Normal sau anormal?

Simonna spune:

Noi ne uitam la Glee, un serial a carui actiune se petrece intr-un liceu, personajele principale cinta in Glee Club. Unul din baieti este gay, una din fete este gay, iar personajul principal, ca sa fiu on-topic, vorbeste mereu despre "tatii mei".
Asta apropo de formarea opiniilor si evolutia societatii.

Filmul e urmarit cu sufletul la gura de mii de adolescenti din State si Ca.

Ce vad eu aici, la nivel personal: pe fiu-meu nu numai ca nu il socheaza ideea ca fata din Glee are doi tati, dar nici macar nu s-a sesizat. Generatia lor nu-si mai bate capul cu asa "amanunte", exact asa cum nu se intereseaza de culoarea pielii...

Copiii nostri sint mai toleranti decit noi, nu cred ca o sa ii intereseze daca parintii prietenilor lor sint hetero sau gay...

Simonna

gogosel spune:

am stat mult pe ganduri daca sa mai postez sau nu la acest subiect.cred ca este a 4-a oara cand incerc si pe parcurs renunt.pur si simplu m-am blocat!raspunsurile imediate au fost foarte dure si incepuse sa imi incolteasca in minte ideea ca poate sunt prea putin permisiva in toate,nu doar in asta.

multe persoane sunt permisive in general cu acesta situatie insa nu stiu cate dintre ele vor mai fi la fel daca o astfel de situatie le-ar afecta direct.

in primul rand eu m-am intrebat cat de "normali" pot fi acesti copii dpdv emotional,psihic avand in vedere ca sunt atat de "diferiti",cum vor fi ei ca adulti tinand cont ca toata copilaria,adolescenta se vor lupta cu societatea.

stiu ca homosexualitatea apare in urma unui defect cromozomial.accept homosexualitatea insa nu reusesc sa accept (deocamdata) cresterea unui copil de un astfel de cuplu nu ca nu ar primi dragoste,ingrijire,protectie din partea cuplului ci dpdv al faptului ca fiind dintr-o familie diferita aceasta l-ar afecta pshihic, ca poate ar fi prea mult pentru psihicul copilului.
nu stiu cum sa ma exprim mai bine ca sa ma intelegeti!

vroiam sa stiu daca se merita acest risc- acest dezechilibru care se POATE produce, daca acesti copii vor rezista "tratamentului" dur dat de societate.
ma inrtebam daca nu cumva este un act de egoism din partea parintilor(momentam asa il vad),negandindu-se ffff bine la viitorul lor.adica,bun,ai copil,esti parinte,tu il iubesti mai presus de orice,dar poate dragostea ta sa razbeasca acetor incercari dure asupra copilului?se merita riscul?

nu stiu,e o chestie delicatta treaba cu homosexulaitatea.multi dintre voi de aici sunt 100% sigura ca nu au nimic impotriva cu ea.am mai spus,nici eu.insa apoi mi-a incoltit in cap ideea - daca as fi afectata direct(nu eu ,cineva din familie),oare as mai fi asa de permisiva?as mai tolera bine situatia?sincer,nu.momentan nu. nu as "digera "bine situatia fara discutii cu specialisti.

Romania este la inceput de drum in aceasta privinta si de aceea incercam sa obtin niste raspunsuri pertinente,nu ipotetice,ale persoanelor care au in cerc astfel de copii,adulti,etc. chiar ma gandeam daca ar fi ffff sanatoasa aceasta situatie,de ce fffff multe tari sunt impotriva.si banuiesc ca si f multi specialisti.

in fine,dupa acest post sunt sigura ca voi primi multe rosii in cap.dar sincer,nu ma deranjeaza, pentru ca stiu ca multi dintre voi vorbesc doar ipotetic si ca altul ar fi raspunsul daca v-ar afecta direct.adica,daca descoperiti ca sotul dupa 15 ani de casnicie descopera ca marea sa dragoste este un barbat,sau daca copilul vostru descopera ca un partener de acelasi sex este tot ceea ce vrea de la viata.
sincer,cum am mai spus,initial m-as prabusi insa omul poate face fata oricarei situatii si pana la urma ne obisnuim si o luam ca atare.
la asta ma refeream cand intrebam "asta e viitorul?" adica trebuie sa ne gandim f serios si la situatia asta?

