Dor de Romania....

msl1 spune:

nu mai stiu cine a spus ca nu ne intelege pe cei la care nu ne este dor de ro; dar ca sa iti fie dor trebuie sa ai de ce sa iti fie dor; daca ai avut o viata buna da, normal ca tie dor, dar daca ai avut o viata cam...naspa, de ce sa iti fie dor? stateam la mama acasa la etajul 4, jos era un privat care avea un atelier de reparat masini boncanea intr-una zi-noapte...un alt privat si-a facut patiserie la parteru blocului sa nu spun ce fumuri si mirosuri veneau de acolo...vesnic luam pureci de la ciini vagabonzi de afara, mergeam la facultate pe un drum plin de noroi ca nu aveau bani sa toarne asfalt ( in cluj) la servici intr-un troleibuz cu care strabateam tot orasul intr-o ora ca sardelele inghesuite cu tot felu de mirosuri si oameni si sa nu mai scriu altele...de ce sa imi fie dor? acolo nu as fi acut niciodata masina mea, casa mea, as fi locuit la mama pe veci in "cutia cu chibrituri" cum numesc eu casa la bloc si as fi calatorit pt tot restu vietii ca sardelele in troleibuz; nici aici nu este roz viata, banii se fac f greu si e greu ca nu am pe nimeni sa ma ajute da pe cuvint ca nu gasesc motiv sa imi fie dor de ro...

Paradoxal imi e tare dor de o tara din nordul europei unde am stat o perioada. m-am simtit extraordinar acolo mi-a placut la nebunie limba pe care am inceput sa o invat singura, oamenii felul lor de a fi felul lor de a arata de a se comporta, si mi s-a parut fascinant tot ce tine de istorie,traditie si obiceiurile lor; din pacate pe vremea aceea nu se putea ramine acolo, iar acum este prea tirziu pt mine desi azi m-as muta acolo daca as putea.

Jonesy spune:

imi place sa citesc povestile celor emigrati. Si am observat ca multi leaga tara cea noua, oricare ar fi ea, de bunastare si confort, material dar si moral sau social.
Eu nu am suferit in RO niciun disconfort material, social sau moral. Nu eram bogata, dar nici acum nu sunt cu adevarat bogata, tot o casa, o masina, un salariu am. Doar ca mi-am ales intotdeauna mediul in care vreau sa traiesc si oamenii cu care vreau sa ma insotesc, cum zice proverbul. Si culmea, aici nu gasesc oameni de calitatea umana si morala a celor pe care i-am lasat in RO.
in plus mai este si vremea. Cred ca daca vremea ar fi fost mai blanda aici, as fi trecut mai usor cu vederea vidul uman, dar asa... Am gasit insa o tara care seamana cu RO, la celalat capat al lumii, unde m-as muta. Am stat o vreme si m-am simtit "acasa" in mod spontan. Pentru ca seamana cu Ro, sau pur si simplu, este pe inima mea: spiritul de familie, sarbatorile, vremea exceptionala, blanda si bogata, o tara cu peisaj variat, cu natura luxurianta, cu legume si fructe inca naturale, diferite de ale noastre, dar asemenatoare prin faptul ca sunt ale locului, cresc la margine de drum, cu gust si savoare, o tara in care inca te mai poti simti liber. E drept ca unii abuzeaza. Dar este mult mai cumplit sa vezi cum libertatea este in chingi pentru tine, om simplu, care oricum nu ai avea intentia sau interesul sa abuzezi, iar cei impotriva carora zice-se s-au luat masurile sunt la fel de nestingheriti ca oricand... Prefer mai multa libertate pentru toti, inclusiv libertatea mea de evita ce nu imi convine.
Poate o sa ma mut acolo... macar o perioada. Cat am stat acolo am simtit atata seninatate, atata energie pozitiva ... incat acum mi se pare un vis.
Nu este nostalgia RO, nu este denigrarea locului in care sunt... e vorba de cum vreau sa traiesc, ce mi se potriveste. Iar ce am gasit aici nu mi se potriveste. Felicitari celor care au gasit ce cautau, pana la urma asta este important. Ce caut eu este in muult mai mare masura in RO decat aici, decat in GER, decat in SUA.

buflea spune:

Cred ca sunt cateva idei de semnalat :

1. Daca ne e dor de Romania nu inseamna ca suntem in depresie - sigur ca imi place si unde traiesc acum, unde mi-am facut o noua viata, o noua scoala, o noua profesie. Oricat de paradoxal ar parea, ma bucur ca imi e dor, inseamna ca am amintiri frumoase in spate, am o copilarie si o tinerete demna de invidiat in conditiile unui comunism tembel in care parintii mei luau zaharul si uleiul pe cartela, inseamna ca am inca radacini acolo, am inca prieteni care se bucura de prezenta mea, care sincer vor sa ma vada, sa ma plimbe, sa-mi gateasca un mic sau sa ma duca la o carciuma buna (spre exasperarea maica-mii). Eu sunt alintata in Romania, asa cum aici nu sunt ... deci imi pare bine ca are de ce sa imi fie dor si ca jumatatea de viata pe care am trait-o acolo are atata incarcatura sufleteasca, inseamna ca nu am trait degeaba, inseamna ca am avut norocul a cunosc oameni minunati care ma iubesc si pe care ii iubesc.
Apoi familia - cu legaturi directe eu nu am familie mare, sunt singura la parinti - dar descopar ca am o familie extinsa mare - de gradul 2, 3 - oameni care la fel, se bucura ca ma vad, nu imi cer nimic in schimb, vin sa bem o bere (noapte de noapte) doar asa ca sa ataranam impreuna ...cum sa nu imi fie dor, unde gasesc eu atata atentie aici, atentie neconditionata ?

