Invatatura din constrangere

viviana spune:

CorinaDani,
Imi amintesc perfect. Eram la mate-fizica si in timpul scolii ne ducea la IFMA - fabrica de ascensoare.
Vara ne ducea sa maturam molozul din blocurile in constructie.
In studentie la cules de struguri.
Mai tarziu, la serviciu ne ducea la depanusat porumb si sortat cartofi la gara de est.

Eleva fiind mie imi placea ca lipseam de la ore. Nu m-a stimulat. Pe altii da.
Nu m-a stimulat pentru ca de la IFMA chiuleam si mergeam la cineva acasa si jucam carti.
De la blocuri plecam dupa o ora la strand. Chiar mi-o amintesc pe saraca mama facand scandal la liceu ca ne tine la maturat pana la 3 dupa-amiaza.

buli,
Foarte seriooos. Fata cu nume puternic si bun sta langa baiatul cu tamplaria-n sange. Ei nu se inteleg. Se impung si isi dau cu caietele-n cap. Mama fetei a cerut sa-i mute folosind argumente mii.
Diriga a spus ca nu ii muta pentru ca ei trebuie sa invete sa se tolereze si sa se poarte civilizat chiar daca nu se plac.
Si atunci a aparut argumentul suprem!

Michelle,
tu ai dreptate cand spui ca e si vina profului. Categoric ca este. Dar nu in totalitate.





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

CorinaDani spune:

viviana, si noi am fi tras chiulul daca am fi putut. insa nu stiu cum se facea ca eram supravegheati de cele mai afurisite profesoare...plus ca la practica agricola eram dusi cu autobuzele sau am fost chiar cazati timp de 2 saptamani (la cules de struguri).
dap, si noi am fost la cules/sortat cartofi, la siloz unde am sortat arpagic si am desfacut capatanile de usturoi in catei, am fost la depanusat porumb (unde eram terorizate de soriceii ce-si facusera cuiburi in gramezile uriase de porumb), la cules pietre de pe un teren arabil de langa oras, la adunat spice de pe miriste. profele ne numarau la sosire si plecare, n-aveam cum sa plecam, eram in mijlocul campului, la kilometri buni de oras. iar cand am fost cazati la cules de struguri, eram undeva pe un varf de deal, la vreo 15 km de prima localitate...
iar la practica industriala din liceu am fost intr-un combinat petrochimic din oras, acolo nu te puteai vantura pe poarta dupa cum doreai, erau foarte stricti cei de la paza.
am facut practica industriala si in facultate, la uzina grivita rosie din Bucuresti, pfoaaa, ce naspa a fost acolo, am nimerit la turnatoria de fonta...

giulia71 spune:

Mi-am amintit de practica, intr-un fel era foarte fain si chiar imi placea ca nu se faceau ore.

Practica nasoala a venit in clasa a X daca imi amintesc bine, cand ne-au dus la Dacia in sectia de cutii viteze.
N-am sa uit nici acum mirosul acela greu de uleiuri, vaselina si fier incins.
Tot acolo mi-am ales profesia.

Pina atunci o tineam sus si tare ca ma fac inginer, asa era moda atunci daca va amintiti cei care ati terminat pina in 89, unii (buni e drept, dadeau la medicina, erau aia care aveau ochii rosii de atata invatat), altii, foarte putini si cred ca cei mai slabi fizic, tot de munca multa, dadeau la Drept, apoi economistii si restu, plebea,dadeau la Poli.

Ei bine, vroiam da dau la Poli si o ziceam printr-a zecea a unshpea cam asta cum zic pitzi acum, dau laaa Poooliii!"
E drept ca luata la bani marunti, habar n-aveam cu ce se manca.

Asadar, revin la cutia de viteze, noi capritele cu cine sa vorbim pe acolo, cu inginerii, proaspat stagiari.

Intru si eu in vorba cu unu, desi era timida si prin zgomotul ala asuzitor ma intreaba unde dau, eu "dauuu la Poooliii"
Ala saracu ramane perplex si imi zice, "ce sa faci tu mai fata la Poli?".
"Ca uite termini si ajungi ca mine, stai toata ziua in mizeria asta, stai cu betivii astia si ai grija sa nu-si apuce vre-unu mana pe acolo!
Uite fetele, majoritatea sunt economiste si stau la birou, au halate curate, lucreaza cu hartiile..."

