Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?

Laura25 spune:

Ilinca, te rog, nu incepe.

---

Am marfa la bazar umanitar DC

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

Ilinca_M. spune:

Laura, pe bune ca m-am framantat daca e vorba de mingi sau de altceva, eventual ceva asemanator; in zona noastra nu am auzit niciodata cuvantul asta iar in postare nu apare nicaieri "minge" ca sa fiu sigura ca despre asta este vorba. De mingi e obsedata si fiica-mea, cam de la 18 luni in orice magazin am merge stie exact unde-s mingile si direct acolo merge, asta-i tot ce isi doreste, deci eu scap ieftin in magazine. Dupa ce am colectionat vreo 15 mingi, de ajungeam sa le las prin parcuri numai sa nu le mai vad prin casa, am inceput sa testez si eu lasatul la casa; daca nu e atenta/ nu protesteaza/ nu-i pasa, o las la casa. Dar daca o vrea neaparat-neaparat, o iau, da-o-ncolo, ca e 7 lei. Bine-nteles ca si in masina avem mereu vreo 3 mingi:).
Cred ca cel mai rau e cand te simti tu ca mama prost din cauza copilului, ai impresia ca vai, "ce te face de rusine" copilul, ce-o sa te judece lumea blabla. Spun asta deoarece si eu am cazut in aceasta capcana; obisnuita cu copilu' meu "model", adica genul mereu relaxat, vesel, netimorat, neplangacios, am reactionat aiurea cand pe la 16luni a avut si ea un episod de plans (aparent) nejustificat in parc, nu-i convenea nimic, numai sa stea la mine in brate. Si imaginati-va ca m-am simtit jenata, ma gandeam "da' ce are?! no, ce-o apucat-o brusc, ce-o sa creada lumea?!" si transpiram de neputintza. Apoi mi-a fost asa de ciuda de reactia mea necontrolata, mi-am propus sa nu ma mai intereseze niciodata de ce ar putea crede altii cand copilul meu are nevoie de ajutor si sa ma preocup de el, nu sa-mi bat capul sa "spal rusinea":))

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

alex_andra spune:

pai...cand nu-mi permit sa-i cumpar ceva, evit pe cat pot lucrul respectiv.
cand era mai mica si nu intelegea ea prea bine, ii explicam si daca nu intelegea, asta era, plangea, ca n-aveam ce sa-i fac. Incercam sa o alin, sa nu mai planga, dar daca totusi continua, o lasam sa planga pana se linistea.
Din fericire,cand era suparata si ii dadeam suzeta, se mai calma.
Acum, ca e mai mare, ii explic ca nu avem bani si intelege.

Cand ceva e periculos, depinde iar cat de periculos e.
De exemplu, eu am lasat-o sa se joace cu cutitul sau cu surubelnita,desi imi era inima cat un purice.
La priza, sunt toate asigurate.
Pe strada, i-am explicat de un milion de ori ca trebuie sa avem grija, ca vin masinile si ne lovesc si facem buba.
In general intelege, dar sunt si momente, cand nu face ce-i zic eu decat daca ridic tonul la ea.
Am avut un eveniment foarte nasol acum vreo 3 saptamani, mergea cuminte, pe trotuar, de mana cu vine si dintr-o data mi s-a smucit de mana si a sarit in strada.
Am urlat la ea, de m-a auzit tot cartierul, cred.
Asta e,nu-s mandra de mine, dar prefer, cateodata sa actionez mai dur, decat sa se intample vreo nenorocire.

alex_andra spune:

Ilinca, daca, cumva, ai incercat "subtil" sa-mi spui ca nu se spune "mingii" ci "mingi", eu stiam ca sunt ambele variante valabile.

Nici la mine in zona nu se vorbeste cu "ceva" jucarii, asta nu inseamna ca nu accept si aceata exprimare.

michelle-usa spune:

eu sub nici o forma nu as lasa copil mic sa se joace cu cutite sau surubelnita!

e bine cand merge de mana, sa nu mearga pe partea cu strada.

michelle

alex_andra spune:

Irina, adevarul este ca acum, la 2 ani si jumatate intelege mult mai mult explicatiile mele decat le intelegea la 1 an si jumatate.
Acum comunicam mult mai bine si este mult mai intelegatoare, atunci cand ii explic ca nu se poate un lucru, sau ca trebuie sa facem o activitate sau nu.
Nu stiu daca m-am mai schimbat eu, intre timp, daca am invatat sa fiu mai calma, e posibil sa fie si asta.
Am invatat sa o las sa faca si lucruri pe care inainte nici nu le concepeam, am invata sa nu zic "nu" imediat,am invatat, alaturi de ea ca ea abia acum invata lumea asta si ca ce mie mi se pare banal pentru ea e foarte important.