2. Cand definesc dor nu ma refer la acumularile materiale - este vorba de un echilibru emotional care aici imi lipseste ... nu contesta nimeni ca societatea asta merge mai bine ca cea de acolo si nu pot sa nu recunosc acolo atitudini balcanice care m-au deranjat si pe mine - dar asta nu ma impedica, in plan emotional, sa imi incarc bateriile.

3. E ok sa simtim diferit - pentru ca am plecat din situatii diferite, am lasat in urma oameni diferiti si insasi noi traim si simtim diferit. Nu exista bine si rau ...

buflea spune:

Ah ! Si asta trebuie sa spun - ideea asta cu tara adoptiva care a facut nu stiu ce pentru mine chiar ma irita - sa ma scuze cei care se simt datori fata de tarile lor adoptive.

Eu personal nu ma simt datoare fata de nimeni - am venit aici educata si am luat-o de la capat cu educatia si am muncit si am platit pentru ea, si nu mi-a dat nimeni nimic si pentru tot ceea ce primesc platesc - deci nu ma penetreaza nici un fel de patriotism ...de altfel nu ma penetreaza nici pentru Romania - desi as putea sa spun ca Romania mi-a dat educatie pe gratis ... tot ceea ce am facut si acolo si aici, a fost sa ma inscriu in normele sociale ale timpului meu si sa acumulez pe baza muncii mele - asa ca imi sunt recunoscatoare mie si numai mie - pupa-ma-s ! ! ! (mi-au murit laudatorii)

saskia spune:

De acord cu buflea la ultimul mesaj. Nici mie Olanda nu mi-a dat sa mananc pe de pomana, am muncit si am platit taxe si impozite, sa fim decenti. Ce are de-a face, asa cum vad defectele Romaniei le vad si pe cele ale Olandei ca nu sunt oarba.

Eu ador cand se baga repede textul ala uzat pana la refuz atunci cand critici tara de adoptie: dar de ce nu te intorci? Acela nu e argument, e pumn bagat in gura. Adica cu alte cuvinte, ori ajungi in tara respectiva si trebuie sa faci temenele adanci pentru aceasta favoare, ori te intorci in tara ta (de unde se presupune ca ai fugit de foame, mizerie, si alte adjective din aceasi gama).

Situati de mijloc nu exista .
Si evident am uitat cireasa de pe tort, tuturor celor carora li se face dor de Romania sunt niste neadaptati...fraza spusa eventual cu zambetul pe buze si gestul ala infantil de: na na na na na sic!

maraki spune:

fix valabil si pt mine

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mami cu Angelo poniroulis ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

maraki spune:

Eu altfel percep mesajul cand se scrie de neadaptati. Simt dispret total.

Monica
http://www.community.webshots.com/user/maraki36
mami cu Angelo poniroulis ( 29 Dec. 2005 )
Foto Angelo
Angelo1
Angelo2
Angelo3
Angelo4
filmulete maraki5

columbiana spune:

termenul neadaptat nu are nimic pejorativ in sine; nu ai cum spune altfel unui om care nu se simte bine unde e, care sufera zi si noapte dupa radacini si nu gaseste nimic sa-l combleze in viata din tara adoptiva...si vede doar bubele asteia; unii au nevoie de timp mai mare de adaptare, altii nu se adapteaza de loc si-i corect, suntem diferiti;
si nici nu reusesc sa-i inteleg pe cei ce ramin suferinzi si suspendati aiurea prin lume in loc sa se intoarca; la vreo doi ani dupa ce am ajuns aici am fost pe picior de retur si nu m-am simtit deloc jenata de asta; in plus stiu oameni destui care s-au intors, au luat ca pe experiena pozitiva perioada din tara de adoptie, chapeau pentru ei!

chiar ma depasesc sensibilitatile astea



http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

saskia spune:

Bine bine il folositi asa de chichi da ce inseamna combleze????

lorolelina spune:

Procesul de adaptare in sine impune ajustare, transformare, modificare la o noua situatie/conjunctura. Aici cred, personal, ca e radacina "dorului meu de Romania". Am venit aici la o varsta nu tocami frageda, deja formata profesional, moral...Si cum zicea cineva anterior nici nu am fost saraci dar nici bogati in Romania. Cert este ca nu am plecat de nevoie, ci mai mult cautand un stil diferit de viata, mai curat, mai putin birocratic, unde valoarea iti este recunoscuta nu neaparat ca esti fiul lui X sau Y....
Daca am gasit asta aici...in parte. Si poate asta ar fi tema unei alte "dezbateri"....
Cert este ca ce am gasit e o scara de valori cu totul diferita fata de Romania...mai logica? Poate...si aici iar e discutabil. Si aici accesul la joburi bine platite se face tot prin intermediul "conectiilor" pe care le ai.
Personal gasesc adaptarea fiind atit de dificila uneori numai din simplul motiv ca suntem "croiti" altfel.....Si depinde foarte mult de persoana cit este de doritoare sa se schimbe. In cazul meu...nu prea mult. Nu vreau sa uit dorul de Romania.

O zi buna,

Loredana.