Citim impreuna - "O zi" - David Nicholls

corap spune:

eu o termin azi (cartea). deja a inceput sa ma plictiseasca - ma enerveaza obsesia pentru amanunte. daca era 1/3 era mai bine.
si personajele nu evolueaza in niciun fel - sunt atat de egale (inca mai sper la ceva spectaculos ); cred ca asta m-a deranjat cel mai tare, sunt de o constanta innebunitoare, nu-si schimba in niciun fel conceptiile, sunt blocati in ei insisi si, din cauza asta, neveridici (dupa parerea mea). nu reusesc deloc sa rezonez cu personajele. victoriana emma si edwardianul dex.

mie remarcabila mi s-a parut (in afara de scena in care un personaj scoate grasimea de porc care infunda chiuveta), scena labirintului - e esenta cartii - spune multe fara sa duca nicaieri.

nea' nicholls asta e scenarist in principal (scriitor in secundar - sau, cum traduse cine traduse cartea "autor" ) si se vede.

oricum o carte agreabila, am zis, dar nu o vad depasind categoria "de metrou". (mai am totusi un pic de citit)

maria_alexia spune:

nici eu, si parca nici nu o mai doresc

maria_alexia spune:

fix asta as zice despre Ochi de pisica a lui Marg. Atwood, la care citesc acum. Plus paragraful Mihaelkai despre cititorul care nu e in stare sa judece singur. De fapt, in cartea asta nimeni nu judeca, doar se deruleaza lucruri si se vizioneaza. Nu se cere si nu se cauta idei si nici sens. Se acumuleaza stari, nici macar emotii.

Sa ma apuc de inca una tot asa? .

corap spune:

a, nu, maria :) e draguta cartea.
cred ca am citit-o eu deja din perspectiva "okiu critic", nu stiu cum sa zic ... mai bine nu scriam. nu e rea cartea si s-ar putea ca, daca gasesti rezonanta cu unul dintre personaje , sa fie grozava.

adica eu asta cred - ca si buflea adora cartea din cauza ca a fost pe lungimea de unda a unui personaj, a "trait" alaturi de el (de personaj).

de cand m-am capatat cu eticheta "agresiva" calc ca pe oua prin forumul asta, dupa cum se poate observa ...

maria_alexia spune:

corect, asta sper si eu: sa gasesc un personaj cu care sa rezonez. si asta m-a si tentat in descrierea lui buflea, recunosc ceva-ceva pe-acolo.

hai ca poate azi se misca posta mai rapid si o primim si noi...

corap spune:

daca n-ajunge posta pana sambata, iti aduc eu cartea (ca in we planuim un sibiu)

ina32 spune:

Am tras cu ochiul pe aici si pentru ca nu aveam nimic in plan de citit mi-am luat cartea lui N. Aceeasi senzatie am avut si eu...de personaje care nu evolueaza...pe Ema o "cunoastem" trista si framantata si cam asa ramane pana la sfarsitul cartii. El este tanar si nelinistit pana cand i se ofileste tot farmecul...Nu mi-a transmis nici emotia unei carti siropos-romantice nici n-a constituit vreo provocare pentru neuroni...

buflea spune:

Ba eu va contrazic vehement si sunt pregatita sa tin la tavaleala ... nu imi este clar ce schimbari asteptati de la ei - ca ea sa devina frivola si el filozof ? Hmmm ... mie mi se pare ca personajele evolueaza exact ca in viata reala - se maturizeaza ingraditi in propria lor personalitate ... pana la urma, ce ne schimba gandirea este doar maturitatea, in rest, mai nimic, firea ramane aceeasi ...