Relatia noastra s-a imbunatatit f mult si atunci cand a inceput sa vorbeasca.
Noi vorbim mereu, ea vorbeste f mult si acum e mult mai bine decat atunci cand doar plangea si nu reuseam sa inteleg de ce plange si ma framantam si ma apucau frustrarile si de la frustrari ma apucau nervii si nu mai reuseam sa fiu asa cum mi-as fi dorit sa fiu in acel moment.

Ce vreau eu sa-ti spun este ca, chiar daca acum ti se pare ca e greu, nu inseamna ca va fi si mai greu, nu, poate fi si mult mai bine:)
Cel putin, la noi asa a fost.

michelle-usa spune:

si la aproape 8 ani mai sunt momente cand imi cere ba una , ba alta prin magazine,ii mai vin si lacrimi in ochi...dar ii trece.
daca se poate fac compromis si ii iau, dar am stabilit ca nu mai dam banii pe jucarii scumpe.

faze cu trintit cu fundul de pamant, nu tin minte sa fi avut de cat vreo 2-3 si asta dupa ce statuse cu bunicii care ii cintau in struna. deh, ca orice bunici!

noi incercam sa prevenim...nu mergem in magazin de jucarii daca nu intentionez sa-i iau ceva.

cand il apuca plansul tare si suntem in public il iau in brate,il mangii, il pun sa respire adinc si se mai calmeaza.

acasa daca plange fara rost si nu asculta explicatiile mele il trimiteam de mic in camera lui. in 2 minute cel mult , inceta cu plansul. apoi ii explicam ce aveam de spus, imi spunea si el de ce a plins, incercam sa gasim solutii si apoi ne vedeam de treburile noastre.

noi la restaurante am fost de cand era de cateva luni.
niciodata nu l-am lasat sa alerge. i-am spus ca nimeni nu alearga , ca ne da afara.
statea si 2 ore la masa cu jucariile lui, cu ceva cereale in fatza, ca mancarea de la restaurant nu-i placea cand era mic.
de obicei ne asezam la fereastra sau cu fatza la tv.
la fiecare 30 min mai ieseam pe afara sa vedem, sa ne plimbam.



michelle

alex_andra spune:

michelle, nu era pe partea cu strada:)

Iar referitor la cutit, exact asta explicam si in postul precedent, inainte nici eu nu concepeam ca fata mea de 1 an sa puna mana pe cutit.
Ca e periculos, ca se poate intampla o tragedie, etc.

Dar,uite ca am facut-o si pe asta:)
Cu multa grija, cu foarte multa atentie.

Ea a fost fericita si eu multumita ca am reusit sa gestionez o criza.
Uite, o data am spart un pahar si ea a venit fuga fuga sa vada ce e.
Eu, speriata, am strigat la ea sa nu intre in bucatarie, ea a facut o fata speriata, ca am tipat la ea, mi-am dat seama, am luat-o usor si i-am aratat un ciob si i-am spus ca - uite, e un ciob, te poti taia cu el si mami nu a vrut sa tipe la tine, dar mi-a fost frica sa nu te tai.
I-am pus ciobul pe un deget si i-am zis : uite, vezi, e foarte ascutit, poti face buba si nu trebuie sa te joci cu el, ca e periculos.

Ah, bineinteles ca si mie mi se spune ca am un copil f rasfatat, ca mi se suie in cap, etc, etc.
Mai ales de prieteni care nu au copii, ei nu-s rau intentionati, dar pur si simplu nu inteleg anumite lucruri pe care nici eu nu le intelegeam inainte.
Dar eu nu-i bag in seama:)
De fapt, ii bag in seama si le zic ca mai vorbim cand o sa aiba si ei un copil

alex_andra spune:

ah, faza
Am iesit, intr-o seara, de curand, cu prietenii nostri, 2 cupluri, fara copii, sunt mai tineri decat noi cu vreo 6 ani.
Eram pe o terasa, intr-un parc.
ei au stat la terasa, eu cu ea in afara terasei, pe o banca si am comentat despre greieri, pentru ca domniosara mea nu aveam chef sa stea la masa.
Asa ca am ales sa stau cu ea, decat sa o oblig sa stea intr-un loc si astfel sa se isterizeze si sa fie si ea suparata si eu tensionata.

Evident ca am fost privita la modul: saraca de ea, nici sa bea un suc nu poate din cauza rasfatatei de copile:))

Dar, ce conteaza?
Discutia despre greieri a fost foarte simpatica

anca_a spune:

De ce procedai diferit in public fata de acasa?