Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?

Buna,
Am un baietel si am o problema in care as vrea sa ma consult si cu alti parinti care se confrunta sau s-au confruntat cu aceiasi probleme.
Are 3 ani si 5 luni, este un copil foarte istet si cumintel as spune eu. Deosebeste binele de rau(atat cat poate el la 3 ani) stie ce nu e bine sa faca una alta, darrrr....sunt momente care pe mine ma depasesc.
De exemplu astazi a vrut pufuleti si i-am pus o cantitate generoasa pe farfurie si i-am zis ca atata are voie. Nuuu vreau toata punga. Daca ii dadeam toata punga ,care este foarte mare avand in vedere ca este cumparata de la whole sale, plus ca nu este vb de pufuleti simpli ci de cei cu branza si normal ca nu e sanatos sa manace cantitati ff mari, puteam risca sa il doara burtica sau cine stie ce probleme am fi avut. In momentul in care am zis nu e voie a erupt brusc, sare in sus, plange fara lacrimi(un plans din ala mai mult urlete), tipa, tragea de usa de la camara...pur si simplu nu ne-am mai inteles om cu om. Am incercat degeaba sa ii explic, sa ii vb frumos, pur si simplu nu asculta ce spun eu. L-am numarat 123 si nu s-a oprit. L-am dus la corner time pana se potoleste si nu vrea sa stea. Pur si simplu NU VREA. Este un copil de o incapatanare iesita din comun si ce isi propune face. Asta este uneori o calitate dar cateodata nu ma ajuta sa il educ. A trebuit sa stau cu el si intr-un tarziu, cam dupa cateva minute de urlete in care repeta vreau toata punga vreau toata punga s-a calmat. Ar trebui sa nu stau cu el cand ii dau corner time? Sa il evit nu pot ca vine dupa mine. Voi cum procedati in asemenea momente? Ce metode reusite de educatie pentru asemenea iesiri aveti?
De cele mai multe ori intelege ca nu e voie si chiar acum dupa ce si-a mancat pufuletii a zis el singur ca restul ii papa maine. Parca era un alt om.
Iesiri din astea avem cam 1-2 pe saptamana, nu tip pe el, nu il bat, doar ca uneori mi le face in public. Sunt zile in care ma intelege perfect, ii spun Nu si intelege dar are momente cand erupe ca un vulcan.
Va multumesc si va astept cu idei, exemple.

Happy parenting everyone :)

Ilinca_M. spune:

Idee: nu mai lua asemenea pungoaie de pufuleti. Idee 2: nu mai lua pufuleti deloc.
Eu il inteleg. Si mie daca-mi vine sa mananc o "vadra" de inghetata, mananc si nu am 3 ani; ia sa incerce cineva sa ma opreasca "spre binele meu", cred ca l-as casapi:)). Si adultii stiu ca nu e bine sa fumezi, si totusi fumeaza. De ce de la copii avem asteptari mult mai mari?

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.

alex_andra spune:

Pentru ca si fi-mea are astfel de tendinte, de a se da cu fundul de pamant cand ii zic "nu", am invatat sa evit pe cat pot acest cuvant.
Si sa evit situatiile de acest gen.
In cazul concret dat de tine: golesc punga de pufuleti(normal, fara sa ma vada) si las doar cantitatea pe care vreau sa i-o dau si ii spun: uite, mai sunt doar cativa, ii vrei pe toti?

alex_andra spune:

daca mai ai si alte exemple, poate mai gasesc si alte sugestii:)

alex_andra spune:

Ilinca, tu esti adult si esti constienta de consecintele actiunilor tale.
Si mie imi place sa mananc 1 kg de inghetata, dar sunt constienta ca dup-aia ma doare burta 3 zile si atunci aleg in cunostinta de cauza.

