Sfaturi pentru evitat depresia

Mickyyy spune:

Am cazut, o sa ma ridic, voi mai cadea, ma voi ridica din nou....nu e nici prima si nici ultima data cand dau piept cu problemele.

Eu ma simt singura si neinteleasa, luptandu-ma cu morile de vant, incercand sa gasesc solutii de supravietuire. El se simte neconsolat, neinteles, neiubit, inadaptat. Eu il consider iresponsabil si imatur, incapabil sa ia decizii sau sa rezolve probleme, mosmondindu-se la orice chestie pe care o face de 3-4 ori mai mult decat ar lua unui om normal sa-o rezolve. El ma vede vesnic grabita, facand treburile 'de mantuiala" doar ca sa fie facute, o insensibila, vesnic cicalitoare, care nu face altceva decat sa ii reproseze si sa-i traga suturi in fund de fiecare data cand el e "jos". Eu cred ca a stat prea mult timp jos si ca e cazul sa inceapa sa se agite sa se ridice, el nu vrea sa se agite asa cum cred eu ca ar trebui, se agita in stilul lui care nu da rezultate....
Sa mai continui?! Totul s-a transformat intr-o scena de lupta!! Eu consider ca am motive sa ma comport asa pe cand el nu face decat sa-mi raspunda cu rautati gratuite, e mai usor asa decat sa faci eforturi sa rezolvi problemele.

Stiu ca gresesc, cel putin la fel de mult ca el (oricum, el nu greseste, deci e clar ca nici eu )! Dar nu mai pot!!!
in 2-3 luni maxim vom fi executati silit, adica fie asteptam sa ne dea bancile in executare silita, fie incepem noi sa vindem! Asta e....nu suntem nici primii nici ultimii, ne-am facut-o cu mana noastra, nu ne-a obligat nimeni sa luam credite, bine ca avem unde sa ne ducem.
Dar dupa ce fugim de problemele care ni le-am facut cu mana noastra aici, ce sanse vom avea in alta parte?! Daca el in bucuresti nu reuseste sa se angajeze sau sa pastreze un job mai mult de 3-4 luni (din 2009 pana acum a lucrat maxim 1 an, adica cate un pic la mai multe firme) ce sperante imi pot face eu intr-un oras mai mic ca va reusi ce aici e imposibil?! Asa e, mi-am pierdut increderea in el, si pe zi ce trece prin actiunile lui nu face altceva decat sa imi intareasca convingerea. De la 1 august de cand e din nou fara job si pana in prezent stiti la cate joburi a aplicat?! LA NICIUNUL, ca n-a gasit nimic!!! in bucuresti, nu exista niciun job la care sa poata aplica???? Copii's la tara, in vacanta....sta singur acasa toata ziua.........si sincer am dubii ca macar si-a actualizat CV-ul dupa ultimul job, pentru ca a fost foarte revoltat cand am indraznit sa-l intreb asta (ce-i drept, pe un ton destul de ridicat!!)

Daca tot m-am pornit....indiferent daca va ajunge sau nu sa citeasca aici (mai are obiceiul)....sa va spun si ce-a declansat criza de ieri! Poate sunt eu nebuna si nu mai vad clar.

Cu banii...stam incredibil de prost, iar cireasa de pe tort e ca pana pe 22 trebuie sa platim neaparat la una din banci vreo 500 euro ca sa nu dea drumul al dosarul de executar silita. In conditiile in care nu cred ca avem mai mult de 200 lei in momentul de fata, iar urmatorul salariu il voi lua abia pe 5 luna viitoare! Nu spun asta sa ma plang, ci doar ca sa intelegeti de ce am rabufnit ieri cand barbata-meu a fost sa-si conduca fratele la aeroport, si apoi ma suna sa ma intrebe cati bani mai am pe card ca el vrea sa ia un TAXI pana acasa....ca metroul e departe!!!! taxi de la aeroport de la baneasa!!! cand tu n-ai niciun bagaj, si nicio treaba toata ziua!!! trebuie sa vi acasa cu taxiul ca nu poti sa mergi pana la metrou, sau sa iei un alt mijloc de transport in comun!!!! iar apoi, dupa ce o ia pe jos el stie in ce directie, ma suna sa ma intrebe incotro ar trebui sa o ia de acolo!!! acolo fiind habar n-am unde, pentru ca i-am inchis telefonul inainte sa-mi explice pe ce strada era!!! Are 42 de ani!!!! sta de peste 10 ani in bucuresti!!! e nevoie sa ma sune pe mine sa ma intrebe pe unde s-o ia sa ajunga acasa????

