma inainte de a se apuca de treaba.

Viviana, si eu cred la fel, ca luandu-i jucariile ii voi genera o noua teama.

Si cred ca aveti dreptate, poate ar trebui sa-i spun ca si mie mi-e teama de doctor, ca-l inteleg foarte bine, dar ca doctorul e prieten in incerca sa ne faca bine. Sper sa functioneze.

LadyJ, nu ma asteptam la altceva de la tine. Chiar imi doream sa-ti spui si tu parerea, ca stiu ca asta o sa urmeze. Asa ca: sunt momente in care mama mea nu poate sa-l duca sau sa-l ia de la gradinita si atunci merge socrul. Socrul meu are 70 ani si e o persoana impunatoare, e foarte serios si are o anumita mentalitate de om batran (conform varstei si educatiei de pe timpuri) si cu conceptia ca "pe copil sa-l pupi numai in somn". L-am auzit o data spunand asta. Ideea e ca lui Lucas nu-i place sa mearga la ei, ca ii spun tot timpul sa vorbeasca mai incet ca aud vecinii, ii spun "rusine" in diverse ocazii (de exemplu Lucas a supt pana la 1 an si 8 luni, si a fost foarte indragostit de titi, si de multe ori soacra ii spunea "rusine" cand voia sa suga, ca ei i se parea ca era prea mare (na, depasise un an si era deja prea "batran" ca sa mai suga . Toate incercarile mele de a-i spune ca nu era nici o rusine nu au avut efect asupra ei, data urmatoare iar o auzeam).
Si fiindca stiu unde bati o sa-ti mai spun ceva: marti a venit socrul dimineata sa-l ia de acasa sa-l duca la gradi si desi eu il pregatisem pe Lucas de dinainte (de cu seara) in dimineata aia, cand a dat ochii cu el a-nceput sa urle, a vrut sa fuga inapoi acasa, mai sa se tranteasca la pamant, in ploaie, cu chiu cu vai l-am facut sa plece cu el. A doua zi socrul i-a spus maica-mii ca ar trebui sa ducem copilul la biserica, sa-i faca slujba, ca pe el biserica l-a ajutat (si nu e prima data cand aud asta din partea socrilor).
Totusi cred ca in felul lor il iubesc (e singurul lor nepot), numai ca nu stiu cum sa si-l apropie si mereu avem discutii ca de ce nu vrea copilul sa se duca la ei? Au propus chiar sa faca cu schimbul, care sa-l tina, fiecare cate o saptamana. Numai ca, din cauza scandalurilor lui Lucas in fata obligatiei de a merge la ei, acest "aranjament" a esuat.
Ar fi mai multe, dar o sa ma opresc aici cu "barfa", cred ca am atins aspectele cele mai importante. Daca iti mai vine vreo ideea intreaba-ma si-ti voi raspunde punctual.

michelle-usa spune:

si la noi a fost frica de tuns si de doctor, de leagane, de topogane inalte, de urcat pe scara la inaltime...a durat vreo 3 ani.

ce am facut? am incercat cu dif. metode dar cred ca doar ca a crescut mai mare a facut diferentza.

eu cred ca e ceva normal. cam de pe la 5 ani i-a trecut la al meu.


michelle

AgnesLuca spune:

Imi pare rau ca nu mai e denizel pe-aici sa-i zica vreo doua doctorului. Incerc eu, da nu stiu daca are efect , si-o fi gresit bietul om specializarea, veterinar trebuia sa se faca

ligeea spune:

Fi-miu zicea ca pe el il doare parul si ca daca i-l tunde osa planga(parul ) dupa el...
Nu stii niciodata ce e in capul unui micut , tu vezi ceva el atceva incearca sa te pui si in pielea lui.
mai lasa-l 1 luna intre timp reia discutiile traptat, incet cu rabdare.
daca am merge la psiholog de cate ori au tantrumuri copiii n-am mai avea timp nici sa bem un pahar cu apa.

ladyJ spune:

Jasmin, crezi ca e posibil ca socrului tau sa fi folosit amenintari cu doctorul in fata copilului? Stii ca se mai trezesc sa zica ´´daca nu faci nu stiu ce, aduc medicul si iti taie nu stiu ce´´
Zici ca copilul nu a avut experiente neplacute la medic, de aceia tind sa cred ca a auzit ceva aberatii de genul.


In plus de asta, reactia copilului la medic este aceiasi ca in fata socrului tau, ceea ce inseamna ca are acelasi stari. Se simte incomfortabil si se teme, iar imaginea medicului e asociata cu cea a bunicului impunator si neprietenos.

Socrul trebuie sa isi revizuiasca atitudinea fata de cel mic, stati de vorba cu el si explicati-i ca (,) copilul pur si simplu se teme de el, de aceia refuza sa-l vada! Spuneti-i adevarul! Daca nu e in stare, nu mai viziteaza copilul.
Este devastatoare reactia celui mic, urla si fuge de bunicul sau, ceva l-a speriat foarte tare :(

Eu cred sincer ca acolo e problema, la socru. Si de acolo trebuie inceputa rezolvarea.
Tu poti merge cu cel mic la un psiholog, asa macar pentru cateva discutii, pentru linistea ta.
Psihologul va afla multe de la copil si va identifica cauza.

Pe mine ma enerveaza cum pune pediatrul ala problema. Da sfatul cu psihologul asa cu o lehamite, parca ar fi ceva iesit din comun.
Iar el, pediatrul, ar trebui sa invete sa comunice cu copiii, sa se apropie de ei, sa le castige increderea, nu sa-i trimita la psiholog ´´la terapie´´

ladyJ spune:

Inca ceva: ar fi bine sa afli ce ´´povesti cu zmei´´ ii tot zice bunicu, si ce alte amenintari a facut.
Vorbeste si cu copilul, arata-i ca esti de partea lui si cand refuza sa isi vada bunicul, spune-i ca veti face asa cum doreste. . Nu il mai fortza.
Apoi, incet incet intreba-l de ce nu ii place bunicul, vei afla destule..

mariuta spune:

Am rezolvat frica de tuns punand copilul sa ma tunda el pe mine si facandu-ma ca mor de frica si ca tip. Asta l-a destins, a acceptat si invers. Mentionez ca era o frica vecina cu panica (tipete, etc).

Mai ajuta filmele de pe youtube cu persoane care demonstreaza cum se tunde, cum se realizeaza anumite tunsori, jocul de-a tunsul, iar pentru toate "fricile" carti cu poze in care se povesteste despre sentimentele copiilor si felul in care depasesc problemele respective.
Carti frumoase cu tema "la doctor" sunt destule, dar nu stiu daca seamana cu ceea ce copilul chiar vede la doctor in Ro.