Si mie imi e dor de DC... si despre spitalul Elias

Am primit saptamana trecuta un e-mail pe yahoo de la forum, in care mi se spunea ca pe DC le e dor de mine. nu ma mai logasem de mult timp.
sunt membra a forumului de mai bine de 7 ani, de cand am ramas insarcinata. Maria mea s-a nascut in 2004 si pe 7 decembrie o sa punem 7 lumanari pe tort.
anul trecut am ramas din nou insarcinata dintr-o dorinta aproape fizica incredibila de a avea copii. Vomitam fericita in fiecare dimineata, pentru ca asta ma facea sa ma simt cea mai gravida femeie de pe pamant. desi maria e lumina mea, parca sarcina asta era si mai intensa, si mai dorita, si mai iubita. sau poate asa e cand esti deja mama.
mi-am schimbat medicul, pentru ca nu mi-a placut pesimismul lui, si am ales un doctor care activa la spitalul elias. am avut o sarcina obisnuita, fara nimic spectaculos sau deosebit. dormeam in fiecare seara cu o mana pe maria si cu una facuta caus pe burta. am fost o gravida normala, optimista si fericita, fara exagerari de precautii pentru ca stiam ce copii minunati pot face si cat de simplu si natural poate fi.
la 14 saptamani am facut dublu test si ecografia unde totul era perfect. a doua zi dimineata m-am trezit cu o hemoragie puternica, mi-am sunat medicul si m-am internat. de aici, evenimentele s-au succedat astfel:
1. nu mi s-a facut nicio ecografie timp de 24 de ore
2. urocultura pe care mi-au recoltat-o imediat nu a fost dusa la laborator 24 de ore (am gasit borcanul in sertarul noptierei pus si uitat "din greseala" de asistenta)
3. nu mi s-a facut niciun examen de niciun fel
4. mi s-a administrat timp de 48 de ore perfuzie cu gynipral, desi am aflat ulterior ca este un medicament recomandat mai tarziu in sarcina
5. desi am acuzat in seara zilei de internare dureri mari de cap si stari de voma (simptome ce apar inainte de pierderea unei sarcini) nu am fost examinata in niciun fel
6. pe tot parcursul noptii am avut dureri incredibile si contractii violente dar niun medic nu m-a examinat, desi am chemat pe soneria de urgenta in mod repetat pe cineva
7. a doua zi mi s-a facut prima ecografie la care copilul traia, dar deja membranele erau rupte si pierdeam lichid. desi medicul a vazut cantitatea foarte mica de lichid in uter si a fost pus la curent cu simptomele din timpul noptii, nu a luat nicio masura
8. pana la sfarsitul zilei am facut febra 39 care a fost explicata ca fiind "prosibil de la curent, sunt geamuri deschise in salon"
9. in noaptea urmatoare durerile au fost si mai mari, insuportabile (mentionez ca am experienta unei nasteri naturale si stiu ce inseamna intensitatea unei dureri) dar niciun medic de garda nu m-a examinat, desi am cerut cu disperare sa se faca ceva, macar pentru durere. asistenta de pe tura mi-a marit doza perfuziei si mi-a spus sa astept
10. in dimineata celei de a treia zi deja eliminam puroi. membranele rupte au facut sa se produca infectie; copilul murise, evident.
11. am fost supusa unui chiuretaj in urma caruia nu s-a facut examen necro fatului si placentei desi am cerut in mod repetat sa stiu cauzele tragediei
12. nu mi s-a dat niciun tratament pentru lactatie, desi am solicitat, dar mi s-a explicat ca nu e cazul, sarcina nefiind "suficient de mare"

