O sa am al doilea copil si sunt ingrozita

danangie spune:

Citesc de la capat la coada. Am citit ultimele postari....ai incercat sa mananci impreuna cu ea? tu mancarea ta, ea mancarea ei? Asa invata sa manance singura. si te vede ca mananci si tu si asa poate vrea sa te imite si mananca si ea frumos. Cat de jucat....da, un copil se plictiseste repede jucandu-se singur.Eu am avut norocul ca lui Alessio i-a placut mereu sa se joace singur, dar am fost eu aia care i-a "stat pe cap". Ca mi-a placut sa-i fac diferite jocuri.Si inca ceva ce m-a ajutat enorm...eu cand Alessio avea 2 ani si 5 luni, Mattia 1 an...i-am dat la cresa. Si m-a ajutat foarte mult. Foarte mult sa am dimineata libera. E mai greu cand trebuie sa-i duc la cresa si Alin lucreaza. Atunci trebuie sa il iau si pe Marco dupa mine. Am uitat sa mentionez ca nici eu nu am nici un ajutor. Am avut o tentativa de ajutor ca am adus din Ro o tanti dar planul a esuat.
La curatenie am avut o fata care venea o data pe sapt si imi facea curatenie. Si tu ai putea la fel sa chem pe cineva daca tot zici ca ai tai te-ar ajuta financiar.Stii ce mult conteaza sa nu te gandesti ca trebuie sa faci curatenie?? Asa ai rezerva acel timp ptr altceva.

---

Alessio Michele (2 ani si 11 luni) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (3 luni) ! .

Pozici cu noi

danangie spune:

---

Alessio Michele (2 ani si 11 luni) , Mattia Gabriel (1 an si 7 luni) plus un ghiocel de primavara Marco Andrei (3 luni) ! .

Pozici cu noi

pitzinuca spune:

Maya, eu vreau sa iti spun un singur lucru: daca Mariei nu ii vei da independenta si iubire autentica, lucrurile nu o vor lua pe un fagas normal cu trecerea timpului.

Va fi din ce in ce mai rau, si odata cu varsta metodele de captarea atentiei mamei (de fapt o dependenta bolnavicioasa din partea amandorura) vor capata forme adaptate.

Si ca sa iti exemplific, fratele meu a fost foarte mult dorit si iubit pentru ca era baiat, (primul copil fiind fata - esec total), astfel ca i s-a dat TOT ce a vrut si a cerut. Trei aspecte as vrea sa retii:
1. Mama a dormit cu el pana la 16 ani ai lui.
2. Relatia mea cu el nu va fi niciodata una normala de frate si sora.
3. El in iulie iese de dupa gratii.

Nastere usoara, seninatate si multa iubire in suflet iti doresc!

editai diacriticele

mami de andi si ilinca
_

traduceri si asistenta

"Fericirea nu are valoare daca nu e impartasita."

Maya25 spune:

Danangie iti multumesc ca ti-ai facut timp sa citesti si sa-mi scrii atat de mult. Sa-ti traiasca copilasii, sa fie sanatosi si voi sa aveti putere sa ii cresteti. Eu ma ingrozesc ca vine al doilea si tu faci fata cu 3!
Cu mancatul am incercat sa pun in farfurii separate dar atunci vrea sa manance din farfuria mea, cu lingura mea si nu-mi prea place, nu-i igienic. Problema nu-i atat ca nu-si duce lingura la gura daca are chef ci doar ca, eu speram ca o va face si fara sa stau lipita de ea. Adica sa pot sta la nici 2 metri sa spal vase in timp ce ea mananca. Dar cred ca e prea mica pt asa ceva si i-am cerut prea mult prea devreme.
La noi cu cresele si gradinitele e o problema: unii parinti isi duc copiii bolnavi si molipsesc pe toata lumea pe motiv ca ei (parintii) nu pot (a se citi nu vor) sa-si ia concediu medical sa-si ingrijeasca copilul bolnav acasa. Cunosc mama ce si-a dus copilul bolnav de varicela la gradinita, stiind ca e bolnav si educatoarea l-a primit. Iti dai seama de rezultat. Cunostintele noastre care isi duc copiii la gradinita imi spun toate, fara exceptie, ca de cand merge copilul la gradi e mereu bolnav, sta 1-2 saptamani acasa sa-l trateze, pe cand il duce inapoi, nu dureaza 2 zile si iar e cu temperatura si bolnav, sta mai mult bolnav acasa decat la gradi.
Om trai si-om vedea, iti dai seama ca de marti trebuie sa ma internez si merg in alta tara la spital, clar nu o voi mai vedea pe Maria vreo 2 saptamani. Nu stiu cum vom rezista, si ea, si eu de dorul ei.

