Sfaturi pentru evitat depresia

Didididi spune:

Micky, parintii mei s-au despartit tocmai ca tatal meu era cu capul in nori. Avea serviciu (in anii 70 in orasele mari era de munca), dar fiind trei copii, mama mai avea nevoie si de ajutor. Cand a vazut ca tatal meu nu facea nimic sa se schimbe, a plecat. I-a fost greu, dar nu a regretat niciodata decizia.

Parerea mea este ca sotul tau nu se va schimba niciodata. Ai ghinion de una, doua slujbe proaste. Dar cand toti te dau afara, inseamna ca este ceva in neregula cu comportamentul tau. Trebuie sa te reevaluezi si sa schimbi ceva. Ceea ce el nu face. Se poate intampla sa pierzi casa, asta este, nu este un capat de tara. Problema este ca pe langa copii, tu trebuie sa mai sustii financiar si un adult.

Iar decizia de a pleca din Bucuresti este proasta. Daca vrea sa isi gaseasca ceva de munca, nu are de cat. Tu trebuie sa ai bani pentru copii, nu iti lasa serviciul pentru visele unui om caruia nu ii pasa de copii. Nu te supara pe mine .

Mickyyy spune:

Daca e ceva ce nu pot sa ii reprosez, e faptul ca ma ajuta, si cu copii, si cu treburile casnice. Ce-i al lui, e al lui, din punctul asta de vedere, mai rar barbati ca el!

Mai postasem ceva din poveste undeva pe la in unul sau in doi, pana in 2008 cand a trebuit sa renunte la jobul care il avea de peste 8 ani, totul a fost ok, el a fost baza financiara in familie, veniturile mele erau doar o mica parte din total. Doar in ultimul timp am fost principalul sustinator financiar.

Nu vreau sa plec din Bucuresti, dar ce altceva pot face, cand casa e luata cu credit si nu mai am posibiliatea sa o achit? Din salariul meu nu am cum plati si rate, intretine si 3 copii plus cheltuieli curente! In conditiile in care ratele sunt uriase (sute de euro). Ce sa fac? sa stau si sa astept sa ma execute? si sa plec doar cand mi-au scos apartamentul la vanzare?? ar fi si asta o solutie..... dar ar mai amana doar cateva luni problemele.

lemia50 spune:

Draga Mickyyy,eu citit destul de putin despre tine,dar cred ca se aplica foarte bine in cazul tau urmatoarele:
-boala lunga moarte sigura
-sa taiem coada cainelui dintrodata
-sa rupem pisica
Sotul tau nu cred ca se mai face bine.Cunosc genul.

Fomalhauti spune:

Mickyyy, cred ca ti-am mai scris asta, eu cred ca sotul tau seamana mult cu al meu. De aceea cred ca acum trebuie sa-l sprijini. Stiu ca iti vine sa imi dai una in cap, tu ai probleme, el iti face si mai multe probleme si eu vin si spun: du-te si plimba-te cu el in parc, arata-i ca il iubesti.

Spun ca sotul meu este tot la fel: ajuta la gospodarie, are grija de copii. Si castiga bani, e apreciat la servici - asa cum a fost si sotul tau la serviciul la care a stat 8 ani. Totusi, in anumite situatii nu se descurca, "se pierde" - asta e expresia cea mai potrivita. Intr-un fel are tendinta, atunci cand este intr-o incurcatura, sa se infunde mai adanc in ea. Si eu am uneori senzatia ca nu gandeste (in conditiile in care el este un tip mult peste medie ca inteligenta, testat "oficial"; si mai inteligent decat mine - tot pe teste). In urma cu 6 ani (deja!) si el si-a pierdut serviciul. "Pierdut" nu ar fi tocmai expresia potrivita, dar amanuntele nu-si au sensul. In orice caz era foarte dezorientat si nu cauta prea intens si la un moment dat, dupa doua (parca) esecuri - dintre care unul a fost refuzul lui (sau al nostru)- s-a cam oprit din cautat. Si eu eram agitata, insistam sa caute si el se simtea neinteles. Imi dau seama ca, daca in momentul respectiv s-ar fi adaugat datorii, presiuni de la banci, amenintarea de a pierde casa, s-ar fi comportat cam tot ca sotul tau.

Eu cred ca sotul tau nu poate fi scos din starea in care se afla decat prin rezolvare situatiei - nu neaparat complet, o amanare sau chiar mutarea din Bucuresti daca nu exista o alta solutie. Cred ca el este in depresie, tu, chiar si cand cedezi pentru un moment, esti acum cea puternica in casa.

