Sfaturi pentru evitat depresia
Raspunsuri - Pagina 5
inbox spune:
Eu cred ca cu cat va trece mai mult timp pana la confruntarea cu problema, cu atat te vei adanci in ganduri din ce in ce mai negre.
Vorbeste cu cineva,cu sotul, cu mama, cu o prietena, cu cineva mai putin cunoscut ( o amica ceva, asta sa nu para ca iei problema prea in serios deocamdata)cu oricine. Stii, cand apar probleme avem tendinta "sa nu vedem padurea de copaci".
buflea spune:
Eu zic sa iei decizia care implica riscul cel mai mic (financiar si pentru copii) - chiar daca asta insemna sa ramai pe loc.
Oricum esti in depresie pentru ca nu au luat inca hotararea - odata luata, nu te mai uita inapoi, nu te mai gandi "what if" ... si o sa te simti mai bine.
Mickyyy spune:
gata...oficial am intrat in depresie.
Oricat incerc sa fac haz de necaz, cu greu reusesc sa-mi retin lacrimile, am constant un nod in gat, tremur si simt ca totul se prabuseste in jurul meu; am ajuns la limita suportabilului, la capatul puterilor.
Si cel mai naspa e ca totul se intampla intr-o zi normala de munca, inconjurata de oameni care haba n-au de problemele mele, si cu care nu simt nevoia sa le discut, si care probabil se uita la mine ca la urs...iar eu nu mai reusesc sa ma controlez.
De fapt simt nevoia sa vorbesc, poate tocmai de asta postez acum pe forum, dar nu simt nevoia sa vorbesc cu cei din jurul meu.
Otiliav spune:
Miky 
poate e mai bine ca esti la servici. Macar acolo te poti descarca altfel. Eu cel putin prefer sa ma apuce o criza din asta cand sunt in biroul meu si nu ma vede nimeni. Acasa n-as putea sa ma uit in ochii copilelor mele si sa zambesc.
Hai revino-ti ca ai trei frumuseti care au nevoie de tine sanatoasa si in putere.
Mami de Ana Maria(18.12.2004), Elisa Andreea (09.12.2008) si Iulia Alexandra (14.08.2010)
bobitamica spune:
Micky..cunosc senzatia. Stai si plangi in spatele unui monitor,aparent fara motiv. Lumea din jur nu pricepe.tot te intreaba daca esti ok,iar tu ai vrea sa faci cumva sa te inghita ceva,sa nu vezi si sa nu auzi pe nimeni.
Nu stiu care este problema ta. Am citit si am vazut ca toata lumea isi da cu presupusul. Am sa presupun si eu. sunteti cumva in pragul divortului si nu stiti ce decizie sa luati? Trebuie sa pleci cu copiii la parinti???
Poate ca am mers eu prea departe cu presupusul,dar toate au o rezolvare pana la urma. Adevarat este ca trebuie sa fii puternica pentru fetele tale. Dar acum simti ca te prabusesti...poate ar fi cazul sa apelezi la un psiholog. E oarte important sa gasesti pe cineva de incredere cu care sa vorbesti. Importnt este ca Tu sa sa fii ascultata,sa te descarci si singura sa iti oferi solutiile.
Te imbratisez virtual si ti doresc multa putere!
Mickyyy spune:
Nu, din fericire nu suntem in pragul divortului, nu de-aici provin problemele noastre.
Din nefericire, pe masura ce problemele se agraveaza, relatiile devin mai tensionate si nu e exclus ca in timp sa se produca o ruptura, daca lucrurile merg in aceeasi directie.
Ar fi multe de spus, dar porbabil daca ma apuc sa scriu acum va fi doar o rabufnire de moment, rautati mai mult sau mai putin gratuite, scrise sub impulsul depresiei, cuvinte pe care le voi regreta mai tarziu.
Ce-i maturizeaza pe barbati? ce-i responsabilizeaza? ce-i face sa ia taurul de coarne?
Am obosit sa fiu mereu umarul pe care se plange. Am obosit sa fiu mai mereu considerata "de partea dusmanului" doar pentru ca nu ii impartasesc opiniile. Recunosc, imi lipseste compasiunea, dar lui ii lipseste simtul practic. Am obosit sa port discutii "logice" interminabile dar care nu ofera nicio solutie problemelor cu care ne confruntam.
Androix spune:
Cam asa eram eu ieri. Stiu ca suna rau, dar asta e, momentan m-am ridicat comparandu-ma cu altii care traiesc mai rau ca mine. Uneori avem nevoie de comparatii ca sa apreciem ce avem, ca nu se poate sa nu fie si ceva bun in viata voastra acum, atat de bun incat sa te ajute sa mergi mai departe, chiar daca nu rezolva problema de fond.
www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux
Niste copii si toti copiii! 
Mickyyy spune:
Androix, degeaba ma ridic pe moment, daca problema de fond persista 
. Si imi dau seama e zi ce trece ca de fapt problema de fond e marea problema.....nu decizia de a pleca din Bucuresti!! Cu asta deja m-am obisnuit, ca si idee, in eventualitatea in care vom ajunge sa o punem in practica.
Lupu-si schimba paraul..dar naravul ba! Problema va continua sa existe indiferent ca stam aici sau in alta parte, poate ca efectele ei nu vor fi la fel de puternice acolo ca aici....dar cu siguranta nu va disparea!
fabiola.mami spune:
Micky, nu vreau sa ma bag aiurea in discutie si imi cer scuze daca fac asta. Inteleg ca treci printr-o perioada foarte grea si oricare ar fi cauzele, iti este dificil sa tii aceasta rana pe piept care te apasa.
Nu am nicio incantatie magica, nu au cuvintele cele mai potrivite la mine, nici macar nu ne cunoastem insa simt durerea ta. Poate ca este si a mea, poate ca este a fiecareia dintre noi. Si o ducem in suflet in fiecre zi cand ne incaltam frumos, cand ne fardam ochii ca sa nu ni se vada cearcanele de plans, cand ne periem mintea de atatea probleme si merge la serviciu si stam in fata unui monitor absente.
Cineva mi-a spus o data ca cea mai importanta persoana din viata mea sunt eu. Deseori am uitat vorba asta cand il puneam pe "el" mereu pe primul loc, cand dorintele lui erau mai importante decat ale mele si cand supararile lui ma indispuneau si pe mine.
Uneori nu poti trece singura prin toata aceasta suferinta, nu ai cum, nu este omeneste posibil. Pot sa iti sugerez ce carti am citit eu cand am trecut printr-o stare de genul asta, ce muzica am ascultat si cu cine am facut psihoterapie.
Poate te va ajuta, draga mea....
bobitamica spune:
Micky..imi pare tare rau ,dar sincer oricat de mult am vrea noi sa te ajutam,nu avem cum. Numai tu singura vei gasi calea spre rezolvarea problemelor,intr-un fel sau altul. Noi putem doar sa te sustinem moral.Dumnezeu sa te ajute sa scapi de starea asta oribila!