Sfaturi pentru evitat depresia

Raspunsuri - Pagina 3

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Michyyy, eu intuiesc ca problemele de acum sunt iarasi legate de jobul sotului. Si-a gasit ceva ok, bine platit, in provincie, dar asta presupune ca intreaga familie sufera consecinte. Daca nu-i asa, scuze ca am presupus altceva. Insa asta am eu pe moment in cap. Si faptul ca v-a fost extrem de greu cu sotul fara munca aproape un an de zile. Daca relocarea presupune o distanta enorma (gen sute de km) ar fi bine ca sot sa plece inainte, se acomodeaza, isi face un rost si la anul in vara il urmati si voi. Poate pana atunci iti gasesti ceva similar acolo. Mi se pare cam pripita o decizie acum de luat: cu mutat copiii de la gradi/scoala, schimbat locuinte/oras/prieteni/joburi. Daca relocarea nu implica si o crestere salariala de minim 2 ori nu stiu cat se merita.

P.S. Exemplu 1: colega de-a sotului a plecat din provincie in Capitala de la un salariu de 1700 ron net la 78000 ron net. Si a lasat fara niciun fel de remuscare familie, apartament, chit ca nu-i place absolut deloc viata agitata din Bucuresti.

Exemplu 2: familie de brasoveni, copil mic de 4 ani, stau de 5 ani separati (mama cu fetita in Brasov, sotul in Bucuresti). Se regasesc la fiecare sfarsit de saptamana si in concedii. Sunt si se simt ca o familie. Ea nu avrut sa paraseasca serviciul de aici, faptul ca are apartamentul ei. Iar el a vrut sa mearga sa munceasca intr-o companie mare, pe un salariu corespunzator.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mickyyy
Cat despre principiul "mai jos de-atat nu am unde sa cad", crede-ma ca de o gramada de vreme tot zic asta, si parca Dumnezeu vrea sa-mi arate mereu ca exista si mai jos!
Si eu ma bucurasem ca sunt sanatoasa in trecut, nici acum nu pot zice ca's grav bolnava, dar luna trecuta am stat vreo 10 zile internata, si problema tot nu s-a rezolvat in totalitate (asta tot din capitolul credeam ca mai jos de-atat nu se poate).


Da, intotdeauna se poate mai jos, pentru ca noi, oamenii, nu detinem nici pe departe controlul asa cum cu infatuare ne place sa credem. Suntem expusi, desi in permanenta ne cream iluzia cum ca am fi in siguranta.
Trebuie deci sa traim cu ideea ca se poate intimpla orice, sa ne bucuram de partea pozitiva a vietii si sa incercam sa rezolvam cit mai bine partea care tine efectiv de noi.

De exemplu in cazul tau cum ar fi fost daca in plus ai fi fost si in situatia de a-ti pierde auzul ???

Cauza depresiei in situatia de fata mi se pare teama si senzatia de pierdere a controlului (spre deosebire insa de altii, nu te cunosc decit din subiectul cu ambitia fetitei si in mod sigur judec din acest unghi).

In concluzie, e bine, se poate si mai rau

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns AgnesLuca spune:

Citat:
citat din mesajul lui AgnesLuca

Citat:
citat din mesajul lui Mickyyy
Cat despre principiul "mai jos de-atat nu am unde sa cad", crede-ma ca de o gramada de vreme tot zic asta, si parca Dumnezeu vrea sa-mi arate mereu ca exista si mai jos!
Si eu ma bucurasem ca sunt sanatoasa in trecut, nici acum nu pot zice ca's grav bolnava, dar luna trecuta am stat vreo 10 zile internata, si problema tot nu s-a rezolvat in totalitate (asta tot din capitolul credeam ca mai jos de-atat nu se poate).


Da, intotdeauna se poate mai jos, pentru ca noi, oamenii, nu detinem nici pe departe controlul asa cum cu infatuare ne place sa credem. Suntem expusi, desi in permanenta ne cream iluzia cum ca am fi in siguranta.
Trebuie deci sa traim cu ideea ca se poate intimpla orice, sa ne bucuram de partea pozitiva a vietii si sa incercam sa rezolvam cit mai bine partea care tine efectiv de noi.

De exemplu in cazul tau cum ar fi fost daca in plus ai fi fost si in situatia de a-ti pierde auzul ???

Cauza depresiei in situatia de fata mi se pare teama si senzatia de pierdere a controlului (spre deosebire insa de altii, nu te cunosc decit din subiectul cu ambitia fetitei si in mod sigur judec din acest unghi).