JuliaSM spune:

Adriuta,e doar o faza din dezvoltarea lor,si tine pana la 4-5 ani,in functie de copil.Nu vezi niciodata prescolari care sa se dea cu fundul de pamant in public ori sa tine isteric ca vor nu stiu ce inghetata sau masinuta...
Crizele,isteria,nervii,tipetele sunt surprinzatoare si pentru ei,se descopera treptat despre cum se poate comunica,cum poti supravietui si ajunge acolo unde iti doresti.Fii-mea a trecut de episodul asta,dar baiatul e un monument de 'vreau-nu vreau' si e o continua provocare pentru mine! Inca nu are 3 ani si promite multe!
Solutia? Muuuulta rabdare si dragoste din partea ta,daca tipa si se isterizeaza,nu face si tu la fel...In perioada asta ei oricum nu prea tin nici numaratul pana la 3(cu care oricum nu-s de acord,ok,numar pana la 3 si dup-aia?! il scalpez,ii dau o coada de matura la fund,il scot in suturi afara??...ceva trebuie sa fie,de simplul numarat de 1-2-3 ar trebui sa bage frica in el,ca un terifiant ultimatum...),nici corner time,nici santajul si bonificatiile,nici promisiunile pe care nu stiu daca o sa le pot indeplini.
Cand fecioru-meu face de-astea,ori il distrag cu altceva(o carte,o jucarie,cu sunete-e mare pasionat de surse de sunete,zgomote,muzica!),ori il iau in brate si il gadil,vorbim despre limba,dinti,burtica,pe care de regula mi le indica imiediat,ori il las sa urle in fata mea,fara sa ma enervez,fara sa caut solutii,fara sa apelez la altceva.Depinde si de miza,totusi...e discutabil,acum vorbim in linii foarte generale.
La noi momentele astea se petrec mai ales cand e foarte obosit,inainte de somnul de pranz sau seara,inainte de culcare.Il cred ca e cu nervii in piuneze si vulnerabil,ca nici eu nu-s mai breaza cand mor de oboseala.Daca poti,anticipeaza tu cand s-ar intampla,ca sa poti preveni asa momente,sa nu se ajunga acolo.
Vestea buna,cum ziceam la inceput,e ca dureaza putin si trece!

ioanata spune:

Baiatul meu are 4 ani jumatate si inca mai are din cand in cand cate o scapare de genul asta. Uite ce am constatat dupa 6 luni de terapie (din cu totul alte motive):
- de multe ori copii nu inteleg de ce ii pedepsesti si de aceea ei refuza sa isi faca pedeapsa. De ex imi povestea de un coleg de al lui pe nume Julian care l- a pedepsit la gradi (pus pe scaunul pedepsei) pentru ca Julian voia sa se de in trambulina si nu era randul lui. Am dedus ca Julian la fel s-a dat cu fundul de pamant, insa baiatul meu nu a inteles ca a fost pedepsit din cauza ca a inceput sa tipe si cine stie ce comportament a avut ci in mintea lui Julien a fost pedepsit pentru ca voia ceva
- uneori cand copii sunt pedepsiti, desi poate stiu de ce si inteleg motivul, au impresia ca nu ii mai iubesti, poate dupa tonul in care isi primeste pedeapsa. Si e bine sa-i zici copilului ca chiar daca este pedepsit si pe moment suntem suparati sau nervosi asta nu inseamna ca nu il mai iubim si ca nu mai suntem prietenul lor (asta nea zis psiho)
-e bine din cand in cand, daca se poate purta un dialog cu copilul sa punem intrebari si sa- l facem sa zica ce simte. Asa ne putem da si seama daca intelege sau nu motivele refuzului sau pedepsei. Alt exemplu: baietelul meu a fost pedepsit de catre educatoare, la care el ia zis ca e suparat pe ea si ia intors spatele. Intrebarea mea care i-am pus-o educatoarei in momentul in care ea s-a plans de ce a facut el a fost
L-ai intrebat de ce e suparat?
Raspunsul ei : nu, stiu de ce s-a suparat, pentru ca l-am pedepsit
GRESIT
Eu cand l-am intrebat acasa a zis: Pentru ca Maria(educatoarea) nu a vrut sa mai fie prietena mea

Un exemplu de dialog la situatia descrisa ar fi:
de ce tipi?
Copilul: pentru ca sunt suparat
De ce esti suparat?
Copilul: pentru ca nu imi dai toti pufuletii
Dar de ce crezi ca nu iti dau mai multi pufuleti?
Si raspunde tot tu daca nu iti da un raspuns: pentru ca te va durea burtica
Nu inseamna ca nu te iubesc

E greu, uneori si eu uit si fac greseli. Ca sa poti purta astfel de dialoguri trebuie antrenament, nu vine asa din prima.