aceste aspecte sunt doar cele mai importante despre experienta in spitalul Elias. mai sunt "detalii" care e posibil sa fie deja obisnuinta in spitalele din Romania:
- mi-am cumparat singura fiolele de gynipral; desi le-am donat unei gravide dupa avort, asistenta i-a administrat doar o fiola din cele date, cerandu-i sa isi cumpere celelalte doze
- alte medicamente ce mi-au fost administrate au existat gratie faptului ca dr mea avea stoc personal in dulap; mi s-a spus ca sunt norocoasa ca o am pe ea ca medic, alte gravide nu au acces la medicament
- nu exista spirt, ca atare pe locul perfuziei/injectiei se administra vata simpla, uscata
- femeile cu avort erau cazate in aceleasi saloane cu cele care nasteau si li se solicita sa inceteze cu starile proaste pentru ca deprima mamicile
- in a doua noapte a existat o singura asistenta la peste 40 de paciente, inclusiv cele din maternitate care nascusera, desi era racita, avea febra si stranuta non stop
- desi ma zvarcoleam de durere inainte de operatie, anestezistul a asteptat mai intai sa ii dau banii si apoi a inceput procedura
- desi am solicitat in repetate randuri sa mi se explice ce s-a ointamplat raspunsul medicilor a fost "se intampla, soarta... nu trebuie sa te mai gandesti la nimic"

au trecut 10 luni de atunci si desi sunt psiholog, desi am un copil incredibil si o familie suportiva, desi fac eforturi inimaginabile cu mine insami, este extrem de greu uneori sa respir. este dificil sa dai raspunsuri unui copil de 6 ani, sa accepti inacceptabilul, sa te lupti cu dorinta dureroasa de a avea un copil si cu spaima paralizanta ca ceva ingrozitor se va mai intampla iar.

incerc sa ma acomodez cu gandul ca trebuie sa o iau de la capat. pentru maria care stie ca bebe e bolnav si se va intoarce candva in burta mea, pentru maria care are nevoie de un frate, pentru mine care am nevoie de un copil, pentru mintile mele razvratite.

sunt foarte putine lucruri care ma ajuta sa fiu o femeie intreaga la cap si la suflet. o fac din decenta pentru cei din jur si din iubire pentru maria.

si mie imi e dor de DC...

lucialu spune:

offfffff! putere si credinta!

dicirstea spune:

In momentul asta sunt speechless...doar si


CAPRA CU 2 IEZI


mamica lui Matei Constantin (21.05.2007) si a lui Theodor Cristian (03.06.2009)

MINUNEA MEA; www.flickr.com/photos/11558563@N06/" target="_blank"> A DOUA MINUNE 2
A DOUA MINUNE
MOS CRACIUN 2010

CE AM EU DE OFERIT

www.desprecopii.com/pozeconcurs/ShowPhoto.asp?url=upload/Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta/dcc1.jpg" target="_blank"> VREM PE SKYJET!!
www.desprecopii.com/pozeconcurs/ShowPhoto.asp?url=upload/Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta/dcc2.jpg" target="_blank"> NU MAI VREAU SABII TOATA VIATA!!
www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=Vara%202011%20amintiri%20de%20vacanta&page=3" target="_blank"> AICI NE PUTETI VOTA



www.animalutze.com/umanitare/bb-darius/index.php" target="_blank">Ajutati-l si pe Darius! ; Sa o ajutam pe Georgi sa mearga ; Manu - papusa fara picioare

Androix spune:

Imi pare rau Poate o sa te ajute ca te-ai intors

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

ramiris spune:

Raluca, nu pot decat sa-mi imaginez cat de greu iti este, daca te ajuta cu ceva sunt alaturi de tine cu ganduri bune.

Referitor la toate problemele din spital ai facut ceva? Ai reclamat in scris, ai sesizat cumva?
Stiu ca se mizeaza ca oamenii vor doar sa scape din spital si sa uite insa daca nimeni nu face nimic concret ca urmare a experientelor astora e greu sa se schimbe ceva.

geniest spune:

Raluca trebuie sa fii tare pentru Maria. Petrece si mai mult timp cu ea, sigur te va ajuta.

Din pacate, am ajuns ca in spitalele din tara asta sa intram oameni si sa iesim statistici.

Offfff....