In concluzie, e bine, se poate si mai rau






sorry pentru ca m-am citat singura.
de fapt vroiam sa editez si sa corectez "cream" in loc de "creem" cum ma luase valul mai sus

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns blackgirl0 spune:

Personal, prin toate momentele cheie ale vietii mele, am putut sa ma bazez pe ajutorul sotului si al mamei. Si faptul ca stiam ca era altcineva langa mine care sa ma ridice (chit ca si ei au uneori un stil tare enervant: cu reprosuri, cu vb gen "ma dezamagesti ca nu faci aia, ca nu esti in stare de aia", in fine genul "sut in fund"), ma ambitiona si mai tare sa realizez acel lucru. Nu de prima data, mereu din a doua incercare am facut lucrurile in viata mea (am luat bac a doua oara, la facultate a doua oara, m-am casatorit cu al doilea barbat din viata mea, copilul provine din a doua sarcina, jobul este a doua optiune, probabil ca si permisul tot din a doua incercare il voi lua , am picat testul la sala acum 3 saptamani). Conteaza ca desi am asteptari mari de la mine sa imi dau ragaz si pt a doua incercare. Ce daca nu fac din prima? Pana la urma lucrurile se intampla cu un scop anume si toate isi au rostul lor. Si mai conteaza mult si credinta, de fiecare data cand tin post, ma rog, merg la biserica mi-e mai bine psihic vb.

Acum nu stiu cat de rau poate fi mai rau. Si eu simt uneori ca sunt la pamant, ca ma chinui pt fiecare zi, insa multumesc lui Doamne-Doamne ca suntem sanatosi, ca Dragos este sanatos, fericit, ca evolueaza si pe partea verbala (pana acum 8 luni nu spunea decat ma-ma si a-pa si nici alea cu sens, acum numara pana la 10, spune stalcit numele celor din jur, repeta dupa noi cuvinte). Eu pt asta ma rog in fiecare zi: sa fie el bine si sanatos, noi sanatosi, sa putem munci.

Cu orice schimbare va puteti obisnui: aveam 11 ani cand m-am mutat cu parintii de la Sighetu Marmatiei la Brasov, lasand in urma prieteni, scoala. Relocarea a presupus schimbare de locuinta (cam 7 ani am stat 5 persoane in apartamentul bunicii), parintii serviciul (tata a si intrat in somaj o perioada, noroc cu mama ca-i mai bataioasa si a sustinut finaciar toata casa: cu rate la banca mai mari decat venitul lor).

In fine, ca nu-i vb de mine aici, atata timp cat sunteti bine, sanatosi, toti 4, eu nu vad niciun motiv de depresie.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Androix spune:

Citat:
citat din mesajul lui ioanata

Mickeyyy am incercat sa-ti trimit un mesaj privat dar nu am reusit.
De curand am gasit pe net in format electronic 2 carti in limba engleza: "Anxiety & Depression Workbook for Dummies" si "Mindfulness Dummies". Le-am descarcat de pe Torrent, dar le impart cu placere celor care le doresc si care nu stiu cum sa le descarce(imi trebuie doar o adresa de email unde sa pot face atasament)
Poate te ajuta.
Mult success si numai bine. Sper sa treci cu bine de toate.
Ioana


Poti sa le trimiti pe mail la desprecarti@yahoo.com?
Cine vrea carti de-acolo parola e sase de zero.

www.obiectiverealiste.blogspot.com" target="_blank">Obiective Realiste
Androix Bijoux

Niste copii si toti copiii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Lali spune:

Eu in situatiile critice ma gandesc mult, mult la posibilele rezolvari. Cu bune, cu rele, cu intors pe toate fetele. Dupa ce am luat o decizie si vad ca nu mai e loc de intors chiar asta imi da putere, faptul ca trebuie sa merg inainte, ca nu mai am alternativa. Iar gandurile negativiste pur si simplu nu imi fac decat rau, focusarea pe ele nu aduce nimic bun, doar consum nervos.


Si inca ceva: orice schimbare majora are dezavantaje dar si avantaje. Sigur, sigur ! Incearca sa cauti partile bune (care exista sunt convinsa) si sa te concentrezi putin pe ele. Chiar daca acum consecintele negative ti se par uriase, focusarea pe acele mici parti bune, analizarea lor mentala detaliata iti poate aduce o schimbare in gandire si o inseninare. Ba mai mult poate si o alta solutie ! Mie mi s-a intamplat ca in procesul de limpezire a gandurilor, de alungare a gandurilor negre sa-mi dau seama si de alte fatele ale problemei respective.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mickyyy spune:

blackgirl0 - intuiesti dar nu in totalitate. Nu, nu si-a gasit job in provincie, si oricum, asta nu ar fi fost motiv de depresie . Iar relocarea presupune cu certitudine diminuarea veniturilor, nicidecum dublarea lor.