Cu datoriile nu stiu ce ai putea sa faci. Ma gandesc ca ai putea face ceva "in paralel". Adica, pe de o parte sa amani ceva la rate, sa reesalonezi, sa muti creditele de la o banca la alta (chiar nu e nimic adevarat in reclamele alea?). Pe de alta parte ar trebui sa incerci si sa vinzi, poate ai noroc. Am o prietena care doar a spus in dreapta si in stanga ca se gandeste sa vanda apartamentul si a aparut cineva care dorea neaparat un apartament exact in blocul respectiv si i-a dat bani mult peste pretul pietei si a si lasat-o sa mai stea 6 luni in apartament, timp in care a reusit sa isi faca exact casa pe care o dorea.

Nu este nimic altceva ce ai putea sa vinzi in afara de casa?

Inca ceva: mutatul nu este cu siguranta cea mai mare tragedie. Nu incep sa-ti spun acum despre boli. Gandeste-te ca este bine ca aveti unde sa va mutati (inteleg ca aveti), din ce ai spus pana acum inteleg ca nu e vorba de "creierul muntilor" sau de un sat uitat din Baragan, exista scoala/gradinita si posibilitatea ca tu sa-ti gasesti un servici. Copiilor e posibil sa le placa iar sotul, in momentul in care nu va mai simti presiunea asupra lui, s-ar putea sa devina mai activ si sa-si gaseasca si el ceva de lucru.

Tu esti un anume tip de om, cu cat simti presiunea mai mare cu atat iti lucreaza mintea mai eficient, cauti solutii, gasesti unele bune si altele imposibile (si el "iti da in cap" cu cele imposibile, nu-i asa?). Alti oameni sunt tocmai invers, am o prietena care era premianta in scoala dar la examene era intotdeauna in a doua jumatate, nimeni nu intelegea ce se intampla cu ea, se mirau si profesorii si colegii. Uite inca un exemplu legat de sotul meu: daca trebuie sa ajungem undeva la o anumita ora si vad ca suntem pe cale sa intarziem, am invatat sa tac (cat pot). Daca incep sa ma agit "Hai, ca intarziem, lasa aia, faci cand ne intoarcem...Nu, lasa si aia, hai sa mergem..." pot fi sigura ca intarziem....

NicoletaB spune:

Sotul tau nu cumva sufera de un fel de depresie? Asa "aiurit" era si inainte de 2008? Poate ca din punct de vedere profesional/salarial a picat prea de sus si nu a stiut cum sa accepte realitatea decat adoptand acest stil de a se manifesta: "Ce o fi o fi si maine e o zi!"

Mickyyy spune:

Da, probabil ca era "aiurit" si inainte dar atunci nu ma deranja sa fiu eu cea care rezolva lucrurile.
Acum cand vad ca el are atat de mult timp liber la dispozitie ma astept sa se ocupe el de lucrurile pe care de obicei le faceam eu, si asta din proprie initiativa.
Si da, a picat de sus, nu foarte de sus, dar oricum avea un salariu decent, aveam o microintreprindere care mai producea si ea acceptabil, ma rog, el producea pe ea, iar eu ma ocupam de hartogaraie.
Acum....avem doar foarte mult timp liber!!!!

olympia spune:

Mickyyy, inchiriaza apartamentul si mutati-va. Din avansul de chirie platesti datoria urgenta la banca, in lunile urmatoare, chiria presupun ca poate acoperi macar jumatate din rata. Sper ca nu bat campii dar ideea asta mi-a venit acum. asa nu pierdeti casa, mutarea e temporara si poate va reinnodati cumva sperantele. Si mergeti amandoi la psiholog sau psihiatru. Ca incepeti cu medicatie ca faceti si terapie, nu stiu, dar eu cred ca va va ajuta. dar amandoi, nu doar unul si orice ar fi nu va mai invinovatiti reciproc! Te pup si-ti tin pumnii!

blackgirl0 spune:

Fara suparare, cam mare diferenta intre sotul de-acum si sotul tau de-atunci. Doar faptul ca si-a schimbat serviciul/reprofilare sa-l deprime atat de tare?

Insa trebuie sa ai incredere in el, in voi, ca impreuna veti lua cea mai buna decizie pt familia voastra ca si altadata.

Imi place tare mult de tine, de voi, si sunt sigura ca veti reusi din nou sa va puneti pe fagasul normal al lucrurilor. Eu spun ca nu-i usor nici in provincie, insa se poate. Sunt orase mari, frumoase, civilizate, aerisite, unde companiile multinationale au ales sa-si faca sediul (Cluj, Sibiu, Timisoara, Iasi, sunt o groaza, doar sa aplice de-acum, sa aiba de unde aleg). Nu porniti cu idei preconcepute de acum, va adunati toti 4(5?) si va adunati pe-o coloana plusurile pt mutare si pe alta coloana minusurile.

daniela_b spune:

Intuisem corect, se pare.
Doar ca, din fericire la tine e mai "simplu" ( oh, da, se poate cu mult, mult, mult mai rau).