Matzaila_81 spune:

Mi-au dat lacrimile cand am citit ce ai scris.
E revoltator dar ma intreb si eu daca ai facut o reclamatie undeva.
Eu una sunt ingrozita, urmeaza sa nasc la Elias undeva prin februarie si deja ce am auzit de spitalul asta imi face pielea gaina.
Ma apuca disperarea ca nu stiu ce sa fac, unde sa ma duc.

Iti doresc putere si de fapt pentru ca locuim aici iti mai doresc noroc pentru ca de fapt de asta e nevoie sa reusesti sa duci la capat o sarcina in Romania, de noroc.



+24

Yaia spune:

Putere! Putere iti doresc sa o iei de la capat si sa reusesti! In primul rand pentru tine!

If you can start again at your beginnings and never breath a word about your loss...

Dar tu nu trebuie sa tii durerea in tine, ne ai pe noi aici sa ne impartasesti durerea ta!
Putere!

===============================================
Irina, mami de Tudor Cristian (08.10.2007) si Alexia Briana (30.03.2010)

micha08 spune:

Multa putere sa poti trece peste si sa ai curajul sa mai incerci!!!

Happiness_4_us spune:

Daca reusesc sa trec peste lipsurile sistemului sanitar, nu am sa reusesc sa trec peste nepasarea oamenilor.
Este groaznic sa te lovesti de asta zi de zi, sa simti pe pielea ta ca nimeni nu vrea sa te ajute.
Si daca ai putere si resurse, te ridici si juri ca pe acolo nu mai calci niciodata!
Pacat, mare pacat, ca la sistemul privat de sanatate din Romania, nu au acces toti oamenii, ptr ca, in fata lui Dumnezeu toti suntem egali, ci in sistemul public se triaza si se hotaraste,, cine traieste si cine nu!
E trist, dar foarte adevarat. Vorbesc in cunostinta de cauza!

Xio, te rog mult, sa nu intervii si sa ma contrazici! Multumesc!

Multa putere iti doresc din suflet, Raluca!
Ce e de facut, teoretic vorbind, tu cred ca stii cel mai bine. Depinde foarte mult de fiecare dintre noi, ptr ca suntem oameni, din pacate sau din fericire, atat de diferiti fiecare!

XIO spune:

lasand la o parte conditiile din spital, medicul treuia sa iti explice totul de la inceput pana la sfarsit.
Sunt sarcini pierdute pt. care nu se poate face nimic.
Nu se putea face absolut nimic pt. tine, e trist, dar medicina este limitata.
Nu exista medicament pt. asa ceva. In momentul in care s-a rupta apa, sarcina este compromisa total.
Uite aici din protocolul iminentei de avort:
http://www.bmj.com/content/329/7458/152.full

Cand ajungi la spital intr-o asemenea situatie nu depinde nici de tine, nici de medic, nici de copil, depinde doar de noroc.
Se intampla se se opreasca sangerarea, si se intampla din pacate sa fie avort spontan.
In USA spre exemplu femeile care vin cu iminenta de avort nu primesc nici un tratament, merg acasa. Asta pt. ca s-a demonstrat ca avorturile apar atunci cand organismul nu accepta sarcina din cauze genetice, anomalii sau cand pacienta are o problema de sanatate (incompatbila cu sarcina). Si orice ai da, nu te opti impotrivi.
La noi se interneaza, se administreaza progesteron, No Spa, suportiv, ca efecte in fata unei iminente nu sunt.
Nu conteaza daca ecografia a iesit in regula, ecografia nu detecteaza orice anomalie, doar o infima parte. Medicii nu au putut sa iti explice pt. ca exact asta este explicatia (daca o poti numi explicatie): se intampla. Nu stim cu exatitate de ce, nu exista tratament in cazuri ca ale tale...doar se intampla...
Nu ai ce face, nimeni nu ar fi putut face ceva... trebuie sa treci peste si sa mergi mai departe...


Cu celelalte aspecte sunt perfect de acord, e trist si jenant, asta os tim cu totii.


**Fur is for petting***
http://www.facebook.com/#!/adoptiicaini
www.adoptiipisici.ro
Nimeni nu ramane virgin, viata tot ne-o trage o data.