Asta e doar ce s-a intamplat ieri. Si doar din punctul meu de vedere. pentru ca probabil si el are explicatii.....dar eu nu mai am rabdarea sa i le ascult!!!!

buli spune:

Micky, singura nu poti trece peste asta.
ia frumos o trimitere de la medicul de familie si mergi la un psiholog/psihiatru bun si omenos.
rezolvarea e mai simpla decat crezi, trebuie doar sa faci niste pasi in directia ei.
daca mergi cu trimitere nu te costa nici consultatiile, nici terapia, nici medicamentele (eventualele).

CorinaDani spune:

offf, mickyyy, imi pare rau ca treci prin asta...
sotul tau cred ca e intr-o faza de negare a realitatii, altfel nu-mi explic reactiile lui cel putin nepotrivite, ca sa nu zic mai mult.

Mickyyy spune:

Si ce poate sa-mi afac psihiatrul ala bun si omenos? Sa ii gaseasca job lu' barbata-meu? sa ne plateasca ratele la credite?
Nu neg, am nevoie de sprijin si de ajutor, chiar si din partea unui profesionist, dar cu mult noroc va rezolva tensiunile din familie (asta in masura in care vom merge impreuna, ceea ce nu cred) fara sa ne rezolve cu adevarat problemele. rezolvarea nu sta in mana unui doctor, ci in puterea noastra!!!
Nu's nebuna, nici depresiva in mod normal. Dar sunt un om, din cand in cand clachez, dar n-am facut-o niciodata atat de grav incat sa nu ma mai pot ridica singura si s-o iau de la capat!

buli spune:

hopa!
scrisesem inainte de a scrie tu, cred ca tb sa mergeti impreuna. sau el singur.

mi se pare justificata izbucnirea ta si te inteleg perfect cum simti ca te lupti cu morile de vant.

eu l-am admirat f tare pe un verisor de-al meu care o saptamana a descarcat caramizi, o masina pe zi aproape, ca sa aiba bani de dus acasa.

CorinaDani spune:

mickyyy, in cine are sotul tau incredere, pe cine respecta cel mai mult - parinti, frati/surori, altcineva din familie ?
crezi ca, daca acea persoana ar discuta cu sotul tau si l-ar zgaltai un pic sa-l trezeasca la realitate, ar fi un punct de pornire sau de cotitura in viata voastra ? nu stiu, ma gandesc ca sotul tau face acum cum faceam eu in liceu, cand parintii imi tineau teorii, iar mie pe o ureche imi intra si pe alta imi iesea, tot cum stiam eu gandeam sau faceam. poate el pur si simplu refuza sa te mai asculte/inteleaga, poate crede ca si de aceasta data tot tu vei fi stalpul familiei si vei gasi o solutie-minune care va va scoate la liman. cat ai fost bolnava, internata in spital, el cum s-a comportat ?
in alta ordine de idei, chiar nu mai puteti face nimic in legatura cu creditele restante ? o restructurare, reesalonare, ceva care sa va micsoreze rata lunara, chiar daca se prelungeste perioada de rambursare si costurile totale vor fi mai mari ? la creditele pe care le aveti, nu exista o asigurare de pierdere involuntara a locului de munca, ce v-ar permite pasuirea cu cateva luni de la plata ratelor ?

NicoletaB spune:

E greu cand realitatea nu e la fel pt amandoi, mai ales ca ramanesti fara un acoperis deasupra capului, presupun ca aveti si copii, cu atat mai mult ar fi trebuit sa fie motivat in a face /gasi un job bun, rau pana treceati hopul.

Am in familie un astfel de specimen, inglobat in datorii peste cap: banci, telefonie mobila si altele. Si-a lasat jobul bine platit, pt unul fara carte de munca unde abia castiga 600 ron, de vreo 4 ori mai putin decat inainte. Suna bancile dupa el, recuperatorii, si ce? Viata nu e numai bani spune, dar cand i-a tocat nu s-a mai pus. Oricat am incercat sa-i dam o mana de ajutor, nu am facut deact sa-i devenim DUSMANI, dar d-aia crunti. Nu intelege, nu vede, decat propria realitatea si cea a anturajului in sanul caruia s-a retras. Noi, familia suntem cei mai mari dusmani.

E tare dureros pt noi rudele de sange, pt el nu. Am incetat a mai incerca sa dam o mana de ajutor. Atunci cand va reveni cu sentimente mai bune si dornic sa primeasca ajutor, il vom oferi, pana atunci, am ales sa traim si noi...