gogosel spune:

aaaa, si inca ceva!
ma gandeam daca peste ani buni,cand acesti copii devin adulti,sa li se puna intrebarea "daca ati fi din nou copii,ati mai alege sa mai traiti intr-o astfel de familie?"


si iar,nu ma integlegeti gresit,eu doar caut niste raspunsuri la unele din gandurile mele

Rufus spune:

Gogosel, atractia pentru acelasi sex nu inhiba dorinta de a fi parinti. De fapt asta este raspunsul la intrebarea ta, legata de emisiunea lui Maruta. Femeile sau barbatii angajati in relatii homosexuale isi doresc copii si, cu ajutorul legilor permisive in unele parti ale lumii, chiar reusesc. Spuneai de egoism...da, poate fi si asa ceva, insa egoismul parintilor este prezent si in alte momente, fara implicatii homosexuale. Adica ori suntem egoisti, ori nu mai suntem..
Tu largesti putin aria de discutie, introduci si copii, sotul...daca pentru sot poti fi socata iremediabil, te asigur ca o eventuala inclinatie homosexuala a copiilor ar fi larg trecuta cu vederea de catre tine, ar fi acceptata rapid. Pentru ca fericirea lor este telul nostru, indiferent de calea urmata.
Care-i viitorul? E numai unul: ziua de maine. Indiferent ce contine ea si daca ne convine noua acest continut. Partea buna este ca sta si in mainile noastre ca maine, pentru noi, sa fie ok. Poate nu fantastic, dar poate nu dezastru. Doar ok.

Rufus, Tora si iadele www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=d39f778033dd7597d12ac9&source=category&category_id=all" target="_blank">Retrospectiva 2010

gogosel spune:

momentan nu stiu cine iti da tie dreptul sa imi interzici mie sa pun o intrebare.si problema ta,care e de fapt?daca tu crezi ca le e usor ... atunci cu tine nu am ce discuta!
nici tu nu ai prins esenta postului.
din cate stiu eu,"normalul" este acceptat mai usor decat "anormalul" in ORICE exemplu ( lucru,fiinta,situatie)

si NIMENI nu a venit cu o informatie EXACTA.

Tanti Zavaidoc spune:

Sa stii ca si eu m-am intrebat cum as reactiona daca fiu-meu mi-ar spune ca e homosexual. In primul rand, sper din suflet ca mi-ar spune. Adica sper sa aiba suficienta incredere in mine cat sa imi spuna deschis. Apoi, am realizat ca responsabilitatea mea ca parinte se va fi oprit de mult in clipa cand el decide cu cine sa isi traiasca viata. Nu consider ca e problema mea, ca mama, cu cine se culca fiul meu. La momentul respectiv, educatia se va fi terminat, cel putin din punctul de vedere al parintelui. Sper din suflet sa nu devin genul de soacra despre care se plang nurorile pe forum, indiferent daca nora e de sex feminin sau masculin Deci mi-am raspuns: daca m-ar afecta direct chestiunea asta, as reactiona ca si acum. Mi-as iubi la fel de mult fiul si as spera in continuare ca e om de nadejde, indiferent cu cine se culca. Cum am spus, asta nu e problema mea, ca mama.
Editez, desi va iesi un mesaj kilometric: Vorbind despre egoism, nu vad de ce e mai tolerabila ideea multor cupluri heterosexuale de a NU adopta copii (cand au probleme de fertilitate). Am auzit de multe ori replica: vreau copilul meu, sa imi semene, sa aiba genele mele. Asta nu e egoism?
Referitor la problemele pe care le-ar avea copiii adoptati de familii gay (nu discut despre cele sociale), ma gandeam ca se accepta relativ usor ca rolul tatalui absent din viata unui copil sa fie preluat de un bunic, un unchi, de antrenorul de sport. Acestia pot deveni o prezenta masculina constanta si pot suplini partial rolul tatalui. De ce nu ar fi posibil ca una dintre bunici sa devina prezenta feminina din viata unui cuplu de barbati? Interesanta-ca ipoteza- mi se pare o situatie de genul: doi barbati proveniti fiecare dintr-un cuplu gay descopera ca ei insisi sunt gay, se indragostesc si locuiesc impreuna. Adopta si un copil sau doi, dar acesti copii nu au nicio bunica. Abia atunci mi se pare complicat si sunt convinsa ca vor exista situatii de genul asta.

gogosel spune:

Rufus,stiu, in lume sunt multe nedreptati,nenorociri,dezastre,boli care ating copiii,adultii.sunt constienta,insa stiu si ca multe dintre ele poate nu s-ar fi produs daca nu am fi fost asa de permisivi.
si ai dreptate,viitorul este ziua de maine si eu incerc sa ma pregatesc din timp pentru ea,sa nu mai ia prin surprindere.
si pentru asta caut niste raspunsuri reale,pentru ca si AZI pot intalni o situatie asemamnatoare.

corap spune:

gogosel, niciun copil nu isi alege familia. familia "iti e data". buna, rea, foarte rea, abuziva sau care te abandoneaza.
ipoteza de la care pleci e falsa, concluzia e evident irelevanta.


societatea are un mecanism de autoaparare care exclude / marginalizeaza tot ceea ce nu e confortabil/convenabil pentru ea.
pe de alta parte, societatea ar stagna fara efortul celor aruncati la periferie de a obtine acceptanta sociala.

si in concret - la intrebarea ta, daca sotul meu m-ar parasi pt un barbat as fi extrem de surprinsa, dar mult mai ok psihic decat daca m-ar parasi pt o femeie.
si n-as avea nicio pb daca copiii mei ar fi gay, dar sunt constienta ca ar avea mult mai mult nevoie de suportul familiei pentru a depasi obstacole sociale.

denizel spune:

gogosel, a fost mai de mult un subiect pe DC unde o mama marturisea plina de grija si responsabilitate materna cum procedeaza ea atunci cand copiii ei naturali si neadoptati nu fac ce le cere/ce "trebuie": le pune cate o flacara - flacara iadului!!! - pe panou (echivalentul panoului cu buline colorate de la gradinite).
La nu stiu cate flacari ale iadului primite (copiii stiau ce inseamna iad si li se explicase ca spre acolo se indreapta daca nu-s cuminti) le dadea o pedeapsa pe masura.

Tot pe DC alte mame povesteau senine cum isi mai altoiesc copiii, iar altele, mai nervoase, cum ii bat pana le dor palmele de exemplu...

Tot pe DC un tata povestea cum isi dreseaza copilul de 3 ani ca sa stea nemiscat in biserica in timpul slujbei.

Pe un blog al unei credincioase!, se adunasera mai multe mame la fel de credinciase si povesteau cum isi bat copiii.

Astea-s de-ale virtualului, cand, citind, ai totusi farama se speranta ca poate dracu nu0i chiar asa de negru...


Daca iesi in lumea reala, intalnesti iadul. Si nu trebuie sa cauti mult...


Parerea mea e ca lumea ar fi de un catralion de ori mai buna daca fiecare cuplu care ar dori sa aiba propriul copil ar fi "testat" inainte de a i se aproba acest privilegiu (asa cum sunt "testate" cuplurile de homosexuali care doresc sa adopte).
Stii, da?
Lumea in care traim e "infrumsetata" in modul grotesc pe care il vezi (il vezi, da?) de fostii copii nefericiti.
Dada, de cei crescuti cu dragoste si responsabilitate de 2 parinti naturali care le-au faramat cu simt de raspundere parinteasca tot ce aveau mai bun si frumos in ei.

Iar daca ochii cetatenilor responsabili (asa, ca tine) ar sta atintiti asupra fiecarei case de heterosexuali in care creste un copil (asa cum stau atintiti asupra caselor in care un cuplu de homosexuali creste un copil), atunci lumea ar fi de 2 catralioane de ori mai buna.

Luna1 spune:

Gogosel te-ar deranja si daca copilul ar aduce acasa o negresa/un negru, un indian/indianca, etc?

Eu sunt de acord cu Tanti, cum si cu cine isi traieste fiul meu sau fiica mea viata e problema lui personala! Eu sper doar sa ii fiu aproape de suflet, sa-i alin trairile daca decide sa le discute cu mine.

A fii gay nu e usor de loc, din punct de vedere a mentalitatii, insa adauga peste asta zbuciumul unui adolescent care isi da seama ca da, este gay. Caruia ii e frica sa discute asta cu familia (mama, tata, bunicii cu mentalitati invechite...), nici nu vreau sa-mi imaginez cat de greu poate sa-i fie unui astfel de adolescent.

Referitor la copiii homoxexualilor eu cred ca se pot dezvolta aromonios in orice tip de familie. Ca e monoparentala (si aici includ si copii care raman sa locuiasca langa tata in urma unei despartiri) ca e biparentala, ca e gay. Cu iubire totul e posibil.