Cum temperam crizlele copiilor de 3 ani?

lulu77 spune:

Ptr ca FIECARE COPIL ESTE UNIC.....de ce sa ii comparam?

AgnesLuca spune:

Irina, nu gresesti cu nimic, nu toti copiii sunt la fel, iar faptul ca al tau e mai agitat e un semn bun, copiii la virsta asta se dezvolta "facind" si nu "stind".
In schimb nesiguranta ta poate fi un factor care accentueaza protestele copilului. Asta se va accentua si mai mult in jurul virstei de 2 ani. El protesteaza si pentru ca este nesigur, pentru ca-i e frica, pentru ca dorintele lui sunt in neconcordanta cu posibilitatile. Si in loc sa primeasca din partea ta o atitudine de siguranta, care sa-i redea increderea ca el este ok, ca totul este ok, se loveste de nesiguranta ta ca mama, care-l dispera si mai mult.

Asta e diferenta intre reactia ta si reactia nepotului din ex. cu J.Juul.
Daca linkurile respective nu te lamuresc cam ce ar fi de schimbat la tine, parerea mea este sa consulti un psiholog, forumul mai mult nu poate sa te ajute.

irinabobe spune:

ok multumesc mult pentru raspunsuri.

filofteia spune:

Irina, legat de prize, tocmai interzicerile tale duc la revenirile permanente la prize. Lasa-l nu are cum sa-si bage degetele in prize, si daca si le-ar baga, daca ai o instalatie corespunzatoare nu are ce sa i se intample, va sari siguranta.
Eu sunt in domeniu si stiu despre ce vorbesc. Copilul meu nu a avut interzis la prize, i s-a explicat intotdeauna (de la 8 luni, cand mergea de-a busilea) ca in priza se baga stecherul si atat. Ii poti da stecherul sa-l bage de cateva ori sub supravegherea ta si sa-si potoleasca astfel curiozitatea. Bineinteles ca este de datoria ta sa nu aiba la indemana foarfeca, suruburi, furculite sau alte obiecte la care le-ar baga cu usurinta in priza.

Din postarile tale se observa ca esti foarte anxioasa si esti genul ca "asculta de gura lumii". Cred ca este un moment bun sa te schimbi.

Copilul meu se apropie de 11 ani, adica de cei 12 la care adriuta nu doreste discutii interminabile, doar ca mie imi place sa am cu el discutii interminabile. A invatat sa-si sustina punctul de vedere, sa aduca argumente si am constatat ca uneori chiar are dreptate... iar in acest caz eu sunt cea care cedeaza.
Eu vreau sa stiu tot ce face, nu sa faca pe ascuns. Daca ii voi interzice sa nu plece cu bicicleta din jurul blocului, cand toti ceilalti o fac, ce as obtine? Un copil frustrat sau unul care va sta in fata calculatorului, pentru ca nu are ce sa faca afara. Asa ca am ales sa merg cu el si prietenii lui o data in parcul mai indepartat, unde se duc toti, sa discutam unde sa se opreasca la traversatul strazii, sa vad daca stiu sa se orienteze la traversat, apoi l-am lasat si pe el sa mearga singur cu ei. Are doi prieteni, un baiat si o fata, colegi de clasa, copii buni de care ar fi pacat sa-l indepartez. In plus prefer sa stiu pe unde este.
Acum este la tara cu bunica si ma suna de cateva ori pe zi sa-mi povesteasca ce a mai facut, ce i s-a intamplat (inclusiv certurile cu bunica si cum sa procedeze), iar mie imi face o deosebita placere.

Apropo de gestionatul unei crize...
Imi amintesc o singura criza majora, cand avea un an si trebuia sa mergem cu el la control la doctor la Bucuresti. (a avut o malformatie) Noi foarte stresati de ce ne va spune docorul probabil i-am indus si lui starea, asa ca nu a fost chip sa-l imbracam, urla se tavalea. Am facut un bagaj cu hainele lui, am luat o patura in care l-am infasurat si am plecat la Bucuresti. Ce-mi pasa mie de ce spun vecinii? In masina s-a linistit dupa un plans bun si lucrurile au revenit la normal.