Parerea mea e ca aveti nevoie de un nou inceput din toate punctele de vedere. Faceti un plan bun pentru asta(planul B).
Vindeti tot ce puteti vinde si incercati sa limitati pierderile.
Oricit de greu v-ar fi, aveti macar sansa unui nou start( fie el si mai mocait) in loc de un grandios final.

Planul A e sa gasiti bani de undeva sa continuati lupta asta ( din pacate cele mai multe banci fac tot posibilul ca inainte de a declansa procedura de executare silita sa va oblige sa platiti penalitati cit mai multe si, dupa aceea sa va execute silit si sa va mai si ramina de platit o suma).
Planul A are deci multe defecte.
Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca s-ar putea sa va uzeze psihic pe fiecare dintre voi, apoi cuplul vostru si nu in ultimul rind copiii.

La noi, din cauza ca partenerul meu s-a tinut mortis de planul A fara sa ia macar in calcul alternativa ( glumesc un pic dar, eram stare sa o contactez si pe b.nica sa o intreb daca mai are nevoie de oameni la casa ei de la tara, daca iti reamintesti subiectul), am intrat in colaps.

Iar daca partenerul tau are defecte pe care nu le mai poti indura... nu e momentul ( cred eu) sa judeci sub presiune. Acorda-i circumstante atenuante.
Poate pentru el nu reprezinta chiar sfirsitul lumii ceea ce se intimpla, poate ca subconstientul ii lucreaza diferit.
Surprinzator sau nu, unii oameni chiar asteapta sa se termine un mod de viata care nu le mai aduce ceea ce ei numesc bucuria de-a trai.







To live a creative life, we must lose our fear of being wrong - Joseph Clinton Pearce

Mickyyy spune:

cand am deschis subiectul ceream sfaturi pentru evitat depresia, ieri in schimb am descoperit cum poti scapa de ea - terapie bowen!!
Din cauza problemelor de sanatate care le-am avut luna trecuta (e pe undeva pe la generale povestea) am incercat metode de tratament alternative pentru a remedia ceea ce medicii considerau iremediabil. La sugestia cuiva de aici am incercat terapie bowen care a avut rezultate spectaculoase, acolo unde medicina clasica a dat gres.

Aseara am mers la o noua sedinta, pentru problemele de sanatate, nicidecum pentru depresie, dar am plecat de acolo alt om! Sunt calma, relaxata, linistita, vesela, vad viata-n roz, chiar daca n-a aparut absolut nimic roz in ea intre timp . Asa ca, cel putin pentru moment, am depasit depresia, si nici nu mi-e teama ca as putea pica din nou. Sincer, habar n-am cum functioneaza creierul meu, si cum de s-a produs o schimbare atat de radicala fara sa existe o cauza directa, o imbunatatire a realitatii in vre-un fel. Problemele exista, solutii la ele n-am, dar nu mi se mai pare un capat de lume.

olympia - asta intentionam si noi sa facem, sa inchiriem si cu banii de pe chirie sa platim rata la casa. Iara cum, toamna, in bucuresti e cel mai bun moment de inchiriat, ca incepe anul scolar.

blackgirl0 . Cea mai buna dovada ca "omul" din mine e vesnic nemultumit.
Problema la el nu e ca nu isi da interesul sa-si faca treaba, ca si la ultimul job avea problema asta, nu pleca de la munca pana nu isi lasa toate treburile rezolvate, indiferent ca statea o ora sau 5 ore peste program. Problema e ca nu isi ierarhizeaza prioritatile functie de "toanele" sefului, insista sa faca anumite lucruri pe care el le considera importante in defavoarea maruntisurilor care de fapt sunt cele care dau bine in ochii conducerii. Ori cand esti in perioada de proba trebuie sa rezolvi cu prioritate chestiile vizibile, pe termen scurt, pentru ca daca tu faci sa mearga doar chestii ale caror rezultate apar abia peste luni de zile, sunt sanse mari sa nu le aprecieze nimeni in prezent, iar cand vor ajunge sa le vada valoarea, va fi prea tarziu, sau si mai rau, altcineva isi va asuma meritul pentru ele.

daniela_b, de mai bine de 1 an ne luptam cu planul A si exact asta se intampla, ne uzeaza psihic. Tocmai de asta am zis ca mai bine plecam, cel putin scapam de presiunea financiara constanta. Si odata reveniti pe linia de plutire, sper ca si restul problemelor se vor rezolva incet incet.
Si nu, nu are defecte pe care sa nu le pot indura, din contra. Doar ca de ceva timp ii vad doar defectele, fara sa mai vad si lucrurile bune! Si sub presiunea momentului ele capata proportii fantastice. Cand in realitate sunt lucruri marunte, care pot fi rezolvate mult mai usor, cu calm si discutii, decat cu reprosuri sau certuri.