varsta de 3 ani

Baietelul meu va implini peste o saptamana 3 ani.
E un copil bun si ascultator, atat cat poate fi un copil mic. Incerc,pe cat posibil cand ii interzic ceva sa-i explic intotdeauna de ce.
Acum avem o perioada in care daca nu-i convine ceva se supara si se smiorcaie si plange.Incerc sa-l ascult si sa-i explic de ce nu e bine dar nu ma asculta si parca din contra plange si mai tare.Pana la urma cedez si merg in alta camera.Subit dupa vreo 2-3 minute in care plange singur se calmeaza si gata supararea.
Apoi trece faza si incerc sa povestesc cu el calm ca rezolvam mai multe daca povestim ce-l supara( poate e prea mult pentru un copil de 3 ani?)decat daca plange.Si aproba si spune ca asa va face.
Intrebare:fac bine ca il las singur sa se calmeze?
Stiu ca asta e o varsta critica si citeam intr-o carte ca e perioada in care invata sa se impotriveasca.Asa ca vreau sa-l las sa evolueze cum trebuie.
Cum sa procedez sa nu gresesc?

denizel spune:

ali, cum privesti impotrivirea? Ca pe ceva bun sau ca pe ceva rau in evolutie?

Victoria_mami spune:

Ali, e foarte posibil ca metoda mea sa fie gresita, dar eu nu o las niciodata pe Victoria sa planga singura. Sunt intotdeauna langa ea cand plange, indiferent ca plange cu motiv sau e 'maraiala' de rasfat sau de ciuda ca ceva nu e pe gustul ei.Pentru ca eu simt ca daca as lasa-o singura sa planga, e ca un 'abandon', e ca si cum i-as transmite "cand esti cuminte sunt aici, cand esti suparata, esti singura!" sau "Te iubesc si sunt langa tine cand esti cuminte, cand plangi, nu vreau sa fiu langa tine." Poate gresesc, eu nu spun ca metoda mea e 100% buna, dar eu asa simt. Prefer sa fie rasfatata si sa se simta iubita si sa stie ca mami si daddy sunt langa ea 100% din timp decat sa creada ca o 'pedepsim' pentru ca plange. Eu ma gandesc cum m-as simti eu, om mare sa plece sotul de langa mine cand plang si sa se intoarca doar cand termin de plans sa 'discutam'. Poate ca metoda ta functioneaza pentru baietelul tau, stii cum se spune "Cand e vorba de copilul tau, tu esti expertul".

_
Mami si Daddy lupta impotriva leucemiei, impreuna cu Printesa Victoria Isabella 22.05.2008

Victoria Isabella, Printesa Noastra Perfecta!

nemora spune:

ali, iti tratezi copilul ca pe un adult. Un copil plange si face istericale, tu ai in minte un copil ideal care nu te deranjeaza, ori copilul tau (si copilul oricui la 3 ani) nu are abilitatea de-a te putea satisface in acest sens. Care sunt lucrurile pe care i le interzici? oare nu-s prea multe? de fapt nimic nu trebuie interzis: daca vrea sa se joace cu apa, poti sa-l schimbi; daca vrea sa picteze pe pereti, poti sa zugravesti; daca vrea sa gateasca, poti cu putina bunavointa sa-i inventeazi ceva. de interzis sunt doar lucrurile care ii afecteaza securitatea, gen mancat nisip daca au trecut catei pe acolo, fugit in strada, etc. si astea pot fi facute impreuna, fara sa duca la isterii. tu nu esti alaturi cu adevarat de copilul tau, nu esti "conectata" la el. sa-l lasi singur sa planga mi se pare foarte crud, el va invata ca in viata, cand esti trist, esti singur, si nici macar mama nu ti-e alaturi, darmite alti oameni.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

danangie spune:

Si Alessio al meu plange mult cand nu ii convine ceva. Eu nu plec. In schimb, incerc sa-l distrag cu altceva.De exemplu daca vrea ceva care ii este interzis, incerc sa-i arat un alt joc sau o alta jucarie sau ma maimutaresc pe acolo ca sa il distrag de la acel lucru. Cand plange isteric, astept langa el in pozitita turcului pana se linisteste si cand se linisteste vine el in brate la mine si atunci il pup il legan si ii explic de ce nu e bine sau de ce nu puteam sa-i dau ce vroia.....

---

Alessio Michele (3 ani) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (4 luni) ! .

Pozici cu noi

ali spune:

Denizel o privesc ca pe un pas in evolutia lui, tomai din cauza asta intreb daca procedez bine.
Dar mai apar si probleme de genul in care se smiorcaie cate o ora si am rabdare si stau cu el si vorbesc si incerc sa-l calmez dar e degeaba.Se strang si in mine o gramada de emotii negative si decat sa strig la el prefer sa ies din camera. Mi s-a parut o solutie mai buna.Si dupa o ora de smiorcaieli mi s-a linistit in 2 minute.
Danangie am incercat si faza cu distrasul atentiei rade si apoi isi aduce aminte de ce plangea si incepem din nou. Dupa ce ii trece si eu il pup si ne dragalim si ne explicam problemele.
Off Nemora, stai linistita ca nu-i intrezic decat lucruri legate de siguranta lui. Si supararile vin din te miri ce si degeaba incerc dupa aceea sa fac ce vrea el ca nu am succes sa se linisteasca.Si trebuie sa te contrazic dar chiar sunt alaturi de el dar uneori nu stiu cum sa procedez ca sa fie bine.Tocmai din cazua asta intreb.Nimeni nu s-a nascut invatat.
Desiree e buna metoda ta, mai ales daca ai succes.Si eu sunt adepta ei dar daca nu nu mai functioneaza ce sa fac?

sorana spune:

Ali si eu am facut ca tine (plecat in alta camera si asteptat sa treaca ca sa discutam). E drept ca probabil are dreptate nemora si e un tratament cam "de adult" dar a functionat. "Luam o pauza si apoi reluam dicutia" functioneaza si acum. Acum e mare, nu plange, dar ne mai certam cateodata. Daca ajungem sa ridicam tonul una la alta ma opresc, eu ma duc sa fumez o tigara, ea de regula se uita la tv, si reluam discutia peste 10-15 minute, calmate amandoua.

denizel spune:

ali, daca tu consideri impotrivirea un pas in evolutia unui copil, dar preferi sa inabusi impotrivirea, inseamna ca nu procedezi prea bine, nu?
Inteleg cand spui ca te afecteaza smiorcaielile si preferi sa iesi din camera, dar, dat fiind ca impotrivirea se sfarseste atunci cand tu parasesti camera, s-ar putea ca baietelul tau sa invete ca nu are rost sa se impotriveasca si sa lupte, rezultatul e ca mama are intotdeauna dreptate.

Din cate stiu eu, trebuie sa existe putini de "nu" pentru un copil de 3 ani.
Pentru ca ma indoiesc ca cel mic vrea tot timpul chestii imposibile, poate ar fi bine sa-l mai asculti si pe el .
Iar daca nu se poate sa faceti ca el, macar nu pleca din camera si nu-l lasa sa sufere singur.
Pentru tine, motivele pt. care plange sunt nimicuri, pentru ele sunt chestii foarte, foarte importante!!

nemora spune:

Denizel, putini de NU din partea mamei, multi din partea copilului. copilul spune NU pentru a face DA. (Dolto)

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

Bee spune:

Am trecut de 2 ori prin varsta de 3 ani. Abia acum realizez faptul ca a fost varsta la care copiii au invatat sa se impotriveasca. Fetita, mai docila, desi bazaia si plangea cum spui tu ca face al tau, in general era receptiva la ce-i spuneam eu si accepta destul de usor explicatiile. Baiatul, in schimb, chiar si acum cand se apropie de 4 ani, plange in nestire. De multe ori plange fara sa mai stie de ce o face. La noi nu exista varianta: "calmeaza-te singur si apoi discutam rational". Functioneaza doar varianta: "hai sa discutam in timp ce tu plangi, daca poti sa-mi explici ce te supara sa putem schimba lucrurile".
Daca tu crezi ca e bine sa se impotriveasca, nu stiu in ce masura asta are legatura cu faptul ca-l lasi sa se calmeze singur. Mai degraba are legatura cu atitudinea ta fata de lucrururile care-i provoaca reactia. Adica lasa-l sa se impotriveasca (sa TZI se impotriveasca) si accepta-i punctul de vedere, dar fa-l sa vada consecintele ("facem cum vrei tu, dar se va intampla asta"). Eu asa vad lucrurile. Daca el se calmeaza dupa 2-3 minute singur, inseamna ca i-ai infrant impotrivirea, doar in masura in care percepe lasatul singur ca o pedeapsa. Daca dupa calmare discutati, banuiesc ca nu-i o problema. Dar eu nu-s psiholog, doar mama de copii inca mici.

ali spune:

Multumesc de sfaturi.O sa incerc sa tin cont de ele, atat cat este posibil.
Bee, de multe ori experienta e mai buna decat sfaturile unui medic.