Va spun ca sunt peste 20 de ani si uite n-am uitat vorbele acelui tip, sa-i dea Dumnezeu sanatate!
Pot spune ca mi-am schimbat optiunea si am dat la ASE.
Si acea experienta a avut un impact major asupra mea. e drept eram mai mare, dar am constientizat unele lucruri.

Cat despre copii nostri, eu cu fii-mio trebuie sa-l constrang mai mereu. Ori e inca mic si nu constientizeaza, ori pentru ca e mai superficial, nu stiu...insa trebuie "impins" de la spate.
Anul asta, Har Domnului am inceput mai bine, sper s-o tinem tot asa.




uneori gandesc prea mult....

viviana spune:

Parintii mei au constatat in timp ca:
- eu am un real talent la matematica si o logica mult peste medie.
- o capacitate maricica de a asimilia o limba straina dar din nefericire dublata de o incapacitate de a avea o pronuntie corecta
- o incapacitate de a scrie compuneri sau macar scrisori
- o ura viscerala de a invata pe dinafara ceva, orice, inclusiv poezii.
- au un copil visator si imaginativ.

Urmare acestor constatari m-au constrans in fel si chip, de fapt s-au dus si m-au inscris ei la liceul pe care ei l-au dorit la sectiunea mate-fizica.
Cu tot talentul meu innascut nu mi-a placut niciodata matematica, deci in liceu nu am facut mare branza. Ah, ba da, m-am straduit sa nu raman corijenta la mate.

Revenind in prezent.
Ieri a fost mama la mine incercand din rasputeri sa ma convinga sa nu-mi las copila la filologie - acolo unde vrea ea.
Argumentele ei sunt destul de solide.
Am avut un deja-vu deci conversatia nu a avut un final prea fericit.

Nu doresc sa-mi constrang copilul sa faca ceva ce nu-i place chiar daca talentul ei se indreapta spre acel ceva.

Oricum conversatia cu mama mi-a ridicat niste semne de intrebare. Si zau daca le doream!





Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

columbiana spune:

uite asa mi se confirma feelingul de ceva vreme, orice tinichea poate luci in spatele unui ecran; de aia nu-i profesional deloc pe aici sa faci asa ceva daca esti in domeniu. bleah!

nu va mai obositi in analize insipide luate din carti, copilul respectiv e perfect; fara nici o trauma, vesel inteligent, si cu o relatie extraordinara cu mama lui, pe care un copil descris mai sus ar fi imposibil s-o aiba;



oh...ce greu e Doamne:)

http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

viviana spune:

Acum 21 de ani mi-am prins in piept, cu mare mandrie o hartie pe care scria "GOLAN".

Azi am in piept un post-it pe care scrie "TINICHEA".

Sper ca si voi aveti!

Si azi ca si atunci nu s-a inteles fondul.
Mai am rabdare inca 21 ani.

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

lorelaim spune:

Ca de obicei eu ma intorc la "clasici" pentru sfaturi (tehnici si metode): Haim Ginott este marele meu preferat - si recomand "Between teacher and child" (o carte atat pentru parinti dar si pentru educatori).

Drept e ca uneori un "dus rece" nu strica copiilor prea "relaxati" - care nu pot fii nici cum "motivati". Daca totul e facut cu masura si nu se axagereaza - de ce nu? Ideea de-a-i arata pruncului ce tipuri de munca ar putea face fara a avea o pregatire scolara "solida" nu-i rea de loc. Daca e un prunc cumplit de sensibil la mirosuri - cum e al meu - care nu intra intr-o toaleta publica decat daca e CURATA si FARA mirosuri - atunci in mod cert ii va repugna numai ideea de-a trebui sa le si spele Iara daca pruncul e genul care-si doreste o gramada de lucruri (carti, CD-uri, DVD-uri, etc) atunci musai tre' sa stie la ce salar ar trebui sa se astepte in cazul in care va face o anumita profesie. E onest si firesc sa-i ajutam sa constientizeze ce pot si mai ales ce NU pot obtine in viata in dif conditii. ("fiec doarme dupa cum isi asterne")