Si-mi mai aduc aminte pe la 3 ani i s-a pus pata sa traversam o trecere de pietoni din apropierea casei ca sa apese pe butoane. Eram si eu si tati, trecerea nu era in drumul nostru, asa ca am mers cu el urland efectiv 20 de minute pana unde am avut treaba, ne-am intors la fel, (unul de o parte si unul de alta). Bineinteles ca unii se uitau la noi ca la urs, dar nu suntem genul sa ne deranjeze asta. La intoarcere am trecut de semafor, dar nu ne-am oprit si a tacut instantaneu cand a inteles ca nu se va face ca el.

corap spune:

la 3 ani desigur ca e valabila faza cu explicatul & convinsul - la un an jumate sunt toate sansele sa nu functioneze.
oricum, pe mine nu ma ingrozeste tavalitul pe jos, am trait si din astea - si EU am invatat multe din crizele copiilor mei.

AgnesLuca spune:

Ba functioneaza la toate virstele si conteaza nu numai mesajul verbal ci si cel non-verbal si mai ales emotional.

CorinaDani spune:

irina, de ce iti pasa tie atat de mult de ce spun cei din jur, mai ales daca sunt niste necunoscuti de pe strada ? iti cunosc ei copilul, sunt ei responsabili cu educatia lui ? cainii latra, caravana trece, cum bine spune o zicala. nu te mai gandi ca ai gresit in educatia copilului, mai degraba ai fi gresit daca aveai un copil "dresat", unde-l pui acolo sa stea, sa nu iasa din cuvantul vostru.

sau iti dau alt exemplu : sunt adulti "argint viu" si adulti care "se misca in reluare"; unii sunt plini de energie, fac o gramada de treburi intr-o zi, altii abia fac fata unor chestii simple, sau ar prefera sa leneveasca, sunt genul acela de oameni despre care se spune ca traiesc 100 de ani. si vorbesc acum despre adulti fara probleme de sanatate, cu varsta in intervalul 20-30, poate 35 ani. de ce nu ar fi si copilasii diferiti dpdv al energiei si al activitatilor efectuate ? poate fetita pe care ai vazut-o considera foarte interesanta activitatea de rontait/colorat/jucat pe care o facea stand in scaunelul de masa si de aceea statea cuminte.

strict referitor la cele 2 exemple mentionate de tine : chiar nu sunt relevante, pentru ca in ambele situatii copilasul a fost scos din mediul obisnuit, din rutina zilnica, din sablonul vietii lui de zi cu zi. mutarea temporara la parinti si mersul in concediu exact asta inseamna pentru el, ceva nou, interesant, numai bun de explorat. iar voi erati tot timpul cu ochii si gura pe el, aia nu, ailalta nu-i voie, pai normal ca se aduna frustrarile, el se enerveaza, tipa, nu va mai asculta, face exact invers, va enervati si voi, etc. si cercul vicios se inchide, in loc sa se rupa. copilul nu poate iesi singur din acest cerc vicios, voi, adultii trebuie sa fiti suficient de intelepti si de ingeniosi astfel incat sa stiti cum sa iesiti din situatie sau, si mai bine, sa preveniti aparitia ei.

tentatia prizelor : si eu am acoperit prizele din casa, aflate la nivelul inferior al peretilor, iar pentru aspirator am folosit prizele de pe hol, care sunt amplasate la o inaltime de 1,50 m. tu ai astfel de prize in casa ? daca nu, poti ruga un electrician sa-ti "urce" o priza pe perete, mai sus, si pe aceea s-o folosesti pentru aspirator (ma rog, aici tine si de configuratia locuintei si lungimea cablului de la aspirator, poate o priza mutata mai sus nu e suficienta si va trebui sa muti inca una, sa poti folosi aspiratorul in toata casa)

crizele la cumparaturi : si fetita mea avea tentative de a face tantrum la cumparaturi cand avea 2,5-3 anisori, din cauza faptului ca uneori, pur si simplu pentru ca atunci aveam timp sa mergem (sambata sau duminica), ora cumparaturilor era cu putin inaintea orei de masa. asadar copila mea era inainte de masa, scaderea glicemiei in organism isi spunea cu putere cuvantul, la care adaugam mediul agitat din magazin (lumini, zgomot, multimea care forfoteste) si tentatia jucariilor. desi nu procedam corect, am observat ca o puteam linisti daca ii dadeam sa manance o ciocolatica mica-mica sau 2-3 biscuiti. si incercam mai apoi, pe cat posibil, sa nu mai mergem la cumparaturi inainte de masa sau cand ea nu-si face somnul de dupa-masa. sau o lasam la mama/soacra si mergeam linistiti la cumparaturi. insa uneori chiar nu aveam alternative si trebuia s-o luam cu noi.