Androix spune:

Am banuit ca asta s-a intamplat, ca a ramas fara job dupa ce a cautat atat timp. Ma bucurasem cand ai anuntat ca s-a angajat.

Nici nu stiu ce sa-ti spun. El trebuie sa mearga la psiholog, sau poate sa mergeti impreuna. Cert e ca barbatii au asa o faza cand incepe sa le mearga rau parca se prostesc si in loc sa devina calculati si logici incep sa bata campii si sa se piarda in nimicuri.

EDIT: asta cu terapia merge daca intr-adevar el este doborat de problemele voastre, ca daca e genul "merge si asa" nu-l mai trezeste si nu-l mai responsabilizeaza nici mama terapiilor.


www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Mickyyy spune:

Si bine, si rau. In ziua cand mi s-a facut rau pentru prima data si era gata sa cheme salvarea medicul de familie sa ma trimita la spital, a fugit de la serviciu si a stat alaturi de mine toata ziua. Dar imediat ce mi-am revenit (eram internata in spital, dar ma simteam bine), am trecut pe planul 2, iar serviciul pe primul plan, mai ales ca a avut un coleg din anglia la el in acea perioada si a fost foarte ocupat, sa iasa sa socializeze cu el seara, sa-i arate bucurestiul . Adica au fost vreo 2 zile cand n-a trecut deloc prin spital, desi recunosc, eu i-am zis ca nu am nevoie de nimic, si nu e nevoie sa vina, iar de externat m-am externat singura, mi-am facut hartiile si am plecat acasa (si in ziua cand m-am externat a ajuns pe la 10-11 seara acasa, ca era ultima seara a englezului si au iesit in oras!). N-a vorbit niciodata cu doctorita la care eram sau cu vreun alt doctor (a avut o tentativa intr-o dimineata, la inistentele mele, dar n-a mai prins-o). Adica am fost cumva de capul meu, eu centram, eu dam cu capul, eu ieseam sa-mi cumpar cele necesare de prin zona, eu vorbeam cu doctorii, eu plecam sa-mi fac analizele pe unde ma trimiteau sa umblu ...... Nu m-a vizitat nimeni in afara de el cat am stat in spital, nici nu avea cine, nu eram atat de grav incat sa pun rudele din provincie pe drumuri, si oricum eu sunt genul care ma plang rar, dar si cand m-apuca.......
Nah ca m-am mai racorit!!!

legat de credite, am tot restructurat la ele.....dar cat sa mai restructuram?? ca vorba aia.....ok, ai probleme, dar cand o sa iti revi?? ca nu te putem amana o viata!!!

Nicoleta, el nu a renuntat la vre-un job, ba din contra, chiar si-a dat interesul insa a fost de fiecare data dat afara in mod elegant (s-a terminat perioada de proba, externalizam serviciul, etc). Nu e rea vointa la el, ci inadaptare, o proasta ierarhizare a prioritatilor (cel putin asta e senzatia mea, el incearca sa puna pe primul plan chestiile care tin direct de jobul lui, in loc sa faca chestiile adicente care i se cer de sefi, ori sefii pun mereu mai mare pret pe un raport care nu l-ai facut decat pe faptul ca totul merge bine in departamentul tau) si probabil si faptul ca accepta foarte greu ca altii pot avea dreptate (toti ceilalti sunt prosti sau incompetenti).

kariguld spune:

Mickyy, eu iti dau dreptate. ca barbat, cand ai trei copii acasa si rate de platit nu-ti permiti sa stai acasa si sa freci menta ca nu-ti place slujba aia sau ailalta. taika, pui osul la munca. muncesti orice, ca ptr familia proprie o faci, nu ptr vecini. si ptr casa pe care ti-ai cumparat-o.
e de inteles ca mai ai cate o zi cand esti in groapa, dar la naiba, la 42 de ani iesi singur afara. nu as cauta scuze unui barbat, ca a uitat sa se maturizeze sau altele de gen. maturitatea si responsabilitatea se vad atunci cand treci prin probleme, nu cand totul e roz si avem din belsug.
sa nu ma inteleaga cineva gresit, nu minimalizez deloc problemele care apar in viata si nici nu sunt mama omida care le rezolva pe toate. insa nu vad rostul mersului la psiholog. ce sa-ti faca ala? sa-ti caute o slujba? sa-ti dea vitamine ptr maturizare?

*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*~*