Ca si carti (pentru copii) in care este apreciata munca scolarului cat si atitudinea buna in colectivitate recomand: "Malory Towers" si "The Naughtiest Girl" de Enid Blyton. Sunt carti "de moda veche" in care copiii priveau cu mult respect parintii si profesorii si le facea chiar placere sa invete

columbiana spune:

am recitit tot topicul cu atentie si imi permit (sic) sa-mi modific postarea initiala, impulsiva; cu ceva noroc (de participanti) vinatoarea de vrajitoare de la prima pagina a devenit topic interesant pe urmatoarele, cind s-a abandonat scopul initial; ramine insa tiparul dupa care ati alungat-o si pe simali, si intentia; urita!

nici sa fi fost colegul sau ucenicul lui Lacan nu si-ar fi permis un profesionist aroganta sa ia dintr-un context trei fraze si pe baza lor sa emita teorii despre trecutul/prezentul/viitorul din dezvoltarea cuiva, cum ati intentionat voi pe topicul asta.



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

ruxij spune:

Eu cred ca fiecare isi cunoaste copilul mai bine decat lumea de pe internet si sunt pt motivarea copilului prin orice mijloace care nu implica legarea de calorifer si batutul la fundul gol. Sunt copii motivati intern, si copii care tb motivati extern. Sa ii lasi in boii lui se numeste "lazy parenting" sau pe romaneste, lene si nepasare. Ca e greu sa ii tot bati la cap in loc sa te uiti la TV.

In ceea ce priveste voluntariatul in America. Si eu am voluntariat in clasa 1 si a 2a, dar nu asa la taiat si decupat, la citire, mai mult ca sa spionez sa vad ce se intampla in clasa. Intamplator, clasa 1a si a 2a au fost clasele preferate, unde invatatoarele nu ne-au facut probleme si au fost corecte. O mamica de aici imi zice ca e "room parent". Si in acelas timp se lauda cate emailuri ii scrie ei invatatoarea, din proprie initiativa, sa ii spuna cat de "cute" a fost fata ei la balul mascat si alte dragalasenii. Mie nu mi-a scris niciodata o invatatoare din proprie initiativa, sa imi zica cc ca fi-miu e cute, asta e buna E clar ca nu e o relatie ca toata lumea, mie imi raspund oficial ca la ambasada si doar cand ii intreb eu. Si eu inclin sa cred ca sunt putin favorizati aia de voluntariaza mult. Nu aia de voluntariaza odata pe luna si depinde si la ce voluntariezi si cat interactionezi cu ele in timpul asta. Cred ca dc organizezi petreceri, tragi la xerox, faci din astea "busy work" sunt mai incantate decat dc te duci 1data/luna sau chiar 1data/sapt sa asculti copiii la citire. Asta e experienta mea. Oricum, nu conteaza prea mult pt mine, sa favorizeze pe cine vor ei. Si eu cand eram copil erau altii favorizati si eu nedreptatita ff des, de genul ascultat mereu impreuna cu fata X, ca sa fie siguri ca ii dau ei mai mult. Scremete la greu sa ii dea lu' aia, stradanii, ca de fapt nu era prea buna. Si n-a ajuns mai departe ca mine, ce conteaza? Mai tarziu vin examene adevarate si nu te mai tine nimeni in brate. Eu nu vreau sa imi fie copilul tinut in brate, ca il invata prost si nerealist si dupa aia cade de sus. Vreau f. tare sa fie tratat corect si transparent, adica sa stiu si eu ce naiba se intampla pe acolo. Anul asta sunt ff incantata de scoala asta, stiu tot ce se intampla si afiseaza online notele de la fiecare test si testuletz.

rrox3 spune:

Ana Stroe foarte multi dintre noi eram perfecti in vremea copilariei si aveam relatii minunate cu mamele noastre perfecte, si totusi... mai dupa 30-35 de ani au inceput sa ne deranjeze ochelarii de cal cu lentile roz perfecte si am ajuns la urmele diverselor "succese" parentale cu care s-or fi mandrit si parintii noastrii. Remarci sper ca vorbesc despre unii dintre noi, nu despre vreun copil anume.

O sa ma abtin de la comentarii asupra "evaluarilor" tale.
Numai bine iti doresc!