Mult success

oanap85 spune:

adriuta al meu are ~5 ani si face crize de astea mereu,mai ales in zilele cand nu doarme la amiaza ,iar in ultimul timp nu prea doarme....


parerile voastre conteaza pentru noi...
multumim ca ne sunteti alaturi
David (25.10.2006)
...Paul (15.05.2009)
..Anastasia ..(25.02.2011)

lulu77 spune:

adriuta,
este normal ce face, si va trece, cu siguranta.
Cu multa rabdare, perseverenta din partea ta, cu afectiune si vorbaaaaaa multaaaaaa, dar VA TRECE!
Luca face in curand 4 ani si uneori "i s epune pata" si lui pe cate ceva/ sau pe o activitate care chiar nu este posibila(din diverse motivE), il las sa se calmeze, si in timpul asta eu vb mereu cu el, si ii explic, si iar si iar si tot asa.
Rad acum....ca dimineatza a avut o iesire scurta d egen.
Mi-a zis ca ar vrea sa iasa afara azi cu bicicleta. Am zis ca daca se poate, e ok.
am verificat rotile de la bicicleta( se tot desumfla si trebuie dusa uneori la o vulcanizare sa le umflam), si erau desumflate rauuu de tot.
eee, s-a pus pe plans(de fapt o incercare d eplans, ca lacrimi nu avea ), pe tipete, a fugit in dormitor, s-a inchis acolo, tipa ca sa il las in pace.
L-am lasat in dormitor, si eu la usa am comunicat mereu cu el, si i-am tot explicat ca nu e ok bicicleta, ca se poate ranii cu rotile desumflate plus ca nu se va putea lua la intrecere cu copiii.Am promis ca dupa amiaza mergem impreuna sa umflam roile.
s-a potolit brusc.
la plecarea mea la serviciu mi-a spus ca nu mai vrea cu bicicleta afara, ca are rotile desumfalte si copiii il vor intrece

Vor trece si fazele astea....soacra-mea are o vorba si ii dau mereu dreptate:
"la copii trebuie sa adopti multa politica"

anya spune:

De fapt e vorba de frustrare. Vrea ceva si nu se poate. Frustrari vor avea tot timpul iar manifestarea lor depinde de maturitatea copilului si de felul in care comunica asta. Unii plang, altii tipa si se tavalesc, mai tarziu vor comenta, bombani sau chiar se vor certa cu cei care le impun restrictiile. Deocamdata e simplu. Nu le dam, time-out, mai dam o explicatie... Mai tarziu, in adolescenta problemele vor fi mult mai mari iar copiii vor accepta mult mai greu interdictiile.
Pentru inceput, la varsta asta, evita pe cat posibil NU E VOIE. Exact cum au zis fetele - ii dai portia de pufuleti sau ce vrei tu, fara sa vada el gramada din care e scoasa. O alta situatie: trebuie sa plecati din parc si el nu vrea. Nu ii spui: acum plecam. Ii spui din timp: mergi si da-te il ce leagan mai vrei pt ca peste 5 minute mergem acasa sa ...ceva placut(mancam, sau daca e ora cu vre-un desen animat preferat, sa vedem episodul cu trenuletul Thomas). O alta smecherie facuta de mine in vederea evitarii cererilor repetate de dat in diverse leagane pe bani sau cumparare de prostii in parc: Uite, azi avem banutii astia - sa zicem 10 lei- de banii astia poti sa te dai de 3 ori in leagane sau de doua ori si luam o punga de pufuleti, sau nu te dai deloc si cumparam o masinuta. Se va simti foarte important si isi va alege singur prioritatile. Daca va incerca sa mai obtina ceva- ii arati ca a consumat banutii iar in alta zi sa aleaga mai bine ce vrea sa faca.
Cand mergeam in hipermarket, le spuneam de la inceput ca nu avem bani deact pentru mancare. Ma rugau sa ne uitam si la jucarii. Stateam acolo cu ei, ne uitama si alegeam ce sa ne aduca Mos Craciun. La raionul de mancare ma rugau sa le iau vre-un iaurtel si cedam, evident .
Daca mai ai cazuri de frustrari - zi-mi si ma mai gandesc ce am aplicat la baietii mei

tanea1988 spune:

Super anya........

Eu sunt o mamica incepatoare si o sa-mi fie de ajutor exemplele tale....