Cat despre ajutor, sincer nu stiu pe ajutorul cui ma pot baza acum. Sotul e si el intr-o stare la fel de proasta ca si mine, si niciunul din noi nu e pregatit deocamdata sa apuce taurul de coarne. Parintii nu stiu de noua intorsatura a situatiei (stiu in mare de problema, dar nu era atat de crtica la acel moment), si sincer n-am avut curajul inca sa vorbesc cu ei, tot din motivul "depresiei", odata ce deschid discutia trebuie sa fiu pregatita sa si accept adevarul, iar eu nu sunt inca.

rrox3 - problema care sta la baza am identificat-o, dar rezolvarea ei nu sta in puterile mele, pot sa ajut, dar in proportie de 90% nu am niciun control. Problema in sine imi afecteaza mai multe laturi ale existentei, unele evidente si la care pot gasi solutii (mai mult sau mai putin placute) si altele mai putin evidente, fara efecte imediate, dar cu efecte pe termen lung asupra "psihicului" si probabil si al relatiilor familiale.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ioanata spune:

Citat:
Poti sa le trimiti pe mail la desprecarti@yahoo.com?
Cine vrea carti de-acolo parola e sase de zero.

Obiective Realiste
Androix Bijoux


Am trimis la aceasta adresa pentru toti cei ce doresc cartile amintite de mine. Am mai adaugat
Emotional intelligence for dummies
Learn to:
- become more aware about your emotions
- change your emotions for the better
-develop techniques for dealing with difficult people -use empathy to improve your relationships at home and work

si Overcoming Anxiety for dummies
Lesrn to:
Get fear, worry, and panic under control
• Identify your anxiety triggers
• Cope with situations that cause anxiety
• Take advantage of the latest
treatments and medication

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mickyyy

blackgirl0 - intuiesti dar nu in totalitate. Nu, nu si-a gasit job in provincie, si oricum, asta nu ar fi fost motiv de depresie . Iar relocarea presupune cu certitudine diminuarea veniturilor, nicidecum dublarea lor.

Cat despre ajutor, sincer nu stiu pe ajutorul cui ma pot baza acum. Sotul e si el intr-o stare la fel de proasta ca si mine, si niciunul din noi nu e pregatit deocamdata sa apuce taurul de coarne. Parintii nu stiu de noua intorsatura a situatiei (stiu in mare de problema, dar nu era atat de crtica la acel moment), si sincer n-am avut curajul inca sa vorbesc cu ei, tot din motivul "depresiei", odata ce deschid discutia trebuie sa fiu pregatita sa si accept adevarul, iar eu nu sunt inca.

rrox3 - problema care sta la baza am identificat-o, dar rezolvarea ei nu sta in puterile mele, pot sa ajut, dar in proportie de 90% nu am niciun control. Problema in sine imi afecteaza mai multe laturi ale existentei, unele evidente si la care pot gasi solutii (mai mult sau mai putin placute) si altele mai putin evidente, fara efecte imediate, dar cu efecte pe termen lung asupra "psihicului" si probabil si al relatiilor familiale.



Micky, acest adevar despre care vorbesti...se poate oare ca tu sa ii dai prea multa importanta negativa, sa-l inzestrezi cu un rau care e usor deformat? Ce zici?

Gandeste-te la transformare si incearca sa alungi gandurile care iti striga-n creieri cat de rau va fi.Ai mai mare putere decat ele, defapt le poti controla, doreste-ti sa le controlezi. Orice moneda are doua fetze.
Un dialog cu tine insati(unul real si fara frica) te va ajuta. Fii avocatul tau si pleda in favoarea echilibrului. Exista un echilibru.

Solutia e de multe ori chiar sub ochii nostri, noi o cautam departe de aia nu o gasim.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

Am si eu momente cand sunt daramata. E mare lucru sa ai pe cineva aproape, un om de incredere, din familie sau din afara, caruia sa-i poti spune of-ul. Uneori si o incurajare conteaza enorm.
Cunosc senzatia de nod in gat si asta nu trece decat atunci cand ai puterea sa mergi mai departe.
Acum imi amintesc vorbele bunicii mele care spunea adesea: "Fi-o cumva, niciodata n-a fost sa nu fie cumva". Adevarul e ca trebuie sa avem rabdare cu noi insine.

Imi amintesc si de o secventa dintr-un desen animat vazuta de curand la TV, in care o fetita spunea "cand sunt suparata trebuie sa fac ceva, sa-mi gasesc o activitate care sa-mi tina mintea ocupata, ca asa uit de problemele mele". Si asta e adevarat. Eu imi gasesc rufugiul in hobby-rile mele care imi aduc linistea si pacea interioara. Pacat ca nu le pot transforma in profesie.








Mergi la inceput