Maya25 spune:

Pitzinuca, imi pare rau pt fratele tau ca nu e bine acum si imi pare rau pt tine pt ca se simte din ce scrii ca ai suferit mult din cauza diferentelor pe care le-au facut parintii intre frati.
Sa stii ca si eu am dormit cu parintii pana la 10 ani si sunt copil unic, deci clar ca am primit tot ce au avut mai bun, e adevarat ca nu au avut nici pe departe atata intelegere pt mine si rabdare cata am eu cu puiul meu dar poate tocmai de aia sunt asa, incerc sa nu repet greselile lor, sa nu sufere si ea din aceleasi motive din care am suferit eu. Oricum, cu tot "rasfatul" am fost premianta, nu am ajuns sa fac prostii, ba chiar sunt destul de timorata in societate si imi lipseste cu desavarsire "tupeul" ala de care ai nevoie sa reusesti in viata.
Eu cred ca, cel putin incerc sa-i dau independenta, atat cat se poate la 2 ani, Mariei iar iubirea autentica nu stiu ce vrea sa insemne. O iubesc cu tot sufletul meu, cum cred ca majoritatea mamelor isi iubesc puii. Ar trebui sa fie altfel, asta nu inteleg din ce scrii tu?

adra_bell spune:

Maya, esti o mama foarte buna, dar esti si foarte obosita. Solicita sprijinul cuiva, dupa ce se naste bebe, cineva care sa vina la curatenie sau sa faca mancare.
Fetita ta e absolut ok pentru varsta ei, nu-ti face griji, nu trebuie sa-i dai tu branci sa devina independenta, asta vine firesc din partea lor. Tu doar sa-i insufli incredere in ea. La 2 ani si 3 luni inca nu se joaca singuri, nici a mea nu se juca, iar acum isi construieste adevarate scenarii si se joaca in coltul ei si cate o ora.
Cat timp petrece cu tatal ei? Poate poti lucra aici, sa iasa doar ei singuri cate o ora in parc, ar fi benefic



blog

asteptandu-l pe Filip (august 2011)

The hand that rocks the cradle is the hand that rules the world

Maya25 spune:

Andra bell, multumesc pt intelegere. Nici eu nu vreau sa fortez fetita sa faca ceva ce inca nu e pregatita. Am incercat, am vazut ca nu e inca momentul asa ca mai amanam pana cand se simte ea pregatita.
Ideea cu iesitul in parc nu e rea doar ca mie mi-ar placea sa fie invers: eu sa ies cu Maria si sa las taticul cu bebelusul.

roxy spune:

faza cu independenta la copii e relativa.Tine foarte mult de firea copilului.Eu am doi total opusi , cel mare e si acum dependent de mine si are aproape 11 ani , l-am hranit pana a mers la gradinita, stateam langa el la masa si-i dadeam in gura ca la bebelusi , si acum mare ar mai vrea da ii e rusine sa-mi zica.Pe cand cel mic, are 3 ani jumate si de la 1 an mananca singur cu furculita si apoi cu lingura.Acum la 3 ani isi taie singur cu cutitul carnita (bine e un cutit care nu taie cine stie ce) , isi scoate singur din frigider ce vrea si doar aia manca indiferent ce alt fel ii dau eu.Isi face singur programul , isi gaeste ce sa faca , cum sa se joace, stie intr-un cuvabt ce vrea, e foarte independent fara ca eu sa fi facut ceva in sensul asta , din contra.Avand exemplu celui mare ma asteptam sa-l hranesc pana hat tarziu, sa-l imbrac (celui mare si acum ii aleg eu hainele pentru a doua zi la scoala si i le pun pe marginea patului ).Asta ca un exemplu sa vezi ca oricat ai incerca fortat sa o faci independenta nu vei reusi decat sa va certati si sa faceti o stare de tensiune intre voi.Eu aveam tin minte pe cel mare sa-l pregatesc pentru o visita medicala , aici se fac bilanturi la anumite varste, si era cel de 5 ani, unde printre altele se urmarea sa se imbrace singur, sa stie sa foloseasca cutitul si furculita, si altele, la capitolul independenta.Si muncam din greu sa -l fac sa se imbrace singur ca pur si simplu nu vroia, isi punea chilotii invers, sau intai pantalonii si apoi chilotii, chestii din astea si-mi era ca se cruceste doctorita cand vede.A trecut cu indemnul sa-l las sa exerseze singur pana poate, dar la el pana poate putea trece si o zi ca nu incerca, nu i se parea important de vreme ce mama facea repede in locul lui.Si tot asa mi se spunea lasa ca e mic , are timp, si i-am facut rau.Cand era mic de tot pe la un an, cand cadea saream sa-l ridic, iar greseala mea , el ajunsese sa nu stie ce sa faca daca cade, statea si plangea acolo jos pana saream eu, nu incerca sa se ridice.La cel mic deja l-am lasat sa descopere el ce se poate face si se catara peste tot, sare, fuge , merge de la un an, si asta fara ca eu sa fi facut nimic.Cel mare si acum daca se catara undeva ii e tare greu sa coboare fara sa vina cineva sa-l ajute.Eu am invatat foarte multe din toate astea.Niciodata un copil nu e foarte mic sa fie lasat sa invete el sa se descurce, bine inlaturand noi fara sa-i spunem pericolele ce pot exista, dar lasandu-l pe el sa faca lucrul nu noi in locul lui.
Nastere usoara si adaptare super la noua componenta a familiei.

roxy spune:

si inca ceva, incearca sa ii vizualizezi pe cei doi copii asa diferit, adica sunt doi.Asa cum atunci cand s-a nascut fetita ai iubit-o , asa va trebui sa il iubesti si pe acesta, pentru ca nu e cu nimic vinovat sa fie doar o anexa a celei mari .E un suflet la ce ca si ea.Asa cum ea merita iubita asa si cel mic merita iubit.Fara diferente si comaratii intre ei.Va trebui sa interzici oricui va fi tentat sa faca comparatii si sa incepi chiar cu tine.E foarte important si pentru relatia dintre ei ca frati, in viitor.Din ce scrii reese ca nu il iubesti deloc pe cel mic si te cam incurca, dar nu el a cerut sa vina, iar daca tot vine primeste-l cum trebuie , sunt sigura ca dupa cel vei tine in brate il vei iubi.Pentru ca ar fi pacat sa fie altfel.
Sper ca nu te superi pentru ce am scris, dar va trebui sa-i faci si lui loc in viata ta, sa te ocupi de el , la fel cum te ocupi si de cea mare.Si daca vei porni cu resentimente fata de el inca inainte sa se nasca, te va enerva orice scancet a lui si nu e cu nimic vinovat.

cipcipcip spune:

Imi cer scuze daca lezez pe cineva dar eu modul asta de gindire nu-l inteleg in ruptul capului. Cum adica il va afecta faptul ca nu l-ai dorit? Nu e vina lui ca va veni pe lume si este copilul tau, este DATORIA ta de mama sa faci tot posibilul sa-i fie bine si sa nu simta niciodata ca nu a fost dorit. Anumite lucuri nu trebuie spuse niciodata, si asta e unul dintre ele.
Iar despre mamele care fac diferenta intre copii nu vreau sa ma pronunt, ca ma aleg cu bile negre.

Vei face fata celui de-al doilea copil pentru ca esti mama si femeie, si in situatiile care ne solicita pina la extrem, facem fata pentru ca nu avem de ales. Fetita mai mare se va obisnui cu existenta unei frate/sora si va depinde de tine sa o faci sa il vada nu ca pe un concurent, ci ca pe un partener de joaca, un nou membru al familiei cu care va imparti bucurii si necazuri.
Asa cum sint femei care cresc gemeni si chiar tripleti, nu vad care e problema sa ai grija de un bebe, chiar si in conditiile in care fetita e rasfatata si adoarme numai in brate etc. Mai ales ca la al doilea copil avem experienta si e mult mai usor.

Iti doresc o nastere usoara si sint sigura ca vei face fata fara probleme. Va fi greu la inceput dar vei gasi singura modalitati de a te descurca.