Ea se schimba - de la tanara care visa sa faca ceva remarcabil in viata, care in studentie avea opinii politice si se ducea in piata la mitinguri, de la cea care dispretuia media si gandea oarecum elitist, la cea care incearca diverse profesii confuza si dezamagita de cum isi traieste viata, pana la cea care incepe pas cu pas sa-si urmeze pasiunile - se apuca de o noua facultate, incepe o noua profesie, se lasa de ea in favoarea unei alte pasiuni (scrisul), ajunge sa ilustreze carti ... mie mi se pare ca ea are o evolutie foarte molcoma, confuza la inceput dar profunda, comparativ cu ceea ce isi dorea, isi pierde entuziasmul pe drumul vietii exact ca multi dintre noi care visam in tinerete sa schimbam lumea - dar nu renunta la anumite principii - si anume, ca viata trebuie traita profund, ca nici o oportunitate (profesionala - actrita, manager de restaurant, profesor, scriitoare sau sentimentala - relatia cu un barbat insurat) nu trebuie ratata. Ea este dupa mine un personaj foarte rational, inteligenta si elitista ...poate ca de aia jumatate din viata o traieste in dezamagire - pentru ca vroia mai mult, avea un plan ...
Ea se modernizeaza pe masura ce se maturizeaza - se modernizeaza in gandire si in atitudine (isi pune lentile de contact, devine mai confidenta, se impaca cu ea insasi)...

La polul opus este EL - isi traieste viata fara nici un plan (tipic masculin) - la 20 de ani ca si peste 20 de ani, tot ce isi doreste este sa aiba fun, sa guste numai placere (sexuala, profesionala, materiala) ...si ca si EA, asa cum isi asterne asa doarme - el traieste in extreme si evolueaza din extrema in extrema. Desi are valori morale, le cunoste si le apreciaza (mai ales la EA) - se incapataneaza sa nu puna pret pe ele pentru ca are impresia ca nu conteaza ca trece timpul sau ca are el timp sa construiasca ceva serios ... se inconjoara de oameni superficiali si traieste superficial, intr-un mediu superficial, intr-o profesie trecatoare ... pana cand toate se intorc impotriva lui.
El se invecheste pe masura ce se maturizeaza, se degradeaza pur si simplu ...din prea mult fun.

Eu am remarcat cum de-a lungul timpului nici unul nu incearca sa il schimbe pe celalat - El nu ii spune niciodata cat de rigida este viata ei, Ea nu ii spune niciodata cat de volatila este a lui - ii spune doar, la un moment dat, cand el era in varful mitocaniei - "I love you very much but I'm not in love with you anymore". Este singurul repros dintre ei ...

Am mai remarcat ca Ea nu il suna niciodata, nu ii solicita niciodata nici o intalnire, nu se duce niciodata dupa El - dar nici nu-l poate refuza ...singurul ei pas catre el sunt scrisorile din tinerete, raspuns la mesajele penibile de pe vederile lui. Iar El, fara macar sa-si puna intrebarea "de ce", se intorcea mereu la Ea, pentru echilibru ...mie mi s-a parut ca echilibrul dintre ei este foarte bine sugerat in carte, fara a fi explicat si fara ca insasi personajele sa si le explice ... ca nu-i asa, atractia pe lumea asta inca nu are explicatii logice.

Finalul cartii m-a cam dezamagit si pe mine - cam comercial ...dar mi-a placut ce s-a intamplat dupa final, mi-a placut ca el a "moved on" - greu, caci ramasese fara "echilibru", scufundandu-se in vechi paletaive volatile - dar pana la urma, viata chiar merge mai departe, intr-o noua relatie, in relatia cu copilul, in confortul amintirilor, atunci cand ajungi ca amintirile sa-ti fie confortabile.

buflea spune:

Eu nu inteleg la ce te referi cu "explicatul" ...

viviana spune:

Am ajuns pe la pagina 100.
Pana acum sunt usor dezamagita.

Cu toate ca este o carte a dialogului mi se pare plictisitoare.
Dialogul este alert, uneori cam prea mult, ceea ce il face obositor si nu-mi da timp sa experimentez vreo emotie, sa traiesc alaturi de personaje.

Nu-mi lasa loc pentru a-mi croi propria-mi impresie despre ei.
Pana acum nu am reusit sa le fac, in minte, portretul fizic.
Ma gandesc la Em si Dexter ca la niste personaje fara chip.

Cred ca m-am babit.
O sa continui sa citesc, poate imi schimb parerea.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi