Sfaturi pentru evitat depresia

szivarvany spune:

eu cand simt ca nu mai pot, imi imaginez ca sunt pe un tren accelarat, imi amintesc din copilarie mirosul metalic si bataia vantului in par, cand atarnam pe geam.
si ma gandesc ca nu pot sari din acel tren, ca trebuie sa rezist in el si sa merg cu el mai departe.
de obicei intru in panica atunci cand ma gandesc ca nu am pe cine ma baza, cand ma gandesc la fi`mea ca inca e asa de mica, ma gandesc la catelu`care nu are pe nimeni decat pe noi, ma gandesc la taica`mio care e si el ca un copil de`al meu si ca nici ei nu au de ales, nici eu.
si mi repet obsesiv ca si maine e o zi. si maine e o noua posibilitate sa fie mai bine sau macar sa nu fie mai rau. si refuz sa ma gandesc atunci la probleme pt ca sigur nu voi vedea nicio iesire.

_
Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela

adi2003 spune:

Foarte potrivita comparatia cu trenul accelerat din care nu poti sa scapi.
Acuma vorbind tot la figurat, eu cred ca am coborat din el si am urcat intr-un personal care imi da ragazul sa mai suflu, dar e gol si nu duce nicaieri. Asa ca trebuie sa fac cumva sa urc intr-un alt accelerat, dar cu noi orizonturi.
Sa vad cum pot cobori si din personal si sa gasesc calea spre un tren mai bun, cu o alta destinatie.

Hai, ca deja o iau razna.

blackgirl0 spune:

Mickyyy, iarta-ma ca zgandar, insa cred ca daca spui lucrurilor pe nume esti deja la jumatatea drumului catrea rezolvarea lor. Sunteti fortati sa va mutati cu parintii (este unul dintre ei grav bolnav)? Sunteti nevoiti sa vindeti in 2 timpi si 3 miscari apartamentul din cauze financiare si sa va relocati aiurea in tara ca-i viata mai ieftina? Altfel nu ai fi precizat ca ai totusi o varianta de a ramane in Bucuresti, insa pt un salariu mai mic. Daca zona de relocare este un oras important (Timisoara, Cluj, Sibiu, Iasi, Constanta) eu in locul tau m-as bucura: copiii au prilejul sa traiasca si sa respire un alt aer decat cel poluat din Bucuresti, oamenii sunt altfel, scolile sunt altfel. Deci nici un motiv de depresie aici.

Daca tu vezi lucrurile ca pe-o mare drama, asa vor fi! Daca insa gasesti pozitivul in absolut orice miscare de acum incolo, vei vedea ca numai lucruri bune se vor intampla de-acum inainte!

O rugaminte am la voi ca parinti: sa nu care cumva sa imprimati acelasi sentiment de ratare/esec si fetelor voastre. Ele simt imediat orice nuanta din sufletul vostru! Orice schimbare in viata lor de acum inainte este si trebuie sa fie una buna, pozitiva!

coracora spune:

Parola nu merge, tocmai ce-am incercat...

ioanata spune:

Coracora ai mai reusit de atunci?
Prima data cand am incercat si eu sa ma loghez mia aparut din nou ecranul sa introduc userul si parola plus un anumit cod scris mai ciudat insa am avut impresia ca parola e gresita si ca de aceea imi aparuse ecranul.
Nu stiu exact de ce face yahoo asta, am unele banuieli dar nu vreau sa dau cu presupusul.
Ideea e mai incearca si fii foarte atenta la toate detaliile ecranului ce iti apare.
Si daca tot nu reusesti trimite-mi adresa de mail pe PM si ti le voi trimite.

Scuzati

buli spune:

ba da

buli spune:

Mickyy, daca nu stiu daca ti se potriveste solutia pe care ti-o propun.
dar, daca as fi in locul tau, mi-as stabili un termen in care as mai putea sa "jelesc" sa evit problema, sa ma gandesc la altceva. un termen care sa nu puna in pericol nicio posibila varianta ulterioara.
in acest interval de timp, as ignora realitatea cu voluptate, ca sa zic asa, astfel incat sa-adun ce mi-au mai ramas din puteri.

cand ar trece acest termen, as face o sedinta eu cu mine si as stabili care ar fi varianta cea mai proasta in care se poate ajunge si varianta cea mai buna.
as incerca sa aranjez lucrurile astfel incat sa putem ajunge la varianta optima (chiar daca pare nerealista, tb sa lupti pt a obtine max).
simultan, as cauta parti pozitive la varianta cea mai proasta. trebuie sa existe si din acestea, nu se poate altfel.

si inarmata in felul asta as incerca sa depasesc zi dupa zi, cu pasi mici, facand tot ce pot ca sa rezolv situatia, dar fara sa dramatizez daca nu reusesc, si avand mereu in minte partile bune ale variantei celei mai proaste.

olympia spune:

Mickyyy, pornim la drum cu un bagaj de rezistenta la ceea ce am invatat sa consideram ca fiind negativ, dezamagire, greseala, esec sau lovitura a destinului. Cand evenimentele sunt prea mari, prea de durata sau prea neastepatate ne consumam intreg acest bagaj, apoi ne simtim neputinciosi si ne cufundam in depresie. E necesara atunci o reevaluare. Cat am cheltuit din noi in timp ce incercam sa pastram acel CEVA atat de pretios, acel CEVA a carui pierdere pare catastrofala. Ce ne doare de fapt, pierderea in sine sau IDEEA de esec? Cat de mare e acest "esec" in economia unei vieti intregi, in existenta unei familii? Ce conteaza cu adevarat pentru noi, ce ne defineste, ce urmarim?
Cred ca adaptabilitatea la neprevazut si capacitatea de schimbare, sunt esentiale pentru reusita, nu in ideea renuntarii la idealuri ci in a gasi mereu alte cai pentru ale atinge.

ingridnen spune:

din toate subiectele deschise de Mickyy... recunosc ca am citit pe sarite la vremea respectiva ... deduc ca problema ar fi de natura financiara. Pot s-o inteleg foarte bine pt. ca si eu eram in pragul depresiei cand sotzul avea un salariu infim si eu "tineam" toata casa, si din tot salariul meu nu reuseam sa rup nimic pentru sufletul meu.
Slava Domnului, in timp s-a mai rezolvat situatia, sotzul a schimbat job dupa job, ba era mai bine, ba mai rau, acum sa zic ca este acceptabil.

Mickyy, chiar nu stiu ce sfat sa-ti dau... daca tu ai un job bine platit, exista oare sanse sa promovezi ? Ma gandesc ca daca sotzul are mai mult timp sa se ocupe de copii, ai putea sa "profiti"...in sensul ca in general cariera se obtine cu ore multe dupa program.. nu toti pot si accepta (eu nu as putea )

Pup si vor veni si vremuri mai bune

Ingrid si Cristi 8 ani

Bee spune:

Mickyyy, din ce-am citit nu cauti metode de a infrunta o depresie ci metode de a infrunta o realitate dura si de a lua o decizie rezonabila intr-un timp scurt. E o mare diferenta. Depresia poate sa survina cand te vei lupta cu sentimentul ca n-ai facut alegerea potrivita. Si depresie poate sa fie si acum, fiindca orice ai face ai senzatia de esec. Daca e de luat o decizie, nu nega realitatea, nu amana, pune toate cartile pe masa si infrunta (inclusiv esecul) lucrurile. Ratiunea si calculul inainte de toate, apoi restul. Trebuie sa existe un mod practic de a evalua alternativele. Si trebuie sa existe ceva din care aveti mai putin de pierdut.
Ufff, am trecut prin asta. Sotul meu a fost in depresie luni de zile. A negat si evitat realitatea luni de zile. SI nu ne-a ajutat. Singurul lucru pe care l-a facut pentru el in perioada respectiva a fost sa joace pe PC. Muncea si se juca. Asta l-a mai redresat, ma rog, asa am avut impresia. Dar inca odata, nici la el nu stiu cat a fost depresie si cat imposibilitatea de a face fata unor lucruri.