eu cred ca tu stii foarte bine ce anume poate declansa o astfel de reactie din partea baietelului tau si ca in foarte multe situatii ai putea preveni cu succes manifestarile. adica spun ca ar trebui sa-ti cunosti foarte bine copilul, e deja maricel si stii ce ii place si ce nu, ce ii starneste si ce ii distrage atentia, etc. incearca sa transformi interdictiile/restrictiile in activitati care ii permit sa aleaga intre doua sau mai multe variante. de exemplu "uite, stiu ca vrei sa cumparam acum o masinuta, insa haide sa procedam in felul urmator : mergem cu caruciorul prin supermarket, cumparam/punem in cos alimentele de care avem nevoie si apoi, daca ne mai raman banuti, ne intoarcem la jucarii si iti iau si masinuta".

nu mai face "greseala" de a compara copilul tau cu altii de aceeasi varsta. nici acum, nici pe viitor. suntem unici.

off-topic : mie si acum imi rasuna in urechi vorbele parintilor (in special tata), de pe vremea cand eram la scoala sau la liceu : "x-uleasca de ce poate sa mearga la olimpiada la mate pana la faza pe judet si tu nu poti ? aia de ce face toate exercitiile din gazeta matematica/culegerea lui gheba si tu nu poti/vrei? etc". incercam eu sa le explic pe intelesul lor ca mie matematica mi se pare o materie destul de grea si relativ inutila in viata de zi cu zi (ma refer la integrale, derivate, limite, logaritmi si alte minunatii, demult uitate), ca eu prefer literatura de o mie de ori in fata stiintelor exacte, ca simt ca imi hranesc sufletul citind o carte, in timp ce rezolvand probleme la mate/fizica/chimie simt ca sunt un robot, samd. comparatia asta, cu alti copii, mi-a facut multe zile negre si ma facea sa ma indoiesc de multe ori de capacitatile mele, credeam ca nu sunt in stare sa dau mai mult, cand de fapt invatam relativ bine, niciodata nu am avut medii sub 8, iar in clasa eram undeva pe locurile 10-11 (din 30) dpdv al clasamentului pe medii. si pe vremea mea se facea carte, nu gluma.

Didididi spune:

Adriuta, tu iti pui acelasi intrebari ca sotul meu :). La al meu sigur vine din educatia primita in copilarie.
Copilul meu nu sta jos mai mult de 10 minute. Cand era mai mic manca in scaunul de masa, dar asta pt ca la el masa dura fix 10 minute. Nici in baie nu sta jos, se plimba prin cada si se joaca cu dusul si jucariile. Eu le pun pe seama faptului ca este curios si inclinat spre miscare. Acum mi se par "ciudati" copilasii care sunt mai statici. Si daca stau sa ma gandesc bine, de plans mai plange dupa diverse prin magazine, dar o sg data s-a asezat jos in semn de protest, nu s a tavalit niciodata.

Atunci cand vrea neaparat ceva cu care nu sunt de acord, il las sa puna in cos ce vrea, dar il pun inapoi in alt raft, cand nu vede. Pana acum nu si a adus aminte niciodata ca a avut ceva in cos la care a tinut mortis. Sau incerc sa ii dau la schimb altceva cu care eu sunt de acord (asa i am descoperit dragostea de puzzle pe la 2 ani).

alex_andra spune:

Irina, uite cum am facut eu:
- in magazin, o tinem in caruciorul de cumparaturi, vedea jucarii si cerea, ii dadeam cate vroia, se juca cu ele in carucior, pe parcurs, spre casa de marcat, le mai scoteam si il trimiteam pe sot sa le puna la loc, in raft, sau, daca eram singura, le lasam la casa de marcat, unde e un loc pentru lucruri pe care nu le mai doresti, iar la casa pastram o singura jucarie;
In general ea vroia mingii, deci, avem f multe mingii in casa:))
- la faza cu aspiratorul, ea nu ma lasa sa dau, ca vroia si ea, deci i-am cumparat un aspirator de jucarie si aspiram impreuna;
- noi avem pisici si i-am explicat ca pisica nu bea apa din paharul ei si nu mananca din mancarea ei si nici noi nu mancam din mancarea pisicilor.
I-am explicat ca daca mananca din mancarea pisicilor, o va durea burtica.
Evident ca nu a inteles toate lucrurile astea din prima si evident ca nici eu nu am stiut de la inceput cum sa fac.
Dar, incercam mai multe variante, pana o gasim pe cea mai buna, pentru noi:)

Ilinca_M. spune:

Ce sunt acelea "mingii", ceva jucarii?...

I'm wearing my heart like a crown/ Pretending that you're still around.